7 noiembrie 2021

New Error


     


    Într-o dimineață ca oricare alta, s-a trezit în beznă. 

    Bezna de crâncen a nopții. Bezna cea mai neagră. 

    Acolo unde întunericul, cu limba lui crotalică lovește cerul și-l transformă-n cărbune. 


    Se întunecase de ea.

    Era la mile depărtare de EA însăși.

    Cumplit sentiment.

    Pentru cele doua EA.





    Prima. 

    Un pui de animal abandonat în inima pădurii. 

    Devorat hulpav de întunecimea solzoasă.

    Întunecimea asta, de aici, de pe pământ.

    Pe care alții, cu ochii lor de oameni, o văd lumină.


    A doua.

    O pasăre care nu învățase să zboare. 

    Să scoată sunete.

    Sau să vadă.

    Era-n lumină, însă.


    Prima. 

    A sfârtecat pădurea cu un schelălăit cumplit. 

    Strigând puiul de pasăre orb. 

    Și, în întunericul pamântos, a plâns cu un tremur de animal rănit. 

     

    A doua.

    Și-a netezit penele. 

    Le-a ordonat, una câte una, așa, pieptănate. 

    Cu un cuțit zimțat. 

    Sperând, cumva, ca așa va căpăta un soi de forță interioară, care o va ajuta să ajungă la urlet.

    Însă, nu știa de unde vine. 


    Cele două EA nu știau cum să ajungă una la cealaltă.

    Oare se va mai întregi vreodată ?


    23 ianuarie 2014

    "Would You Care For a Cup of Tea?"


    Noaptea trecută m-am visat într-o rochie spectaculos de pornografică, Haya Al Houti.
    Și-o adoram.
    De la o vreme am vise, cel puțin, ciudate.
    Eram pe Coasta de Azur, la volanul unui Simca Comete, de culoarea untului.
    Monaco și în dreapta mea, Jean Dujardin. Je suis malade!
    Da, iubesc rochiile Hayei. 
    Nu, nu conduc și nici nu cred c-am să conduc vreodată.
    Nu, nu mă dau în vânt după Jean Dujardin și nici nu cred că am s-o fac vreodată.

    Sunt dependentă. Dependentă de vise.
    În ele, evadez.
    Acum câteva seri am visat un copil. Un copil frumos și blond.
    Acum vreo două săptămâni am visat un dor! Un dor mai vechi, mut și surd. Nevăzut și neîntâlnit.

    M-am împrietenit cu rutina și cumva, am ajuns să ținem atât de tare una la cealaltă, încât ne împărtășim secrete.
    Este o chestie din specia aia rară, bazată pe dragoste și respect reciproc.
    Suntem ca două boabe-ntr-o păstaie.
    Mergem la aceeași sală, frecventăm împreună (de cel puțin două ori pe săptămână) aceeași plază și ajungem zilnic în aceeași băneasă. Bem aceleași ceaiuri mentolate, ne lăsăm cuminți pradă, aceleiași plăcinte cu mure și înghețată și savurăm cu evlavie aceleași mâncăruri libaneze. Nimic nou.

    Pe lângă "The Wolf Of Wall Street", am văzut, recent, încă trei filme bune: "Blue is the Warmest Color", "Blue Jasmine" și "How I Live Now". 
    Ce mă obsedează acum, în materie de muzică? Chet Faker.

    27 iunie 2012

    no light, no light

    Am pledat pentru fericire. Starea pe care ți-o induce vocea solistului de la Radiohead pe o instumentală de Telepopmusik. High! Delir și pace.

    Senzația vederii unei rochii couture Emeryc Francois. Să o îmbraci și să faci dragoste în ea. Sălbatic, până o transformi în fâșii. Până buzele-ți crapă și coapsele-ți pocnesc de extaz.

    Am pledat pentru un loc al meu. Numai al meu și-al fanteziilor mele bolnave. Un loc în care să devin o Lolită transparentă... adorată și adulată.

    Un loc ce se scaldă într-o mare de maci roșii, respirânzi! În care epiderma mea e invadată de senzații divine și lumini colorate. Un loc în care, prin venele mele pulsează sirop de mentă sau brandy.

    Am pledat pentru experiențe unice. Trăiri care să mă ardă precum o văpaie de băț de chibrit rahitic.  Am pledat pentru satisfacția cărnii în antiteză cu cea spirituală. Printre arome de mir și feromoni. Pentru că așa se întâmplă de fiecare dată când cealaltă "eu" vrea să spună ceva.

    Zău dacă nu m-aș muta într-o ceainărie...

    19 februarie 2012

    eseu despre couture...


    Azi dimineață m-am supărat teribil pe rădăcinile nevopsite. Îmi stăteau pe creier. Practic, îmi stăteau! Lipsa calciului din unghii îmi leza retina și îi dădea de furcă ojei mele obosite...


    Am visat frumos. Îl întâlneam pe Jean-Paul Gaultier și mă dojeneam că nu știu franceza, iar engleza lui era atât de ciudată, încât nu înțelegeam o boabă. Îi admiram colecția, pe acorduri de "Back To Black", urmărind modelele ce-o întruchipau pe Amy Winehouse. Toate defilau în cei mai sexy pants, îmbrăcate-n misterul voalurilor negre. Nu am avut nevoie de ceas!


    Timpul s-a oprit pe un catwalk în doliu, cu urme de ruj roșu și tuș de pleoape.
    Era visul meu măreț.


    Probabil că așa se explică nemulțumirea amarnică pe care-am simțit-o când m-am trezit și m-am privit în oglindă.
    Trebuie să mă vopsesc curând, să mă tund și nu mai știu ce...
    Am o criză de identitate! Trec printr-o perioadă derizorie.
    Ticsită cu zâmbete adorabile, însă derizorie.
    Ce fac?

    Sunt așa de departe de Gaultier. O să mă apuc de învățat franceza!
    Printre stropi sidefii de glam și șoapte amețite de couture, trebuie să prelevez parfumuri. Parfumuri noi, disctinte.
    Și să dansez pe "Moves like Jagger" cu solistul de la Maroon 5. Doamne, cât de frumos!
    Da! Solistul!


    25 ianuarie 2012

    eseu despre zăpadă...



    M-am întrebat deseori ce aș face dacă aș putea să iau 10 minute de pauză de gândit?
    Ce aș face în alea 10 minute?
    Aș fugi departe? M-aș arunca în gol? M-aș evapora?
    Aș trăi o senzație de bine precum cea dată de amfetamine?


    Într-o zi, aș vrea să mă pot opri din gândit măcar pentru 10 minute.
    Într-o zi, aș vrea să nu mai am asteptări atât de mari, ca să pot avea dezamagiri mai mici.
    Într-o zi, aș vrea să o pot lua de la capăt, ca să mă remodelez… să-mi fie mai ușor să fiu eu.
    Într-o zi, aș vrea să râd până o să mă doară stomacul.
    Într-o zi, aș vrea să fac un “trade” cinstit. Să schimb lucrurile pe care le fac, cu cele pe care le ignor.
    Într-o zi, aș vrea să-mi mai dau o șansă.

    Într-o zi, aș vrea să nu mai fiu atât de dependentă de tot ceea nu pot avea vreodată!
    Într-o zi, poate voi reuși să-mi scot inima din piept, să o scutur puțin, să o cert și ea să-mi răspundă.
    Și-apoi să o așez la loc, ca nouă!
    într-o zi, aș vrea să trăiesc.