gegen die wand

Răcită cobză! 

Nu știu de unde sintagma asta și comparația/alăturarea de termeni, însă, sunt de-a dreptul varză! 

Un weekend cocoțată în vârful patului. 

Hello, Fervex my old friend!

Și refrenul s-ar putea repeta cu nurofen și paracetamol sinus. 

Febră, nu! 

Doar voce gotică/emo, privire drogată și tonusul unei țestoase. 

Evident că weekendul s-a umplut cu filme și cărți. 

Am terminat și "Miezul nopții în grădina binelui și-a răului", John berendt. 

Sublim. 

Mister, crime, științe oculte și pasiune. 

(ecranizarea din 1997, în regia lui clint eastwood, cu kevin spacey, jude law și john cusack în rolurile principale nu am văzut-o, încă)! 

Și trei filme din cele vreo șapte pe care le-am văzut, ce merită cu adevărat menționate:

 1. "Gegen die Wand" ("Head On" - Germania, 2004) regia: Fatih Akin. 

Distibuție: Birol Ünel și Sibel Kekilli. 

Sinopsis: Cahit, un bărbat din Mersin, Turcia, trecut de 40 de ani, singuratic, alcoolic și dependent de droguri, are un singur țel: să se sinucidă (prin orice mijloc posibil). 

Sibel este o tânără din Hamburg, care deși dorește să-și mulțumească părinții turci, tânjește frenetic după libertate. 

Singurul ei mod de protest împotriva părinților mult prea protectori este sinuciderea. 

Și încearcă în nenumărate rânduri, eșuând, însă, de fiecare dată. 

Cei doi se întâlnesc la psihiatru și nu din dragoste, dar din nevoia de a fi liberă, Sibel îi propune lui Cahit să o ia de soție. 

Pentru a o scăpa pe tânăra fată de sub tutela părinților, într-un moment de nebunie pură, acesta acceptă. Viața lor este una promiscuă. Ei îi place sexul cu mai mulți bărbați și nu se sfiește să-i agațe și să plece cu ei acasă, chiar în fața "soțului ei". 

Iar cahit își continuă relația "extraconjugală" cu o coafeză drogată și nimfomană. 

Urmărindu-și paralel destinele în continuă distrugere, cei doi soți de conveniență ajung să se îndrăgostească unul de celălalt. 

Este emoționant de urmărit calea fetei către distrugere, în timp ce el realizează cât de important este să trăiești doar datorită cuiva. 

Un film cu reacții de neînțeles pe alocuri și momente de repulsie totală, dacă privești scena în care ea este violată, dormind pe podeaua unui bar.

My rating: 9* din 10

2. "Hors de Prix" ("Priceless" - Franța, 2006) 

Regia: Pierre Salvadori 

Distribuția: Audrey Tautou (care m-a cucerit încă de la "Le fabuleux destin d'Amélie Poulain") și Gad Elmaleh. 

Sinopsis: Meseria de escroacă este "la modă". 

Asta dacă tot Universul tău se rezumă la o pereche de pantofi Prada sau o rochie Chanel. 

Aflată pe Riviera Franaceză, pentru a-și celebra ziua de naștere, alături de iubitul ei milionar și septuagenar, Irène îl confundă pe barmanul Jean cu un distins om de afaceri. 

Când acesta o duce în apartamentul prezidențial, Irène este la un pas de a renunța la logodnicul ei bătrân și ofilit, Jacques. Ce urmează de aici, nu poate fi încadrat decât în categoria comediilor spumoase și relaxante, un plus: interpretare a la Audrey Tautou de excepție! 

My rating: 8* din 10.

3. "Martyrs" (Franța, 2008)

Regia: Pascal Laugier 

Distribuția: Morjana Alaoui și Mylène Jampanoï. 

Sinopsis: V-ați întrebat vreodată ce este dincolo de moarte? 

Ați dori să știți? 

Filmul ăsta spune că nu! 

Că nu e bine și că nu trebuie să știm. Dar ce se întâmplă atunci când o organizație răpește tinere femei pentru a le aduce la pragul dintre viață și moarte! 

Merită sacrificiul uman pentru a ne satisface o curiozitate ce ne bântuie de generații? 

Magnific.

Schimbări de situație radicale și spectaculoase. Cadrele lugubre după care eu mă dau în vânt. Și fantomele cu unghii ce scrijelesc podele care-mi dau fiori de plăcere pe șira spinării. 

My rating: 10* din 10.

the syntax of things

mirosurile pătrunzătoare ale pămîntului îmi urcau până la creier.
iarba înverzise, mugurii pocneau de sevă, un foc secret îmi devora natura.
cu buzele strânse ca frunzele ofilite, am dat să spun ceva.
înainte să-mi descleștez dinții pentru a rosti primul cuvânt, mi-ai acoperit gura cu mâna.
a ieșit doar un șuierat scurt.
nimic din ce-aș fi vrut să auzi!
- suntem nebuni! mi-ai zis...
și eu am râs asemenea unei nebune!


părea că soarele coborâse spre mine, special pentru a mă orbi!
și-am închis ochii.
- a venit primavara! am șoptit
- primăvara a venit de mult!
- eu abia acum am văzut...
lipsa serotoninei din organism mi-a omorât zâmbetul.
am început drumul asta cu două picioare stângi!
aș fi vrut să fiu ca tine, să trăiesc cum vreau eu, fără să-mi pese prea tare de restul lumii. să folosesc "la dracu" mai des...

scriu noaptea, de aici, de pe fundul mării, dintre pești, corali și scoici frumos sculptate.
dar niciodată nu-ți povestesc nimic despre nisip.
mirosurile pătrunzătoare ale pămîntului mi-au coborât până la creier.
imperturbabil de tristă, am urcat la mal ca să-ți scriu ceva.
cu vârful degetului încrețit de la atâta stat în apă, am scrijelit în nisipul umed:
"i..." valul înspumat mi-a șters mărturia incompletă.
alt mesaj care n-o s-ajungă la tine.

"the sun will shine for you, the sun will shine for you, 'cause i adore you..."

halle berry on harper's bazaar

pentru că luna mai anunță cu pași repezi vara toridă ce-o să vină, rozul este "all over" pe cel mai recent număr al revistei harper's bazaar.

și nu doar rozul, ci și o halle berry care se apropie ușor de 43, în toată splendoarea ei!

excepționale rochii în special a doua, iar halle berry arată superb! o mulatră marylin monroe!

philips carousel

o reclamă excepțională regizată de adam berg în 2008!

Philips Carousel

return to innocence...

Am adunat în mine atâtea de spus cât pentru trei vieți. 

Nefolositoare, enervante, bune, rele sau nici măcar de băgat în seamă. 

M-am uitat la o poză cu mine de acum câțiva ani. 

Aveam altă privire. 

Mai multă, mai plină, mai vie. 

Acum mi-e letargică.  

Mi-am dorit iar să fiu copil și, asemeni unuia, m-am apucat din nou de plastilină, puzzle-uri, creioane colorate și șabloane.  

Ușor, ușor îmi pierd inocenţa pentru că altfel nu pot face faţă acestei lumi. 

Dar, oare, am fost vreodată inocentă? 

Când sunt mici, copiii chinuie animalele dintr-un rău interior, necontrolat! 

Ce ne face să credem că am fost vreodată inocenți? 

Poate că asta-i natura omului - "a bad one"! 

Nu-mi deplâng condiția, căci mă cunosc tare bine. 

Sunt atât de contrastantă! 

Sunt obositoare și pentru mine însămi. 

Totuși, reușesc să mă regăsesc mereu, ca în toți ceilalți ani, bălăngănindu-mă aiurea pe panglica tristeții, de parcă o mână imensă ar sta în capătul de care-i prinsă și ar lovi-o cu degetele ca pe coardele unui contrabas. 

Și nu-i smooth jazz... 

Cineva mi-a spus de curând că-s o imposibilă candidată la tristețe. 

Că n-am cum! 

Că-s prea "aiurită", prea "full of life" ca să mă poată imagina tristă, și că dacă, prin absurd, s-ar întâmpla asta, mi-ar da o jucărie și s-ar rezolva.

Nu-i așa... încă nu m-am hotărât ce e cu mine.

heidi merrick

m-am îndrăgostit de heidi merrick.
aș vrea să le am pe fiecare dintre rochiile ei. pe fiecare...
"iefin" sau "rezonabil" sunt noțiuni străine de ea, însă stilul ei este de-a dreptul "timeless". culorile vibrante, vii și electrizante te mențin în top mult după ce trendul a zburat!
colecția de primăvară-vară de anul acesta este magnifică, cu atât mai mult cu cât ea nu are o destinație precisă. heidi merrick se adresează tuturor femeilor care vor să se simtă feminine.
swami, mătase șifonată de culoarea coralului (doar e-n trend). ideea de kaftan transparent și vaporos cu o curea prinsă-n talie mă duce cu gândul la moda "hippie" a anilor '70. (prețul: 506 $)




pollock dress, din colecția de vară, are o paletă de culori marine. stil franțuzesc, elegant dar și jucăuș, este probabil cea mai simpatică rochie a colecției. (preț: 517 $)



aunt judy, senzația verii. mătase șifonată cu butoni aurii. e "girlish style" și nu arată deloc precum rochia mătușii. (preț: 539 $)


gaming shift, are spirit și savoare. se poartă oriunde, oricum... dar vara. mătase indiană cu imprimeu vesel. (prețul: 471 $, la ofertă)
















și dane, rochia albă, clasică, pe care aș purta-o la o plimbare în parc, fără sencond thoughts. (preț: 569 $)

etimologia cuvântului demnitar. demn = monstru!

l-am cunoscut pe cristi în 2003, când am fost la un interviu (în cotroceni) la o firmă producătoare de cherestea. nu știu ce căutam acolo, dar în aceea perioadă eram un fel de globe-trotter pasional.
îmi plăcea să cunosc oameni și astfel l-am cunoscut pe cristi bercuci. începusem să lucrez la un proiect tv și după nici două săptămâni am plecat de acolo.
cu cristi, însă, am rămas prietenă. vorbeam ocazional pe mess și când l-am rugat să ne creeze, administreze și promoveze siteul emisiunii "9595" (era IT manager) a rostit un "da" clar și solemn. nu cred să fi cunoscut negația "nu", sau semnificația ei. era un "yes man" autentic. colaborarea asta a durat aproximativ 3 ani de zile.
era un tip dedicat, extrem de volubil și vesel... și nu-mi amintesc să fi întâlnit la cineva atâta compasiune și suport pentru problemele altora. era genul acela de persoană, pe care eu o admir din toți rărunchii: "a shoulder to cry on".
pasiunile lui erau tunningul și masina pe care și-o cumpărase acum doi ani - un bmw ursuleț (făcuse mult tam-tam pe mess pe chestia asta. câte statusuri... câte avataruri...) de curând îi luase angel eyes, scaune de pisică și un volan sparco.
pe cristi, cei de pe 4tuning.ro îl știau sub titulatura de "daxter", prietenii din copilărie îi spuneau "inginerul", iar alții, simplu "bercucu".
pe 17 februarie împlinise 25 de ani. pe 17 martie a murit la volanul pasiunii sale, e-30ul.
spre rușinea mea, am aflat abia astăzi. de ceva timp mă tot întreb de ce nu-l mai văd pe mess. pentru că el era în permanență on-line, chiar și atunci când nu era.
acum nu am somn. mă uit tâmp la numele lui nebolduit, din lista mea de mess. să-l șterg? să-i mai păstrez numărul de telefon? ar fi o blasfemie să o fac pe oricare dintre ele.

un om care nu merita, a murit.
dar lucrurile nu se opresc aici.
timp de două zile, cristi nu a fost altceva decât un "cadavru neidentificat".
penibila justiție română și haoticul mecanism de conducere au făcut dintr-un băiat plin de viață, nimic altceva decât un trup autopsiat de mâna căruia atârna tendențios eticheta "neidentificat"!
nici acum, după aproape trei săptămâni, familia lui cristi bercuci nu a primit un telefon oficial de la autoritățile române în care să fie anunțată de moartea fiului lor.
penibil, nu?

"neidentificat".... împreună cu explicatia presei (această putrezicioasă formatoare de opinii) "făcea drifturi", de parcă ar putea cineva sa facă drifturi pe ploaie între 2 coloane de mașini pe ditamai bulevardul (Iancu de Hunedoara).
Lucrurile-s simple. Cristi era în coloană și cum pe jos era ud, ursulețul a derapat și-a intrat pe contrasens. un Audi A8, care circula din sens opus cu 100-120 km/h, l-a spulberat și l-a proiectat pe trotuar.
la ora la care s-a produs accidentul, circulația pe sensul dinspre Piața Victoriei spre Ștefan cel Mare (sensul de mers al lui Cristi), era bară la bară.

așadar revin, demnitar. care-i etimologia cuvântului de fapt???
demn - DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. Formaţie savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.). Demn ≠ nedemn DEMN, -Ă adj. 1. vrednic de... ♢ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus) DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.) 2. res-pectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mândru. (O ţinută ~.) demn adj. m., pl. demni; f. sg. démnă, pl. démne

ilie sârbu, ministrul agruculturii (pentru că el se afla pe bancheta din spate a mașinii ucigașe) a fugit de la locul accidentului.
el este demnitarul!
nu ți-e rușine dle ilie sârbu? cum de mai ai tupeul să trimiți comunicate către presă, spunându-le că nu-i de competența lor să știe ce s-a întâmplat în seara de 17 martie?
dar e de competența părinților lui cristi să afle condițiile în care le-a murit unicul băiat?
ar fi de competența familiei tale, a soției și-a copiilor tăi să afle cum și de ce ai fost găsit înjunghiat în fața unui bancomat?
dle ministru, știai că părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani???! știai că, de asemenea, fuga martorilor implicați într-un accident rutier se pedepsește?
la modul laș în care ai făcut-o, pentru tine legea ar trebui modificată!
ești un nenorocit deplorabil, nu un demnitar!
n-am să înțeleg niciodată mecanismul intern care se desfășoară în mintea unui om, în astfel de momente, încât să nu încerce minimul de efort spre a-l salva pe celălalt, spre a-l ajuta, spre a a face tot ce-i stă în puteri pentru celălalt.
înțeleg că-ntr-un moment suficient de scurt treci prin "n" etape: negare, respingere, teamă, spaimă, teroare etc, însă mi-e imposibil să cred că poți trece atât de ușor peste etapa "umanitate". ești brutizat la maxim? există un asemenea apogeu al cruzimii?
cine l-a inventat?

ilie sârbu a avut nevoie de două săptămâni ca să-și declare prezența în acel audi a8, în fatidica seară de 17 martie!
dar de ce a fugit de la locul accidentului?
de ce a negat atâta timp că s-ar fi aflat în "mașina morții"?
de ce a fost mușamalizat totul?
de ce nu a fost anunțată familia lui cristi de decesul acestuia?
de ce iubita lui a trebuit să-l caute în toate spitalele din bucurești până l-a găsit autopsiat la IML?
de ce nu li s-a dat voie celor dragi să vadă cadavrul decât după două zile?
de ce era un cadavru "neidentificat", atâta timp cât borseta cu actele lui și ale mașinii se aflau în ursuleț?
de ce în presă nu au nici măcar bunul simț să-i menționeze numele?
de ce-s atâtea "de ce-uri?"
trăim într-o țără a "hit and run-ului"!

la durerea tatuată pe chipul și-n glasul soniei bercuci, sora lui cristi, academia cațavencu a realizat o anchetă:
articol 1
articol 2

un moment de reculegere.
o să inchei cu un description postat pe unul dintre multele site-uri pe care cristi naviga excesiv: "from all the things i lost, i miss my mind the most".
nouă ne va lipsi el!

do you dance?!?

dialog imaginar.
două personaje.
interior slab luminat.
primăvară târzie. aprilie.

inimă albastră? inimă roșie?
știu... ai să spui care-i una, care-i cealaltă?!?
nici eu nu știu.
știu doar că există o legătură indisolubilă între inimă și creier.
una-i una. și alta-i cealaltă.
nu știu însă care și cum!

e primavară, iar eu îmi consum acel aprilie de acum puțini ani. acel aprilie pe care l-am ignorat pentru ca eram prea ocupată să fiu vinovată. eram prea ocupată să-mi ascund frustrările sub zâmbete și cuvinte ipocrite. eram prea ocupată cu țesătoria (afacere proprie, deloc bănoasă) de ață albă!
acum cred că ființa mea era în esența ei nesemnificativă!
s-a întâmplat un miracol și acum sunt conștientă de mine. nu integral!
dar e un început!

nu-mi mai pasă dacă aș fi iubit la infinit. dacă aș fi fost lăsată sau dacă aș fi spus altceva de atât de multe ori!
cred că toată viața am căutat omul care să poată vedea fulgii de zăpadă în același fel în care-i văd eu. omul care să respire aerul tăios de rece în același ritm în care-o fac plămânii mei pofticioși. omul care să mă sărute cu același nărav pe care-l am eu în vene. sau omul al cărui trup să fie mănușa trupului meu.
se oglindesc atâtea-n noi!!! feelinguri de-o secundă!
și se-ntâmplă des. frecvent. repetat și sistematic.
nu crezi?
flashback.
flashback.
flashback.
în vis nu mai urăști oameni. doar îi comemorezi.
azi e sărbătoare. pentru cei ce-au pierdut. pentru cei ratați.
ia mâna mea cu unghiile de culoarea coralului-ntr-a ta și... să dansăm!
all lights are on us!
so, let there be music.

SONO & PHONIQUE -ALL THOSE CITY LIGHTS

let's all live in "bubble chairs"...

sunt înnebunită după ideile inovatoare ale designerului de interior Kelly Hoppen (o comoară națională pentru britanici).
decorul imaginat de ea îți dă acea stare de eutimie all-over... te instalează în propriul tău colț de rai. combină îndrăzneț un alb majoritar cu auriuri discrete, lilauri relaxante, portocaliuri vesele, bejuri cuminți și argintiuri luxoase!

"bubble chair" este unul dintre motivele pentru care se merită să stai, pur și simplu, fără să faci nimic.
"suflat" în acrilic, ca o bulă de săpun gigantică, fotoliul "bubble chair", creat de Eero Aarnio în 1968, este replica aeriană și transparentă a celebrului său fotoliu "baloon" apărut pentru prima oară în 1966.

cică acest "bubble chair" are o acustică uimitoare, pentru că atenuează considerabil sunetele din exterior și creează o senzație placută de izolare.

aș vrea să dorm vreo 2 săptamâni în acest "bubble chair". really...
dacă s-ar putea, să fie închis aproximativ "ermetic", ca un balon întreg, și să-mi râmană doar un spațiu mic prin care să respir...
la noi nu există încă varianta transparentă, însă, îl poți comanda de pe internet cu aproximativ 1000 de euro (destul de scump), dar de ce naiba-l agăți?!?!