despre noul an, rochii, cafea si suflet...

... după cum spunea cineva care s-a desfătat cu un Crăciun în Paradise Island!
Așadar, am terminat cu totul: planuri, idei de amenajare, zugrăveală, uși, parchet, plinte și alte cele. Ne-am mutat cu tot cu vise, plante, rochii și stive de cărți din minuscula garsonieră din ANL-uri. Mai avem doar ajustările: să ne gândim la un nume și să ajungem la un consens, o perdea din organza la 55 ron/m (Doamneeee, cât de scumpe sunt!), fotoliile-scoică imense de ratan din Kika, covorasul cu zulufi, biblioteca retro-cool in black & white si tablourile cu Marylin Monroe, James Dean si Audrey Hepburn. Ușor, ușor... ne rezolvăm și nevoile de contemplare și pășim cu dreptul într-un nou an și-o nouă viață.
Am terminat și cu talentele și cu miresele (aici provizoriu) și respir ușurată, împreună cu minunea de sub (odată) superbii mei mușchi abdominali. Mi-a dat de semn în Ajunul Crăciunului și de atunci o simt constant. Sau mai bine zis, îl simt constant... și nu avem deloc program comun!
La sfârșit de an, obișnuiam să fac recenzii. Și o listă de rezoluții. Nu pentru a-mi stabili țeluri, ci mai mult pentru a-mi demonstra mie că pot să-mi fac planuri concrete... și atât. Anul ce tocmai se pregatește să-și ia "la revedere" a fost groaznic dintr-atât de multe puncte de vedere. Însă a culminat frumos, magnific și miraculos. Da, acum cred în miracole! Pentru că ai dreptate, dragă Ana, lumina se aprinde oriunde, indiferent de spatiu, timp sau loc. Iar Dumnezeu știe mereu când este momentul potrivit!

Ce am învățat în acest an?
Să îl țin de Dumnezeu mult mai aproape de mine.
Că fiecare dintre noi avem un înger păzitor!
Că nimic nu este întâmplător.
Că nu e de ajuns doar să ceri, ci că trebuie să-ți dorești cu toată inima.
Că în fiecare om există o lumină, indiferent de întunericul care sălășluiește în el. Sapă mai adânc!
Că dragostea dintre noi e cel mai puternic liant.
Că cei dragi ție, cu care bei cafele la starbucks, te călăuzesc cu lumina și căldura lor.
Că doar tu ești resposabil de toți demonii care-ți sălășluiesc sub piele și se hrănesc cu sângele tău.
Că fiecare dintre noi avem o menire, și odată descoperită, ea ne va face să fim mai buni.
Că întotdeauna ești pregătit pentru un lucru pe care-l primești, numai că ai nevoie de timp ca să înțelegi asta!

















Mai jos, o poză cu Daniel și mama lui, pe care, din păcate, am pierdut-o anul acesta. Fie ca în această noapte, să privească artificii printre îngeri!

slow like honey...

Călcam cu atenție iarba.
Pășeam pe acolo unde era deja strivită, astfel încât să nu-i modific alte structuri celeste.
Aș fi vrut să mă întind peste ea, cu degetele-mi apasându-i ușor pielea verde.
Rece și umedă! Am privit-o doar...

Luna era indecisă. Perfect și clar de indecisă.
Și râdeam, mergând cu spatele pe linia de tren.
Și privind stele de mare.

... urmărind atentă desprinderea perfectă,
dematerializarea elementelelor telurice și a mea la un loc cu ele.
și m-a izbit acel mov absolut. movul hipnotic.
excepțional, anarhic și inuman.
acel mov pe care-l iubeam atât de mult, când tu erai "agale precum mierea".
ți-l amintești?

nu-l mai privisem de atunci și nicicând, nicăieri în lume nu a mai fost privit cu aceeași intensitate ca în clipa în care am decis să merg cu fața pe linia de tren... "agale precum mierea".
îți amintești?

Fiona Apple "Slow Like Honey"



You moved like honey in my dream last night
Yeah, some old fires were burning...

You'll remember me like a melody
Yeah, I'll haunt the world inside you...

zen pe cinci voci

Sunt o femeie vagă. Vagă și transparentă. Și nu pentru că nu aș putea fi altfel, ci pentru că așa îmi place să fiu. Dar nu mai vreau să fiu filistină.
Mă aflu într-o perioadă a vieții mele care, ciudat, îmi place.
Nu-mi mai strâng nemulțumirile și nu-mi mai trăiesc viața ca și cum n-aș fi acolo. În ea.
Sunt zen. Sunt mulțumită. Nu mai sunt posacă.
Apropierea asta înceată de spiritualitate îmi aduce fericiri mai mari decât orice pereche de pantofi sau orice obiect cu emblema mărului mușcat.
Mi-a trebuit mult timp ca să o pot proiecta pe această nouă "eu". Și mai ales atunci când mă credeam fără resurse.
Și capul ăsta, sculptat din rubin limfatic nu mai cerșește. Acum doar mulțumește.
Așa cum ar fi trebuit să o facă dintotdeauna.

Chiar și acolo unde lâncezește falsul, escrocheria și răutatea poate sălășlui o rază de divinitate.
Ca-n madrigalele lui Carlo Gesualdo, un ucigaș care, în secolul al-XV-lea a scris cea mai pură muzică de pe pământ. Și-a omorât prima soție și pe amantul acesteia, iar ani mai târziu și-a omorât fiul, pentru că s-a îndoit de paternitatea lui și socrul depresiv. Și totuși, Gesualdo a scris cele mai intense, expresive si dumnezeiești madrigale. Un geniu malefic.

Dacă am putea să ne deconturăm structurile memoriei ar fi o binecuvântare. Curată epifanie.


Crimă la Howard Johnson

Dacă vreți să vedeți o piesă bună-bună, nu ratați Crimă la Howard Johnson de pe 23 noiembrie, la Palatul Copiilor. Eu am prins premiera de săptămâna trecută, care s-a jucat cu o sală plină (aproape 1000 de spectatori) și mi-a plăcut teribil.
But... to keep things short. Avem trei personaje, trei destine comice, trei situații hilare, toate în trei acte diferite. Și mai avem trei trepte de înțelegere a unui fenomen atât de macabru și complex cum e moartea, ce finalizează cu o singură decizie. Și până la urmă, eterna morală: dragostea te faci să comiți sentințe nesăbuite. Prostia a cel puțin două personaje este omniprezentă, ceea ce stârnește un comic - uneori lejer, alteori grotesc. Bendeac este extraordinar, mai ales atunci când se simte înșelat, Diana Cavallioti este bine îmbrăcată în personaj și ridicol de pisicoasă, iar Emanuel Pârvu, din nou magnific. N-o să spulber deliciul aruncând prea multe chei, însă o să anunț că piesa în sine reprezintă două ore de terapie... magnifice.

insanity...


m-am trezit și mirosea puternic a portocale.
era ultima fiolă de Salvador Dali spartă, iar steaua mea lipsea de pe noptieră.
ceva din mine-mi șoptea-n acorduri braziliene, de joao si bebel giberto.
n-am mai scris niciodată de atunci, deși credeam c-am sa mai scriu.
n-am mai iubit niciodată, deși credeam că am să iubesc mereu.
și nu am mai plâns niciodată, deși nici nu am mai râs.
nu am mai făcut niciodată nimic, decât să aștept tacit în fața ușilor închise.

de atunci, am rămas fără de contur.
nu m-am mai putut coagula-n-tro forma... oarecare.


și am privit cerul după fiecare ploaie.
(știai că are culoarea ochilor de pisică?)
m-am hrănit cu flori de coacăz negru și frunze de mentă
(știai că sunt dulci și-ți colorează dinții?)

zilele nu au mai existat,
căci nu le mai trăise nimeni înaintea mea.
oare le va mai trăi cineva după mine?

nu, nu mi-a plăcut "Wall Street", însă mi-a plăcut ce a spus Michael Douglas (citându-l pe Benjamin Franklin sau Albert Einstein... încă se dispută):
"The definition of insanity is doing the same thing over and over and expecting a different result."
sunt nebună în toată regula!


géométrie d'un rêve


acum o săptămână m-am visat asasină.
nu e un new-entry, ci o postură a mea ce-mi tulbura visele cu frecvența spoturilor la cosmote.
dar nu ca acum...
acum comiteam o crimă pe o canapea albă, iar sângele victimei improșca pernele imaculate și covorul mic din blana bej. încercam din răsputeri să restrâng aria de raspândire a sângelui. și îmi era teamă că se vor descoperi urmele cu ajutorul aparaturii criminalistice de specialitate, chiar dacă eu voi fi șters toate petele.
victima, o femeie trecută de prima tinerețe, se zbătea. în vis, sunt mereu letargică, nu am tonusul și energia din viața reală. mă mișc asemeni zombie-lor din filmele lui romero.
sadismul cu care executam tranșarea fiecărui mușchi este și acum prezent în mâinile mele. iar părul ei blond prins în coadă, cu rădăcinile îmbibate în sânge mi-a rămas în retină. nu și fața. nu știu cine era, dar o uram. cu toată ființa mea. disecam pasional fiecare deget, tibie, femur... încet, calculat și minuțios. ca și cum aș fi avut tot timpul din lume doar pentru asta.
am reușit să termin și am înfășurat-o în covorașul din blană bej. sângele se îmbibase și în etichetă. iadul pe pământ într-o etichetă de covor blănos.

sunt pasionată de științele oculte, doar la nivel de curiozitate și amuzament. interpretările viselor nu mi se par întodeauna verosimile, ca și predicțiile astrale. însă, am găsit următoare interpretare:
CRIMA = "A comite o crimă în vis nu este atât de blamabil ca în realitate, căci persoana în cauză îşi manifestă dorinţa de a se rupe definitiv de o situaţie sau de o legătură (cu cineva) care nu-i mai convine. Sentiment de vinovăție, rușine, teamă, neputință, teama de a răspunde de propriile fapte, tentația de a comite o incorectitudine, o neregulă sau o ilegalitate. Risc de a greși sau de a face rău cuiva, chiar și neintenționat; probleme grave în viața ta, greu de rezolvat. Dorința de a te schimba, ura de sine, renunțare și sacrificiu, despărțirea de vechi și de atașamentele inutile și redescoperirea ființei tale, nedreptate comisă, instabilitate emoțională, depresie și nemulțumire, îți simți libertatea și independența îngrădită, simți că nu ești lăsat să acționezi după bunul plac. Când în vis este ucisă altă persoană; înseamnă capăt de drum, un sfârșit brusc al unui eveniment, finish-ul unei situații care nu are nici o soluție de rezolvare ori o greșeală gravă. Acest vis mai poate fi interpretat astfel: ruperea relației cu o persoană foarte apropiată, lipsa unei perspective pentru rezolvarea unei probleme, resemnare. Acest simbol semnifică o schimbare a sensului de parcurs, o întoarcere în punctul de unde ați plecat, o întoarcere la origini, dorința de a lua de la capăt ceva început dar terminat în mod neașteptat. Poate semnifica trecerea printr-o perioadă critică, în care aveți de luat decizii importante."

Da. E o perioada critică după o altă perioadă și mai critică.
Da. M-am resemnat.
Da. Mă întorc la origini.
Și... da. E o schimbare majoră a sensului de parcurs. Însă, nu m-am îndoit nicio clipă de alegere. Decizia a fost luată încă de la începutul primului gând!

that's more like it....

and the winner is... MICHAEL GRIMMMMMMMMMMMMMMM



and his evolution:

prima auditie


preselectia finala


prima semifinala



a doua semifinala


finala Top 10


finala top 4


duetul cu jewel din marea finala:

america's got michael grimm


aseară a fost finala "america's got talent" sezonul 5.
în seara asta, pe nbc, câștigătorul va fi "revealed" și va intra în posesia unui milion de dolari și a unui show în Las Vegas.
fără doar și poate, toți cei 4 finaliști merită să câștige.

1. deși Prince Poppycock mi s-a părut - de departeeeee - cel mai tare "entertainer", cel mai original și creativ personaj, în finală a dat-o bară. după mega-spumosul "yankee doodle dandy" și personificarea memorabilă a lui freddie mercury, nu poți să vii cu o linie atât de statică și fără sclipire. ok, "nesun dorma" este o arie magnifică, iar el a interpretat-o memorabil, însă, unde este show-ul cu care prince poppycock și-a creat locul printre favoriți? anyway, urât din partea lui pierce să buzz-uie în finală!



2. sper ca favoritul meu, michael grimm să ia jackpotul de 1 milion de dolari. este de departe merituosul, atât prin calitățile vocale (vocea lui este un dar divin) cât și prin calitățile personale: este umil, emoțional și de-a dreptul adorabil. nu este doar un artist perfect din punct de vedere tehnic ci și un bun entertainer: este relaxat, are un zâmbet seducător și o mimică expresivă. și da... l-aș ascuta la nesfârșit. abia aștept să-și scoată primul Cd, ca să-l pun acolo, între Joe Cocker și David Gray, pe segmentul "unique voices".



3. jackie evanko - cea mai mare petardă. nu înțeleg de ce grasso sau haspop nu sunt în locul ei. finally! este într-adevăr admirabil ca o fetiță de doar 10 ani să cânte cu tehnica unui adult. mai ales operă. are o voce excepțională și o tehnică ce sfidează sublimul (pentru vârsta ei). însă, nu este unică și categoric nu este un număr de Las Vegas. ar fi meritat să câștige, cu siguranță, dacă show-ul s-ar fi numit "america's got opera singers". stă într-n loc și cântă niște arii perfecte. nu poate fi mai jos sau mai sus, nu se mai poate perfecționa și REPET... nu este un "Las Vegas Act", căci în acest show despre asta este vorba. ENTERTAINMENT!



4. iată un număr de Vegas - Fighting Gravity! dacă e să o luăm după valorile acestui show, ei ar trebui să fie câștigătorii. pun în scenă chestii inedite și sunt adevărații entertaineri.

"storia d'amore" by Kalle Gustafsson

Ar fi minunat dacă viața ar fi ca în fototgrafiile lui Kalle Gustafsson. Dacă ar păstra aceleași nuanțe, aceeași cursivitate, aceeași emoție, același "retro feel"!
Ar fi minunat dacă aș putea agoniza în fotografiile lui Kalle Gustafsson, în acel nostalgic "aer al timpului".
Ar fi minunat dacă aș putea trăi drama perfectă. Drama de a nu mai fi niciodată ce am fost și de a uita!

31 decembrie 2010

despre noul an, rochii, cafea si suflet...

... după cum spunea cineva care s-a desfătat cu un Crăciun în Paradise Island!
Așadar, am terminat cu totul: planuri, idei de amenajare, zugrăveală, uși, parchet, plinte și alte cele. Ne-am mutat cu tot cu vise, plante, rochii și stive de cărți din minuscula garsonieră din ANL-uri. Mai avem doar ajustările: să ne gândim la un nume și să ajungem la un consens, o perdea din organza la 55 ron/m (Doamneeee, cât de scumpe sunt!), fotoliile-scoică imense de ratan din Kika, covorasul cu zulufi, biblioteca retro-cool in black & white si tablourile cu Marylin Monroe, James Dean si Audrey Hepburn. Ușor, ușor... ne rezolvăm și nevoile de contemplare și pășim cu dreptul într-un nou an și-o nouă viață.
Am terminat și cu talentele și cu miresele (aici provizoriu) și respir ușurată, împreună cu minunea de sub (odată) superbii mei mușchi abdominali. Mi-a dat de semn în Ajunul Crăciunului și de atunci o simt constant. Sau mai bine zis, îl simt constant... și nu avem deloc program comun!
La sfârșit de an, obișnuiam să fac recenzii. Și o listă de rezoluții. Nu pentru a-mi stabili țeluri, ci mai mult pentru a-mi demonstra mie că pot să-mi fac planuri concrete... și atât. Anul ce tocmai se pregatește să-și ia "la revedere" a fost groaznic dintr-atât de multe puncte de vedere. Însă a culminat frumos, magnific și miraculos. Da, acum cred în miracole! Pentru că ai dreptate, dragă Ana, lumina se aprinde oriunde, indiferent de spatiu, timp sau loc. Iar Dumnezeu știe mereu când este momentul potrivit!

Ce am învățat în acest an?
Să îl țin de Dumnezeu mult mai aproape de mine.
Că fiecare dintre noi avem un înger păzitor!
Că nimic nu este întâmplător.
Că nu e de ajuns doar să ceri, ci că trebuie să-ți dorești cu toată inima.
Că în fiecare om există o lumină, indiferent de întunericul care sălășluiește în el. Sapă mai adânc!
Că dragostea dintre noi e cel mai puternic liant.
Că cei dragi ție, cu care bei cafele la starbucks, te călăuzesc cu lumina și căldura lor.
Că doar tu ești resposabil de toți demonii care-ți sălășluiesc sub piele și se hrănesc cu sângele tău.
Că fiecare dintre noi avem o menire, și odată descoperită, ea ne va face să fim mai buni.
Că întotdeauna ești pregătit pentru un lucru pe care-l primești, numai că ai nevoie de timp ca să înțelegi asta!

















Mai jos, o poză cu Daniel și mama lui, pe care, din păcate, am pierdut-o anul acesta. Fie ca în această noapte, să privească artificii printre îngeri!

17 noiembrie 2010

slow like honey...

Călcam cu atenție iarba.
Pășeam pe acolo unde era deja strivită, astfel încât să nu-i modific alte structuri celeste.
Aș fi vrut să mă întind peste ea, cu degetele-mi apasându-i ușor pielea verde.
Rece și umedă! Am privit-o doar...

Luna era indecisă. Perfect și clar de indecisă.
Și râdeam, mergând cu spatele pe linia de tren.
Și privind stele de mare.

... urmărind atentă desprinderea perfectă,
dematerializarea elementelelor telurice și a mea la un loc cu ele.
și m-a izbit acel mov absolut. movul hipnotic.
excepțional, anarhic și inuman.
acel mov pe care-l iubeam atât de mult, când tu erai "agale precum mierea".
ți-l amintești?

nu-l mai privisem de atunci și nicicând, nicăieri în lume nu a mai fost privit cu aceeași intensitate ca în clipa în care am decis să merg cu fața pe linia de tren... "agale precum mierea".
îți amintești?

Fiona Apple "Slow Like Honey"


You moved like honey in my dream last night
Yeah, some old fires were burning...

You'll remember me like a melody
Yeah, I'll haunt the world inside you...

4 noiembrie 2010

zen pe cinci voci

Sunt o femeie vagă. Vagă și transparentă. Și nu pentru că nu aș putea fi altfel, ci pentru că așa îmi place să fiu. Dar nu mai vreau să fiu filistină.
Mă aflu într-o perioadă a vieții mele care, ciudat, îmi place.
Nu-mi mai strâng nemulțumirile și nu-mi mai trăiesc viața ca și cum n-aș fi acolo. În ea.
Sunt zen. Sunt mulțumită. Nu mai sunt posacă.
Apropierea asta înceată de spiritualitate îmi aduce fericiri mai mari decât orice pereche de pantofi sau orice obiect cu emblema mărului mușcat.
Mi-a trebuit mult timp ca să o pot proiecta pe această nouă "eu". Și mai ales atunci când mă credeam fără resurse.
Și capul ăsta, sculptat din rubin limfatic nu mai cerșește. Acum doar mulțumește.
Așa cum ar fi trebuit să o facă dintotdeauna.

Chiar și acolo unde lâncezește falsul, escrocheria și răutatea poate sălășlui o rază de divinitate.
Ca-n madrigalele lui Carlo Gesualdo, un ucigaș care, în secolul al-XV-lea a scris cea mai pură muzică de pe pământ. Și-a omorât prima soție și pe amantul acesteia, iar ani mai târziu și-a omorât fiul, pentru că s-a îndoit de paternitatea lui și socrul depresiv. Și totuși, Gesualdo a scris cele mai intense, expresive si dumnezeiești madrigale. Un geniu malefic.

Dacă am putea să ne deconturăm structurile memoriei ar fi o binecuvântare. Curată epifanie.


Crimă la Howard Johnson

Dacă vreți să vedeți o piesă bună-bună, nu ratați Crimă la Howard Johnson de pe 23 noiembrie, la Palatul Copiilor. Eu am prins premiera de săptămâna trecută, care s-a jucat cu o sală plină (aproape 1000 de spectatori) și mi-a plăcut teribil.
But... to keep things short. Avem trei personaje, trei destine comice, trei situații hilare, toate în trei acte diferite. Și mai avem trei trepte de înțelegere a unui fenomen atât de macabru și complex cum e moartea, ce finalizează cu o singură decizie. Și până la urmă, eterna morală: dragostea te faci să comiți sentințe nesăbuite. Prostia a cel puțin două personaje este omniprezentă, ceea ce stârnește un comic - uneori lejer, alteori grotesc. Bendeac este extraordinar, mai ales atunci când se simte înșelat, Diana Cavallioti este bine îmbrăcată în personaj și ridicol de pisicoasă, iar Emanuel Pârvu, din nou magnific. N-o să spulber deliciul aruncând prea multe chei, însă o să anunț că piesa în sine reprezintă două ore de terapie... magnifice.

17 octombrie 2010

insanity...


m-am trezit și mirosea puternic a portocale.
era ultima fiolă de Salvador Dali spartă, iar steaua mea lipsea de pe noptieră.
ceva din mine-mi șoptea-n acorduri braziliene, de joao si bebel giberto.
n-am mai scris niciodată de atunci, deși credeam c-am sa mai scriu.
n-am mai iubit niciodată, deși credeam că am să iubesc mereu.
și nu am mai plâns niciodată, deși nici nu am mai râs.
nu am mai făcut niciodată nimic, decât să aștept tacit în fața ușilor închise.

de atunci, am rămas fără de contur.
nu m-am mai putut coagula-n-tro forma... oarecare.


și am privit cerul după fiecare ploaie.
(știai că are culoarea ochilor de pisică?)
m-am hrănit cu flori de coacăz negru și frunze de mentă
(știai că sunt dulci și-ți colorează dinții?)

zilele nu au mai existat,
căci nu le mai trăise nimeni înaintea mea.
oare le va mai trăi cineva după mine?

nu, nu mi-a plăcut "Wall Street", însă mi-a plăcut ce a spus Michael Douglas (citându-l pe Benjamin Franklin sau Albert Einstein... încă se dispută):
"The definition of insanity is doing the same thing over and over and expecting a different result."
sunt nebună în toată regula!


23 septembrie 2010

géométrie d'un rêve


acum o săptămână m-am visat asasină.
nu e un new-entry, ci o postură a mea ce-mi tulbura visele cu frecvența spoturilor la cosmote.
dar nu ca acum...
acum comiteam o crimă pe o canapea albă, iar sângele victimei improșca pernele imaculate și covorul mic din blana bej. încercam din răsputeri să restrâng aria de raspândire a sângelui. și îmi era teamă că se vor descoperi urmele cu ajutorul aparaturii criminalistice de specialitate, chiar dacă eu voi fi șters toate petele.
victima, o femeie trecută de prima tinerețe, se zbătea. în vis, sunt mereu letargică, nu am tonusul și energia din viața reală. mă mișc asemeni zombie-lor din filmele lui romero.
sadismul cu care executam tranșarea fiecărui mușchi este și acum prezent în mâinile mele. iar părul ei blond prins în coadă, cu rădăcinile îmbibate în sânge mi-a rămas în retină. nu și fața. nu știu cine era, dar o uram. cu toată ființa mea. disecam pasional fiecare deget, tibie, femur... încet, calculat și minuțios. ca și cum aș fi avut tot timpul din lume doar pentru asta.
am reușit să termin și am înfășurat-o în covorașul din blană bej. sângele se îmbibase și în etichetă. iadul pe pământ într-o etichetă de covor blănos.

sunt pasionată de științele oculte, doar la nivel de curiozitate și amuzament. interpretările viselor nu mi se par întodeauna verosimile, ca și predicțiile astrale. însă, am găsit următoare interpretare:
CRIMA = "A comite o crimă în vis nu este atât de blamabil ca în realitate, căci persoana în cauză îşi manifestă dorinţa de a se rupe definitiv de o situaţie sau de o legătură (cu cineva) care nu-i mai convine. Sentiment de vinovăție, rușine, teamă, neputință, teama de a răspunde de propriile fapte, tentația de a comite o incorectitudine, o neregulă sau o ilegalitate. Risc de a greși sau de a face rău cuiva, chiar și neintenționat; probleme grave în viața ta, greu de rezolvat. Dorința de a te schimba, ura de sine, renunțare și sacrificiu, despărțirea de vechi și de atașamentele inutile și redescoperirea ființei tale, nedreptate comisă, instabilitate emoțională, depresie și nemulțumire, îți simți libertatea și independența îngrădită, simți că nu ești lăsat să acționezi după bunul plac. Când în vis este ucisă altă persoană; înseamnă capăt de drum, un sfârșit brusc al unui eveniment, finish-ul unei situații care nu are nici o soluție de rezolvare ori o greșeală gravă. Acest vis mai poate fi interpretat astfel: ruperea relației cu o persoană foarte apropiată, lipsa unei perspective pentru rezolvarea unei probleme, resemnare. Acest simbol semnifică o schimbare a sensului de parcurs, o întoarcere în punctul de unde ați plecat, o întoarcere la origini, dorința de a lua de la capăt ceva început dar terminat în mod neașteptat. Poate semnifica trecerea printr-o perioadă critică, în care aveți de luat decizii importante."

Da. E o perioada critică după o altă perioadă și mai critică.
Da. M-am resemnat.
Da. Mă întorc la origini.
Și... da. E o schimbare majoră a sensului de parcurs. Însă, nu m-am îndoit nicio clipă de alegere. Decizia a fost luată încă de la începutul primului gând!

16 septembrie 2010

that's more like it....

and the winner is... MICHAEL GRIMMMMMMMMMMMMMMM



and his evolution:

prima auditie


preselectia finala


prima semifinala



a doua semifinala


finala Top 10


finala top 4


duetul cu jewel din marea finala:

15 septembrie 2010

america's got michael grimm


aseară a fost finala "america's got talent" sezonul 5.
în seara asta, pe nbc, câștigătorul va fi "revealed" și va intra în posesia unui milion de dolari și a unui show în Las Vegas.
fără doar și poate, toți cei 4 finaliști merită să câștige.

1. deși Prince Poppycock mi s-a părut - de departeeeee - cel mai tare "entertainer", cel mai original și creativ personaj, în finală a dat-o bară. după mega-spumosul "yankee doodle dandy" și personificarea memorabilă a lui freddie mercury, nu poți să vii cu o linie atât de statică și fără sclipire. ok, "nesun dorma" este o arie magnifică, iar el a interpretat-o memorabil, însă, unde este show-ul cu care prince poppycock și-a creat locul printre favoriți? anyway, urât din partea lui pierce să buzz-uie în finală!



2. sper ca favoritul meu, michael grimm să ia jackpotul de 1 milion de dolari. este de departe merituosul, atât prin calitățile vocale (vocea lui este un dar divin) cât și prin calitățile personale: este umil, emoțional și de-a dreptul adorabil. nu este doar un artist perfect din punct de vedere tehnic ci și un bun entertainer: este relaxat, are un zâmbet seducător și o mimică expresivă. și da... l-aș ascuta la nesfârșit. abia aștept să-și scoată primul Cd, ca să-l pun acolo, între Joe Cocker și David Gray, pe segmentul "unique voices".



3. jackie evanko - cea mai mare petardă. nu înțeleg de ce grasso sau haspop nu sunt în locul ei. finally! este într-adevăr admirabil ca o fetiță de doar 10 ani să cânte cu tehnica unui adult. mai ales operă. are o voce excepțională și o tehnică ce sfidează sublimul (pentru vârsta ei). însă, nu este unică și categoric nu este un număr de Las Vegas. ar fi meritat să câștige, cu siguranță, dacă show-ul s-ar fi numit "america's got opera singers". stă într-n loc și cântă niște arii perfecte. nu poate fi mai jos sau mai sus, nu se mai poate perfecționa și REPET... nu este un "Las Vegas Act", căci în acest show despre asta este vorba. ENTERTAINMENT!



4. iată un număr de Vegas - Fighting Gravity! dacă e să o luăm după valorile acestui show, ei ar trebui să fie câștigătorii. pun în scenă chestii inedite și sunt adevărații entertaineri.

14 septembrie 2010

"storia d'amore" by Kalle Gustafsson

Ar fi minunat dacă viața ar fi ca în fototgrafiile lui Kalle Gustafsson. Dacă ar păstra aceleași nuanțe, aceeași cursivitate, aceeași emoție, același "retro feel"!
Ar fi minunat dacă aș putea agoniza în fotografiile lui Kalle Gustafsson, în acel nostalgic "aer al timpului".
Ar fi minunat dacă aș putea trăi drama perfectă. Drama de a nu mai fi niciodată ce am fost și de a uita!

 
powered by Blogger