L is for the way you look at me, O is for the only one I see, V is very, very extraordinary, E is even more than anyone that you adore! and so on...

Bon... "sex and the city - the movie". mă declar o fană aproximativ înfocată a serialului şi mi-am zis "de ce să nu văd şi filmul?!!".
evident că mă aşteptam la momente siropoase, încă 45 de perechi de pantofi manolo blahnik în dulapul lui carrie şi încă vreo 20 de bărbaţi în patul samanthei.
Well! an honest opinion. waitttt! i'm trying.....
a fost un fel de "chicken soup for the soul"!
mi-au dat lacrimile, am zâmbit şi chiar am ovaţionat.
nu trebuie exculs un amănunt foarte important - şi anume faptul că sunt femeie şi că în general sunt sensibilă la patetisme.
nu contest că e un film pentru femei, pentru gay şi pentru stropitori.
sensibil, dar într-un mod teribil de plăcut, filmul mi s-a părut o radiografie a ceea ce ar trebui sa fie lumea noastră şi de fapt nu este. evident că subiectul în jurul căruia personajele roiau ca muştele era "dragostea".
brusc pantofii (din serial) fără de care carrie nu putea trăi s-au transformat în reacţii nedemne de o modern lady, care poartă prada. barbaţii înnebuniţi după oglinzile din dormitorul samanthei s-au transformat în bucăţi de sushi pe care ea însăşi le-a gătit pentru bărbatul iubit. accesele de mândrie ale mirandei au luat o turnură neaşteptată şi s-au transformat rafale de iertare pentru un steve care o înşelase. perfecţionista din charlotte s-a evaporat, când, într-un moment de slăbiciune, she farted!
after all, we're all humans!
din păcate doar filmele au happy endings. viaţa, însă, e un fel de sequell. se termină când ţi-e lumea mai dragă şi nu ştii ce urmează în episodul următor, pentru că nu există nici trailler şi nici follow-up! în viaţă nu rămâi intotdeauna cu mr. big! câteodată nici măcar nu-l întâlneşti...
there's no happily ever after in life!
revelaţie... am avut senzaţia că totul ar putea fi real. am empatat cu protagosnistele şi am ajuns fără să vreau la concluzia că doar iubirea este cea care contează, fără doar şi poate.
dar într-o lume ideatică, în care am uitat să mai apreciem un stănescu sau un shakespeare sau să mai sărim şotronul trasat cu creta pe asfalt, iubirea a devenit o noţiune învechită, alterată chiar. sau pentru unii dintre noi - dimpotrivă - iubirea provine dintr-o naturaleţe patologică, soră cu rutina. ne spunem "te iubesc" ca şi cum ne-am spune "hello"!
nu ştiu de ce iubirea are un loc atât de puţin semnificativ în viaţa noastră. poate pentru că ne-am modernizat prea mult, poate că în curând nici nu vom mai râde (mi-e teamă de asta) şi vom inventa aparate care să râdă pentru noi. poate că în curând nu vom mai plânge (mi-e teamă şi de asta) şi nu vom mai fi capabili să vărsăm lacrimi. poate că-ntr-una din zile vom fi exact ca-n filmul "equilibrum", nu vom mai avea emoţii şi nu ne vom mai sensibiliza nici macar la privirea penetrantă a lui puss 'n boots din shrek.
cine ştie! e doar un simplu tratat de futurologie personal! iată un exemplu, pe mess emoticons-urile ne înclocuiesc emoţiile.
toate primează, iubirea însă, nu se mai află pe lista priorităţilor. ne enervăm, ne este teamă, frică, avem capricii şi mândrii, gelozii, frustrări, luăm decizii într-o fracţiune de secundă, ignorăm consecinţe şi ne privăm de cel mai important lucru - iubirea.
nu se mai scriu scrisori de dragoste, îndrăgostiţii nu mai fug împreună, nu se mai războiesc familii pentru iubiri interzise.
iubirea este doar un lucru ultra-comercializat... mercantil! muzica şi filmele, cărţile ne vorbesc despre iubire, însă nu ele sunt sursa iubirii.
sursa iubirii suntem noi. iubirea este în noi. în noi, cei care trăim criogenic, mecanic, cu fripturi şi whiskey, d&g-uri, rate sau chirii şi mici bucurii care pot fi uşor confundate cu fericirea. într-adevăr.... sunt atât de multe. iubirea nu mai are loc.
nu ne mai obosim cu un lucru atât de banal precum "iubirea". credem că o strângere de mână şi un "te iubesc" repetat de cinci ori pe săptămână e iubire.
nu... nu este! nu e asta!
da! mi-a plăcut filmul, teribil de mult. m-a şi enervat că m-a făcut să reflectez intens şi pentru că m-a lăsat cu gândul la una dintre cele mai frumoase rochii de mireasă, creaţie vivienne westwood. (and i hate wedding dresses). ok ... well.... these are not wedding bells, that's just music!
dar... mai bine mă duc să alerg...

my moon... my man...

extracurricular activities:
- de vreo 2 săptămâni cursuri de dans (salsa, merengue şi bachata) şi încă nu m-a prins febra. si nici pe cristina, poate doar puţin pe mihai. s-ar putea să nu mă dau în vânt după dasurile latino, totuşi! (şi aşa nu m-a fascinat nicodată muzica asta "caliente"!) aştept să-mi descopăr pofte nebănuite cu tango şi vals.

- jogging în fiecare luni, miercuri şi vineri. mădălina este de-a dreptul enervantă "încă puţin, încă 15 min, hai mire că putem!". activitate bună, mă eliberează şi mă face să mă simt bine, mai ales că mi-a trecut febra musculară.

- "in bruges" - unul dintre cele mai simpatice filme pe care le-am văzut in ultimul timp şi un rol bine interpretat de colin farrell (what are the odds?!!)

- leslie fiest şi-o mostra de originalitate... o melodie care-mi place teribil.

20 iunie 2008

L is for the way you look at me, O is for the only one I see, V is very, very extraordinary, E is even more than anyone that you adore! and so on...

Bon... "sex and the city - the movie". mă declar o fană aproximativ înfocată a serialului şi mi-am zis "de ce să nu văd şi filmul?!!".
evident că mă aşteptam la momente siropoase, încă 45 de perechi de pantofi manolo blahnik în dulapul lui carrie şi încă vreo 20 de bărbaţi în patul samanthei.
Well! an honest opinion. waitttt! i'm trying.....
a fost un fel de "chicken soup for the soul"!
mi-au dat lacrimile, am zâmbit şi chiar am ovaţionat.
nu trebuie exculs un amănunt foarte important - şi anume faptul că sunt femeie şi că în general sunt sensibilă la patetisme.
nu contest că e un film pentru femei, pentru gay şi pentru stropitori.
sensibil, dar într-un mod teribil de plăcut, filmul mi s-a părut o radiografie a ceea ce ar trebui sa fie lumea noastră şi de fapt nu este. evident că subiectul în jurul căruia personajele roiau ca muştele era "dragostea".
brusc pantofii (din serial) fără de care carrie nu putea trăi s-au transformat în reacţii nedemne de o modern lady, care poartă prada. barbaţii înnebuniţi după oglinzile din dormitorul samanthei s-au transformat în bucăţi de sushi pe care ea însăşi le-a gătit pentru bărbatul iubit. accesele de mândrie ale mirandei au luat o turnură neaşteptată şi s-au transformat rafale de iertare pentru un steve care o înşelase. perfecţionista din charlotte s-a evaporat, când, într-un moment de slăbiciune, she farted!
after all, we're all humans!
din păcate doar filmele au happy endings. viaţa, însă, e un fel de sequell. se termină când ţi-e lumea mai dragă şi nu ştii ce urmează în episodul următor, pentru că nu există nici trailler şi nici follow-up! în viaţă nu rămâi intotdeauna cu mr. big! câteodată nici măcar nu-l întâlneşti...
there's no happily ever after in life!
revelaţie... am avut senzaţia că totul ar putea fi real. am empatat cu protagosnistele şi am ajuns fără să vreau la concluzia că doar iubirea este cea care contează, fără doar şi poate.
dar într-o lume ideatică, în care am uitat să mai apreciem un stănescu sau un shakespeare sau să mai sărim şotronul trasat cu creta pe asfalt, iubirea a devenit o noţiune învechită, alterată chiar. sau pentru unii dintre noi - dimpotrivă - iubirea provine dintr-o naturaleţe patologică, soră cu rutina. ne spunem "te iubesc" ca şi cum ne-am spune "hello"!
nu ştiu de ce iubirea are un loc atât de puţin semnificativ în viaţa noastră. poate pentru că ne-am modernizat prea mult, poate că în curând nici nu vom mai râde (mi-e teamă de asta) şi vom inventa aparate care să râdă pentru noi. poate că în curând nu vom mai plânge (mi-e teamă şi de asta) şi nu vom mai fi capabili să vărsăm lacrimi. poate că-ntr-una din zile vom fi exact ca-n filmul "equilibrum", nu vom mai avea emoţii şi nu ne vom mai sensibiliza nici macar la privirea penetrantă a lui puss 'n boots din shrek.
cine ştie! e doar un simplu tratat de futurologie personal! iată un exemplu, pe mess emoticons-urile ne înclocuiesc emoţiile.
toate primează, iubirea însă, nu se mai află pe lista priorităţilor. ne enervăm, ne este teamă, frică, avem capricii şi mândrii, gelozii, frustrări, luăm decizii într-o fracţiune de secundă, ignorăm consecinţe şi ne privăm de cel mai important lucru - iubirea.
nu se mai scriu scrisori de dragoste, îndrăgostiţii nu mai fug împreună, nu se mai războiesc familii pentru iubiri interzise.
iubirea este doar un lucru ultra-comercializat... mercantil! muzica şi filmele, cărţile ne vorbesc despre iubire, însă nu ele sunt sursa iubirii.
sursa iubirii suntem noi. iubirea este în noi. în noi, cei care trăim criogenic, mecanic, cu fripturi şi whiskey, d&g-uri, rate sau chirii şi mici bucurii care pot fi uşor confundate cu fericirea. într-adevăr.... sunt atât de multe. iubirea nu mai are loc.
nu ne mai obosim cu un lucru atât de banal precum "iubirea". credem că o strângere de mână şi un "te iubesc" repetat de cinci ori pe săptămână e iubire.
nu... nu este! nu e asta!
da! mi-a plăcut filmul, teribil de mult. m-a şi enervat că m-a făcut să reflectez intens şi pentru că m-a lăsat cu gândul la una dintre cele mai frumoase rochii de mireasă, creaţie vivienne westwood. (and i hate wedding dresses). ok ... well.... these are not wedding bells, that's just music!
dar... mai bine mă duc să alerg...

18 iunie 2008

my moon... my man...

extracurricular activities:
- de vreo 2 săptămâni cursuri de dans (salsa, merengue şi bachata) şi încă nu m-a prins febra. si nici pe cristina, poate doar puţin pe mihai. s-ar putea să nu mă dau în vânt după dasurile latino, totuşi! (şi aşa nu m-a fascinat nicodată muzica asta "caliente"!) aştept să-mi descopăr pofte nebănuite cu tango şi vals.

- jogging în fiecare luni, miercuri şi vineri. mădălina este de-a dreptul enervantă "încă puţin, încă 15 min, hai mire că putem!". activitate bună, mă eliberează şi mă face să mă simt bine, mai ales că mi-a trecut febra musculară.

- "in bruges" - unul dintre cele mai simpatice filme pe care le-am văzut in ultimul timp şi un rol bine interpretat de colin farrell (what are the odds?!!)

- leslie fiest şi-o mostra de originalitate... o melodie care-mi place teribil.

 
powered by Blogger