și heineken...

parodie, marca Snoop Dogg a celebrei reclame "Walk in Fridge" de la Heineken!


și parodia celor de la Bavaria:

coca cola zero

văd că a apărut la tv o nouă reclamă:


... o aștept și pe asta:

despre comercializare și inimi din tafta...

ok... a venit maria!
știți doar, maria din italia, care vine în fiecare an, în luna septembrie!
evident, e întâlnirea anunală cu oameni care te transportă-n trecut precum trenurile magice... ce pufăie ca nebunele.
am decis, cu mădă, să luăm o săptămână de pauză. sau două... de aerobic și fitness, căci ne-ar fi ocupat mai toate serile.
vrem să petrecem cât mai mult timp împreună!

am sărit și peste ora de tae-bo (de-acasă) cu billy blanks. vai ce-mi place băiatul asta! mai ales când mă-ntreabă "it's burning?, it's burning?" și eu execut docilă dincolo de ecran, dar deh... bârfele se-ntind întodeauna ca elasticul și maria-i mai importantă decât billy și-al lui "bootcamp"!

așadar, 3 issues (după cum v-am obișnuit):

1. în ultimul timp, am tot evitat să sciu chestii personale pe blog.

am vrut să-l comercializez considerabil, în ideea în care, uneori mi se părea că devin melodramatică, nicicum voit! ci din porniri ce țin mai mult de feelings. cele actuale!
aici e locul în care dețin supremația, nu? recitind posturi mai vechi, am realizat că, indiferent de subtilitățile voalate, uneori mă expun în apogeul vulnerabilității mele!
nu-i sănătos. mai ales atunci când ți-e oarecum dificil să-ți asumi mărturisirile, rictusurile, grimasele și sprâncenele ridicate. da! ale celor trei cititori ai blogului meu! pardon, patru (scuze mădă!). uhhhhh... cinci (sorry mr. cezar)!!
subtitilitatea nu-i decât o sabie cu două tăișuri!
și, din păcate, poate fi mirosită de la distanță chiar și atunci când dincolo de ceea ce spui, nu se ascunde nimic.
și-acum dilema mea este: să-l păstrez în caracteru-mi personal? să-l comercializez definitv?

2. a venit toamna. e cert.
mi-e dor de vară ca de-un "melon glace" la briza mării. mi-e dor de soare arzător, pantaloni scurți, șlapi și miros de ulei de plajă. mi-e dor de înghețată și sucuri ticsite cu cuburi de gheață. mi-e dor de mare și de hotelul căruia-i scârțâiau treptele ca-ntr-un scenariu de film morbid. mi-e dor de înserat la ora 21 și de rochii albe vaporoase.
mi-e dor de vară! aștept încălzirea globală, fără nefericirile-i adiacente...

3. nu e îngrozitor de rău sa fii om mare!
într-adevăr nu-i ca-n filme sau cărți. nicicum! nu-ți pierzi inocența, nu ratezi nimic. doar capeți! înțelepciune, o altfel de percepție asupra ta, voință.
câștigi un cap nou, mai facil de administrat și dornic de vise mari și noi. plecări și călătorii. planuri și recenzii.
capeți o inimă nouă, roșu-purpurie de-ametist sau tafta moale, pusă pe oferit la scară largă și primit în cantități colosale!

mă simt ca o gutuie mare și galbenă care coace de zor pe-o creangă!
vezi? nu-i chiar așa de rău!

P.S. Aș mai scrie cu drag, dar e musai să mă trezesc la 8.20 (cu 40 de minute mai devreme de ora perfectă pentru un tonus optim de-a lungul zilei!)

tyson ballou - man of the week

născut în Garland, aproape de Dallas Texas, tyson ballou face surfing pe cel mai înalt val din industria modelingului în Manhattan și Milano! a apărut într-o mulțime de campanii de renumiți designeri (D&G, Gucci, Boss, Louis Vuitton) și pe coperta mai multor reviste decât ți-ai fi imaginat vreodată.
fost jucător profesionist de basket, model în vârstă de 33 de ani și cel mai mare dintre cei trei fii ai unui pompier, tyson a știut întotdeauna că posedă acea "star quality".
timid și oarecum frustrat, în copilărie, tyson s-a transformat precum fluturele, la 15 ani, când o agenție de modelling i-a observat trăsăturile remarcabile.
în următorii ani, tyson devine model de top în Manhattan, și orice agenție care-l vrea ca imagine, știe că trebuie să vină cu bani grei.
de ce?
apasă play:









designer of the week: Pierre Valton!


Dacă Pierre Valton nu ar fi existat, nici unul dintre noi nu ar fi purtat astăzi chiloți! Urmează și explicațiile, imediat...

Totul începe în 1918. Pierre are 13 copii (da, este foarte religios) ce-l calcă pe nervi, mai ales când se apucă toți să cânte, și fals pe deasupra: "Maman les petits bateaux qui vont sur l'eau..."
Tatăl pune mâna pe o foarfecă, decupează izmenele copiilor... și așa apar chiloții!


Pierre se hotărăște să-și comercializeze invenția, botezând noua marcă în cinstea țâncilor: "Petit Bateau". Chiloțeii au un succes nebun! Nu numai că aceștia păstrează răcoarea, dar sunt și mai igienici și, pe deasupra, țin locului "cocoșelul", lucru imposibil în izmene sau pantalonași largi.

În 1937, Pierre se trezește că Expoziția Internațională de la Paris îi acordă "marele premiu" pentru invenția sa. Dar asta nu aduce destulă pâine pe masă pentru el și celellalte 13 guri. Trebuie să mai găsească ceva...
... Doi ani mai tâziu, tam-tam! Petit Bateau scoate primii chiloți colorați! Cifra de afaceri a societății se multiplică de 10 ori. Păcat că Pierre dispare exact în acel moment!


Evident, copiii preiau conducerea companiei și se poate spune că nu cârmesc chiar rău barca. În 1958, Petit Bateau pune mâna pe un contract cu armata franceză. Și flota are nevoie de suținere, nu...?

Marca se dezvoltă astfel până în 1988, dată la care îi este vândută lui Yves Rocher chiar înainte de a se scufunda după impactul cu legile comerțului de masă. Petit Bateau, salvată din valuri, se află din nou pe linia de plutire.

În 1994, Karl Lagerfeld o pune pe Claudia Schiffer să defileze în Petit Bateau. Se creează un adevărat tsunami. Marca face ocolul pământului în mai puțin de 80 de zile... până când apare în tabloidul "The Sun", pe fundul lui Sadaam Hussein. Tare, nu??

De atunci, Petit Bateau tot revine... În ianuarie 2009, Sonia Rykel (una dintre favoritele mele) readuce brandul într-o colecție unică:

nici colecția toamnă 2009 Petit Bateau, nu se lasă mai prejos:

fete de oraș... 3 issues

după o oră de aerobic și una de fitness, un duș, un compot de piersici și-un ceai cu mentă și lămâie, am realizat că, în ultimul timp, am scris extrem de rar pe blog. nu, că l-ar citi cineva!
însă, el (blogul) reprezintă pentru mine, o oază de relaxare. cumva, aici dețin hegemonia. e aproximativ, singurul element din viața mea asupra căruia dețin controlul.
am fost extrem de ocupată, motiv pentru care am tot amânat deschiderea siteului (al meu și-al cristinei).
ne-am fi dorit să ne numim www.fetedeoras.ro în ideea în care siteul va fi unul de lifestyle feminin. însă, există www.fetedeoras.net (un site de escorte)!

oficial www.citygirls.ro, ne aparține. doar domeniul. sperăm ca, până săptămâna viitoare, dacă reușesc să-mi fac puțin timp liber, să-l și lansăm!

până atunci, vreau să dezbat 3 chestiuni:

1. if life was made of numerous five dates and no expectations!!?!
știu! sună stupid. cu atât mai mult, venind din partea mea!
mă refer la fluturii din stomac, pe care nu știu dacă i-am simțit de ouă ori în toată existența mea.
așadar imaginați-vă următoarea chestie:
nu există "the right one"! nu există o singură persoană pentru cineva.
poate că oamenii nu-s făcuți pentru relații.
poate că ar trebui să învețe să se simtă extraordinar, iar când romantismul s-a dus, să meargă mai departe. conform scenariului "i hate valentine days", romantismul durează fix 5 întâlniri.
aceste 5 întâlniri, se întâmplă să fie volumul temporal perfect, ca doi oameni să aibă maximul de distracție și romantism, fără durere, fără damages...
nicio așteptare = nicio dezamăgire
e un joc fără reguli!
asta-i diferența. o relație e bazată doar pe reguli. o persoană vrea mai mult, alta mai puțin. una simte mai mult, cealaltă mai puțin.
ce e de apreciat la o relație, când ea aduce doar nefericire?
cele 5 întâlniri sunt cheia fericirii!
știu, nu e natural... ai să spui. dar, cine cunoaște cupluri fericite (all the time) să ridice mâna.
hmmmmmmmm... nobody? i thought so...

2. not everyone is like you and me!
uhhh, ce m-am săturat de replica asta! de ce? dar de ce?
spre exemplu. într-un sistem social haotic, aș prefera ca străduința pe care o storc eu pentru a-mi îndeplini unele promisiuni și îndatoriri, să se manifeste și la alții cu aceeași caznă.
tu ai niște obligații, eu am niște obligații.
eu mi le respect pe ale mele, respectă-le și tu pe ale tale!
când spui revin în 5 min, revin-o în 5 min!
mădă și criss știu la ce mă refer...

3. have you googled him?
"- tocmai am cunoscut un tip!"
"- uh! uh! l-ai căutat pe google?"
"-îhîm! era grăsuț în școala primară, apoi a jucat fotbal în liceu și a reușit să slăbească. mama lui e profesoară, tatăl lui vinde mașini la mâna a doua. iar când ne-am întâlnit, i-am spus numele celui mai bun prieten din liceu și că ar fi extraordinar să-l numim așa pe primul nostru copil!"
sounds familiar?
am văzut acum câteva seri documentarul "google me", în care un tip obișnuit, Jim Killeen a dat un search pe google căutându-i pe toți cei care au numele identic cu al lui. I-a luat la rând, i-a interivevat și întâmplător și-a regăsit un văr "pierdut", pe lângă un preot în Cobh, un polițist în New York și un swinger în Denver. să mai crezi porcăria asta cu numele care-ți influențează destinul...
dar, până la urmă, care-i treaba cu google ăsta, de se caută toată lumea pe el?

luke guldan: man of the week!



model, actor, instructor de fitness, câștigător al "FHHS Bodybuilding Show" și-al "NABBA Mr. Empire State" patru ani consecutiv!
mi-aș face și eu abonament la sala, din statul al cărei instructor de fitness este.
da! aș face și naveta!
"In the first season of Trainers Tip I have a wide variety of exercises ranging from plyometrics for explosive power, deep core and muscle training with Pilates, to basic workout movements with proper technique like the bench press. Also, I traveled to a few healthy and not so healthy restaurants to get nutritional tips because diet is a crucial part of any workout program." zice el!
io-l cred pe cuvânt!
("Trainers Tip" este un show tv pe care Luke îl moderează de mai bine de un an!)












designer of the week: valentino garavani!

de ce?
păi... tocmai am văzut documentarul "Valentino The Last Emperor" (regizat în 2008, de Matt Tyrnauer - corespondent special pentru Vanity Fair). filmul vorbește despre colorata și dramatica "stingere" a carierei designerului, spune povestea vieții sale extraordinare și explorează multe alte subiecte referitoare la modalitatea în care Valentino a afectat business fashion-ul de astăzi.
interesant documentar, îl găsiți pe filelist.ro!

așadar, urmează să vorbesc, probabil, despre o perioadă necunoscută celor sub 20 de ani.
dacă astăzi, Valentino rimează cu bătrânicios și conservator, pe vremea lui, era un maestro: în 1962, prezintă prima colecție. trei ani mai târziu, este numit purtător de cuvânt al creațiilor haute-couture în Italia, înainte de a-i fi acordat premiul Neiman Marcus, altfel spus: Oscarul Modei. Mai târziu este numit "înalt cavaler al ordinului de merit" și, în sfârșit este încoronat "cel mai mare couturier al țării", după președintele italian.
nici un alt creator nu a fost atât de distins până atunci.

Valentino Clemente Ludovico Garavani, mai bine cunoscut sub numele de Valentino s-a născut în 1932, în Voghera, Pavia, Lombardy.
el a devenit interesat de moda feminină și masculină încă din școala primară, când sub ucenicia mătușii sale, Rosa și-a unui designer local, Ernestina Salvadeo, Valentino a învățat să facă schițe și să creeze modele. la vârsta de 17 ani, se mută la Paris pentru a-și urma destinul, îndrumat de mama sa, Teresa de Biaggi și tatăl lui, Mauro Garavani. aici, studiază la Școala de Artă și la Camera Sindicală de Modă Pariziană.
prima sa alegere în ucenicie va fi Jacques Fath, apoi Balenciaga. mai târziu, i se alătură lui Guy Laroche pentru 2 ani. aici, însă, multe dintre schițele lui sunt "pierdute".
în 1959, Valentino părăsește Parisul și se întoarce în Italia, împreună cu iubitul lui de la acea vreme, Gerald Nanty. deschide o casa de modă la Roma, pe Via Condotti, cu ajutorul tatălui său. sexualitatea lui Valentino, însă, rămâne ambiguă, căci zvonurile legate de atracția sa pentru bărbați se cam bat cap în cap cu relația de 12 ani, pe care-a avut-o cu o femeie.
chiar și așa, câteva hinturi par să reiasă din documentar, când Giancarlo Giammetti, partenerul lui (în afaceri, posibil- și-n viața reală), de mai bine de 50 de ani, declară: “să fii cu Valentino ca prieten, ca iubit, ca partener de afaceri... trebuie să fii înarmat cu multă răbdare!”

stilul Valentino îl putem rezuma într-un cuvânt: "rococo". Rochii lungi, bufante (și e încă puțin spus), cu o fundă mare la spate, fără a uita, bineînțeles, ștrasurile, paietele și cristalele pentru finisări (și nu doar ale creațiilor, ci și a unei eventuale vieți sexuale...)

Valentino rimează de asemenea cu "tupeist": "Se îmbracă vulgar, ca niște târfulițe!", spune el referitor la Julia Roberts și Cameron Diaz, ca să nu mai amintim de comitetul anti-Paris Hilton, înființat alături de Catherine Deneuve și Shirley Temple.
dar, mai presus de orice, valentino rimează cu "egocentrist":
- primo: e singurul couturier ce nu și-a botezat casa cu numele lui de familie (garavani), ci cu prenumele: Valentino (pentru a fi sigur că niciun urmaș de-al lui nu-și va asuma meritele înființării companiei)!
- secundo, tot ceea ce creează se numește "Valentino": colecțiile lui, boutique-urile lui, parfumul lui, cartea lui, Opera lui (da, și-a creat propria Operă!). chiar a inventat culoarea Valentino, care nu este altceva decât roșu!

- tertio: popularitatea lui rivalizează cu cea a Papei (așa susține el, bineînțeles!)
de-a lungul timpului, Valentino le-a îmbrăcat pe Jacqueline Kennedy Onassis (a realizat designul rochiei la nunta cu Ari Onassis), Audrey Hepburn, Elizabeth Taylor, Cate Blanchett și Julia Roberts (când aceasta a câștigat Oscarul, în 2001)!

numindu-l "momentul perfect de-a spune "la revedere"!", Valentino Garavani părăsește lumea modei în ianuarie 2007, la vârsta de 75, când își anunță retragerea în fața presei, a lumii modei și-a marilor nume pe care le-a consacrat: Naomi Campbell, Megan Fox, Claudia Schiffer și Eva Herzigova.
colecția, într-adevăr, una inedită, menită să ne lase cu un gust amar de dor...






25 septembrie 2009

și heineken...

parodie, marca Snoop Dogg a celebrei reclame "Walk in Fridge" de la Heineken!


și parodia celor de la Bavaria:

coca cola zero

văd că a apărut la tv o nouă reclamă:


... o aștept și pe asta:

22 septembrie 2009

despre comercializare și inimi din tafta...

ok... a venit maria!
știți doar, maria din italia, care vine în fiecare an, în luna septembrie!
evident, e întâlnirea anunală cu oameni care te transportă-n trecut precum trenurile magice... ce pufăie ca nebunele.
am decis, cu mădă, să luăm o săptămână de pauză. sau două... de aerobic și fitness, căci ne-ar fi ocupat mai toate serile.
vrem să petrecem cât mai mult timp împreună!

am sărit și peste ora de tae-bo (de-acasă) cu billy blanks. vai ce-mi place băiatul asta! mai ales când mă-ntreabă "it's burning?, it's burning?" și eu execut docilă dincolo de ecran, dar deh... bârfele se-ntind întodeauna ca elasticul și maria-i mai importantă decât billy și-al lui "bootcamp"!

așadar, 3 issues (după cum v-am obișnuit):

1. în ultimul timp, am tot evitat să sciu chestii personale pe blog.

am vrut să-l comercializez considerabil, în ideea în care, uneori mi se părea că devin melodramatică, nicicum voit! ci din porniri ce țin mai mult de feelings. cele actuale!
aici e locul în care dețin supremația, nu? recitind posturi mai vechi, am realizat că, indiferent de subtilitățile voalate, uneori mă expun în apogeul vulnerabilității mele!
nu-i sănătos. mai ales atunci când ți-e oarecum dificil să-ți asumi mărturisirile, rictusurile, grimasele și sprâncenele ridicate. da! ale celor trei cititori ai blogului meu! pardon, patru (scuze mădă!). uhhhhh... cinci (sorry mr. cezar)!!
subtitilitatea nu-i decât o sabie cu două tăișuri!
și, din păcate, poate fi mirosită de la distanță chiar și atunci când dincolo de ceea ce spui, nu se ascunde nimic.
și-acum dilema mea este: să-l păstrez în caracteru-mi personal? să-l comercializez definitv?

2. a venit toamna. e cert.
mi-e dor de vară ca de-un "melon glace" la briza mării. mi-e dor de soare arzător, pantaloni scurți, șlapi și miros de ulei de plajă. mi-e dor de înghețată și sucuri ticsite cu cuburi de gheață. mi-e dor de mare și de hotelul căruia-i scârțâiau treptele ca-ntr-un scenariu de film morbid. mi-e dor de înserat la ora 21 și de rochii albe vaporoase.
mi-e dor de vară! aștept încălzirea globală, fără nefericirile-i adiacente...

3. nu e îngrozitor de rău sa fii om mare!
într-adevăr nu-i ca-n filme sau cărți. nicicum! nu-ți pierzi inocența, nu ratezi nimic. doar capeți! înțelepciune, o altfel de percepție asupra ta, voință.
câștigi un cap nou, mai facil de administrat și dornic de vise mari și noi. plecări și călătorii. planuri și recenzii.
capeți o inimă nouă, roșu-purpurie de-ametist sau tafta moale, pusă pe oferit la scară largă și primit în cantități colosale!

mă simt ca o gutuie mare și galbenă care coace de zor pe-o creangă!
vezi? nu-i chiar așa de rău!

P.S. Aș mai scrie cu drag, dar e musai să mă trezesc la 8.20 (cu 40 de minute mai devreme de ora perfectă pentru un tonus optim de-a lungul zilei!)

20 septembrie 2009

tyson ballou - man of the week

născut în Garland, aproape de Dallas Texas, tyson ballou face surfing pe cel mai înalt val din industria modelingului în Manhattan și Milano! a apărut într-o mulțime de campanii de renumiți designeri (D&G, Gucci, Boss, Louis Vuitton) și pe coperta mai multor reviste decât ți-ai fi imaginat vreodată.
fost jucător profesionist de basket, model în vârstă de 33 de ani și cel mai mare dintre cei trei fii ai unui pompier, tyson a știut întotdeauna că posedă acea "star quality".
timid și oarecum frustrat, în copilărie, tyson s-a transformat precum fluturele, la 15 ani, când o agenție de modelling i-a observat trăsăturile remarcabile.
în următorii ani, tyson devine model de top în Manhattan, și orice agenție care-l vrea ca imagine, știe că trebuie să vină cu bani grei.
de ce?
apasă play:









designer of the week: Pierre Valton!


Dacă Pierre Valton nu ar fi existat, nici unul dintre noi nu ar fi purtat astăzi chiloți! Urmează și explicațiile, imediat...

Totul începe în 1918. Pierre are 13 copii (da, este foarte religios) ce-l calcă pe nervi, mai ales când se apucă toți să cânte, și fals pe deasupra: "Maman les petits bateaux qui vont sur l'eau..."
Tatăl pune mâna pe o foarfecă, decupează izmenele copiilor... și așa apar chiloții!


Pierre se hotărăște să-și comercializeze invenția, botezând noua marcă în cinstea țâncilor: "Petit Bateau". Chiloțeii au un succes nebun! Nu numai că aceștia păstrează răcoarea, dar sunt și mai igienici și, pe deasupra, țin locului "cocoșelul", lucru imposibil în izmene sau pantalonași largi.

În 1937, Pierre se trezește că Expoziția Internațională de la Paris îi acordă "marele premiu" pentru invenția sa. Dar asta nu aduce destulă pâine pe masă pentru el și celellalte 13 guri. Trebuie să mai găsească ceva...
... Doi ani mai tâziu, tam-tam! Petit Bateau scoate primii chiloți colorați! Cifra de afaceri a societății se multiplică de 10 ori. Păcat că Pierre dispare exact în acel moment!


Evident, copiii preiau conducerea companiei și se poate spune că nu cârmesc chiar rău barca. În 1958, Petit Bateau pune mâna pe un contract cu armata franceză. Și flota are nevoie de suținere, nu...?

Marca se dezvoltă astfel până în 1988, dată la care îi este vândută lui Yves Rocher chiar înainte de a se scufunda după impactul cu legile comerțului de masă. Petit Bateau, salvată din valuri, se află din nou pe linia de plutire.

În 1994, Karl Lagerfeld o pune pe Claudia Schiffer să defileze în Petit Bateau. Se creează un adevărat tsunami. Marca face ocolul pământului în mai puțin de 80 de zile... până când apare în tabloidul "The Sun", pe fundul lui Sadaam Hussein. Tare, nu??

De atunci, Petit Bateau tot revine... În ianuarie 2009, Sonia Rykel (una dintre favoritele mele) readuce brandul într-o colecție unică:

nici colecția toamnă 2009 Petit Bateau, nu se lasă mai prejos:

17 septembrie 2009

fete de oraș... 3 issues

după o oră de aerobic și una de fitness, un duș, un compot de piersici și-un ceai cu mentă și lămâie, am realizat că, în ultimul timp, am scris extrem de rar pe blog. nu, că l-ar citi cineva!
însă, el (blogul) reprezintă pentru mine, o oază de relaxare. cumva, aici dețin hegemonia. e aproximativ, singurul element din viața mea asupra căruia dețin controlul.
am fost extrem de ocupată, motiv pentru care am tot amânat deschiderea siteului (al meu și-al cristinei).
ne-am fi dorit să ne numim www.fetedeoras.ro în ideea în care siteul va fi unul de lifestyle feminin. însă, există www.fetedeoras.net (un site de escorte)!

oficial www.citygirls.ro, ne aparține. doar domeniul. sperăm ca, până săptămâna viitoare, dacă reușesc să-mi fac puțin timp liber, să-l și lansăm!

până atunci, vreau să dezbat 3 chestiuni:

1. if life was made of numerous five dates and no expectations!!?!
știu! sună stupid. cu atât mai mult, venind din partea mea!
mă refer la fluturii din stomac, pe care nu știu dacă i-am simțit de ouă ori în toată existența mea.
așadar imaginați-vă următoarea chestie:
nu există "the right one"! nu există o singură persoană pentru cineva.
poate că oamenii nu-s făcuți pentru relații.
poate că ar trebui să învețe să se simtă extraordinar, iar când romantismul s-a dus, să meargă mai departe. conform scenariului "i hate valentine days", romantismul durează fix 5 întâlniri.
aceste 5 întâlniri, se întâmplă să fie volumul temporal perfect, ca doi oameni să aibă maximul de distracție și romantism, fără durere, fără damages...
nicio așteptare = nicio dezamăgire
e un joc fără reguli!
asta-i diferența. o relație e bazată doar pe reguli. o persoană vrea mai mult, alta mai puțin. una simte mai mult, cealaltă mai puțin.
ce e de apreciat la o relație, când ea aduce doar nefericire?
cele 5 întâlniri sunt cheia fericirii!
știu, nu e natural... ai să spui. dar, cine cunoaște cupluri fericite (all the time) să ridice mâna.
hmmmmmmmm... nobody? i thought so...

2. not everyone is like you and me!
uhhh, ce m-am săturat de replica asta! de ce? dar de ce?
spre exemplu. într-un sistem social haotic, aș prefera ca străduința pe care o storc eu pentru a-mi îndeplini unele promisiuni și îndatoriri, să se manifeste și la alții cu aceeași caznă.
tu ai niște obligații, eu am niște obligații.
eu mi le respect pe ale mele, respectă-le și tu pe ale tale!
când spui revin în 5 min, revin-o în 5 min!
mădă și criss știu la ce mă refer...

3. have you googled him?
"- tocmai am cunoscut un tip!"
"- uh! uh! l-ai căutat pe google?"
"-îhîm! era grăsuț în școala primară, apoi a jucat fotbal în liceu și a reușit să slăbească. mama lui e profesoară, tatăl lui vinde mașini la mâna a doua. iar când ne-am întâlnit, i-am spus numele celui mai bun prieten din liceu și că ar fi extraordinar să-l numim așa pe primul nostru copil!"
sounds familiar?
am văzut acum câteva seri documentarul "google me", în care un tip obișnuit, Jim Killeen a dat un search pe google căutându-i pe toți cei care au numele identic cu al lui. I-a luat la rând, i-a interivevat și întâmplător și-a regăsit un văr "pierdut", pe lângă un preot în Cobh, un polițist în New York și un swinger în Denver. să mai crezi porcăria asta cu numele care-ți influențează destinul...
dar, până la urmă, care-i treaba cu google ăsta, de se caută toată lumea pe el?

13 septembrie 2009

luke guldan: man of the week!



model, actor, instructor de fitness, câștigător al "FHHS Bodybuilding Show" și-al "NABBA Mr. Empire State" patru ani consecutiv!
mi-aș face și eu abonament la sala, din statul al cărei instructor de fitness este.
da! aș face și naveta!
"In the first season of Trainers Tip I have a wide variety of exercises ranging from plyometrics for explosive power, deep core and muscle training with Pilates, to basic workout movements with proper technique like the bench press. Also, I traveled to a few healthy and not so healthy restaurants to get nutritional tips because diet is a crucial part of any workout program." zice el!
io-l cred pe cuvânt!
("Trainers Tip" este un show tv pe care Luke îl moderează de mai bine de un an!)












designer of the week: valentino garavani!

de ce?
păi... tocmai am văzut documentarul "Valentino The Last Emperor" (regizat în 2008, de Matt Tyrnauer - corespondent special pentru Vanity Fair). filmul vorbește despre colorata și dramatica "stingere" a carierei designerului, spune povestea vieții sale extraordinare și explorează multe alte subiecte referitoare la modalitatea în care Valentino a afectat business fashion-ul de astăzi.
interesant documentar, îl găsiți pe filelist.ro!

așadar, urmează să vorbesc, probabil, despre o perioadă necunoscută celor sub 20 de ani.
dacă astăzi, Valentino rimează cu bătrânicios și conservator, pe vremea lui, era un maestro: în 1962, prezintă prima colecție. trei ani mai târziu, este numit purtător de cuvânt al creațiilor haute-couture în Italia, înainte de a-i fi acordat premiul Neiman Marcus, altfel spus: Oscarul Modei. Mai târziu este numit "înalt cavaler al ordinului de merit" și, în sfârșit este încoronat "cel mai mare couturier al țării", după președintele italian.
nici un alt creator nu a fost atât de distins până atunci.

Valentino Clemente Ludovico Garavani, mai bine cunoscut sub numele de Valentino s-a născut în 1932, în Voghera, Pavia, Lombardy.
el a devenit interesat de moda feminină și masculină încă din școala primară, când sub ucenicia mătușii sale, Rosa și-a unui designer local, Ernestina Salvadeo, Valentino a învățat să facă schițe și să creeze modele. la vârsta de 17 ani, se mută la Paris pentru a-și urma destinul, îndrumat de mama sa, Teresa de Biaggi și tatăl lui, Mauro Garavani. aici, studiază la Școala de Artă și la Camera Sindicală de Modă Pariziană.
prima sa alegere în ucenicie va fi Jacques Fath, apoi Balenciaga. mai târziu, i se alătură lui Guy Laroche pentru 2 ani. aici, însă, multe dintre schițele lui sunt "pierdute".
în 1959, Valentino părăsește Parisul și se întoarce în Italia, împreună cu iubitul lui de la acea vreme, Gerald Nanty. deschide o casa de modă la Roma, pe Via Condotti, cu ajutorul tatălui său. sexualitatea lui Valentino, însă, rămâne ambiguă, căci zvonurile legate de atracția sa pentru bărbați se cam bat cap în cap cu relația de 12 ani, pe care-a avut-o cu o femeie.
chiar și așa, câteva hinturi par să reiasă din documentar, când Giancarlo Giammetti, partenerul lui (în afaceri, posibil- și-n viața reală), de mai bine de 50 de ani, declară: “să fii cu Valentino ca prieten, ca iubit, ca partener de afaceri... trebuie să fii înarmat cu multă răbdare!”

stilul Valentino îl putem rezuma într-un cuvânt: "rococo". Rochii lungi, bufante (și e încă puțin spus), cu o fundă mare la spate, fără a uita, bineînțeles, ștrasurile, paietele și cristalele pentru finisări (și nu doar ale creațiilor, ci și a unei eventuale vieți sexuale...)

Valentino rimează de asemenea cu "tupeist": "Se îmbracă vulgar, ca niște târfulițe!", spune el referitor la Julia Roberts și Cameron Diaz, ca să nu mai amintim de comitetul anti-Paris Hilton, înființat alături de Catherine Deneuve și Shirley Temple.
dar, mai presus de orice, valentino rimează cu "egocentrist":
- primo: e singurul couturier ce nu și-a botezat casa cu numele lui de familie (garavani), ci cu prenumele: Valentino (pentru a fi sigur că niciun urmaș de-al lui nu-și va asuma meritele înființării companiei)!
- secundo, tot ceea ce creează se numește "Valentino": colecțiile lui, boutique-urile lui, parfumul lui, cartea lui, Opera lui (da, și-a creat propria Operă!). chiar a inventat culoarea Valentino, care nu este altceva decât roșu!

- tertio: popularitatea lui rivalizează cu cea a Papei (așa susține el, bineînțeles!)
de-a lungul timpului, Valentino le-a îmbrăcat pe Jacqueline Kennedy Onassis (a realizat designul rochiei la nunta cu Ari Onassis), Audrey Hepburn, Elizabeth Taylor, Cate Blanchett și Julia Roberts (când aceasta a câștigat Oscarul, în 2001)!

numindu-l "momentul perfect de-a spune "la revedere"!", Valentino Garavani părăsește lumea modei în ianuarie 2007, la vârsta de 75, când își anunță retragerea în fața presei, a lumii modei și-a marilor nume pe care le-a consacrat: Naomi Campbell, Megan Fox, Claudia Schiffer și Eva Herzigova.
colecția, într-adevăr, una inedită, menită să ne lase cu un gust amar de dor...






 
powered by Blogger