Casa mea cu balansoare, în mijlocul unui câmp de maci!
Mi-aș fi dorit să mă trezesc mai devreme ca să am parte de o dimineață lungă.
Atât de mult au început să-mi placă diminețile lungi cu Brubeck în surdină.
E liniștitor sentimentul că te afli exact acolo unde ar trebui să fii.
Să nu mai ai planuri mari. Doar mici.
Doar pentru sufletul tău și al celor pe care-i iubești.
Doar gândul că trebuie să devii o variantă mult mai bună a ceea ce ești deja.
Și-odată cu plecarea lupului de stepă din mine, din măruntaiele mele... și fericirea.
Am obosit. Nu o mai pot lua de la capăt cu nimic.
Mereu m-am întrebat dacă greșesc.
Nu și azi.
Nimeni nu poate să-ți dea un răspuns.
Sunt decizii pe care le iei și cu care trebuie să trăiești toată viața.
Orice drum durează.
Nimeni nu a construit poduri în trei zile.
Nici Roma n-a fost construită într-o zi.
Și când vine vremea să crezi în ceva, o vei face!
Astăzi îi cer iertare propriei mele inimi pentru câte am făcut-o să îndure, pentru toate neliniștile. Astăzi îi spun clar și precis că există și întrebări fără răspunsuri. S-a liniștit!
O nouă pasiune de-a mea, printre cele mai recente (alături de Fredrika Stahl si Elysian Fields).
Mr. James Blake și-al lui "Wilhelm Scream".
