el desierto...

tac.
dar in tacere mi-e imposibil sa fac fata intrebarilor... celor fara raspuns sau celor cu mai multe raspunsuri.
pentru ca odata puse, intrebarile capata o consistenta si-o dimensiune materiala, iti pun piedici, oprelisti, te trezesc in toiul noptii si te devoreaza incetul cu incetul...
nu mai vad nimic de la geamul ferestrei mele...
doar gutui galbene rostogolindu-se pe trotuar.
una cate una.
nemultumirile mele intepenite-n cana cu ceai vanilat.
si amaraciunile indosariate, asezate cu grija in rafturi... pe ore, pe zile, pe ani.
doua eu, doua existente suprapuse, total diferite.
doua inimi, doua ganduri, doua temeri.
urasc fericirea unora.
iubesc bucuriile altora.
sa ma dedublez? sa ma trimit departe? pe care din mine?


Lhasa de Sela-El Desierto
Vezi mai multe video din Muzica

who do i need? who do i love?



intamplator am gasit casetele audio cu care am crescut.
"alice in tara minunilor" era povestea mea preferata. intrucatva ma regaseam in personajele lui lewis carroll si cateodata aveam senzatia ca iepurele alb, imbracat cu veston si cu palarie pe cap este peste tot.
acum, asemeni lui, ma grabesc tot timpul. sunt mereu in intarziere pentru/la/spre ceva.
incredibil cum, dupa 23 de ani de ratacire a casetei mi-am amintit toate versurile melodiilor si replicile personajelor. the human brain is simply amazing!
in ultimul timp imi revin tot mai des si mai pregnant amintiri din trecut. acum cateva seri a plouat.
a plouat intr-o seara cu nuante de porumbel gri gulerat, iasomie alba si coaja de portocala.
mi-am amintit de ploaie. o amintire in ploaie.
de ce a plouat in decembrie?
pret de cateva clipe... intre doua destinatii, m-am simtit ca o salbatica care a dat peste o minune si-a inceput brusc s-o venereze.
m-am oprit, si, ca atunci cand trenul imi pleaca din gara si oamenii forfoteaza peronul, printre ei, am observat chipuri atat de familiare mie. doar o clipita. atat cat sa le disting...
emotii precise. si emotiile precise cauta cai precise de exprimare.
m-am saturat sa fiu atat de cinstita cu mine... cu ceilalti...
pentru moment, am sa-mi spun alice si-am sa joc cricket cu pasarile flamingo, intr-o tara a minunilor in care toata lumea triseaza!

what's sexier than a funny guy?

a sexy funny guy (a.k.a dane cook)...



de cateva zile a intrat in randul comediantilor mei favoriti: jim gaffigan, tendentiosul dave atelle, david cross, jerry seinfeld, lewis black si recent decedatul, george carlin.
mi-a placut reprezentatia lui din 2000 de la "comedy central" si ideea cu serialul "tourgasm". sketchurile din show-ul "saturday night live" (desi putea mai mult), showul "rough around the edges", in special partea cu "15 fuckin' cents".
si recentul lui "vicious circle" cu gluma "print the bible on him" (geniala!!!).
foloseste tehnica "physical comedy", ceea ce-mi aminteste de inceputurile lui jim carey si uneori de pablo francisco.
desi glumele lui sunt uneori tendentioase (cele de natura sexuala, of course), dane vorbeste despre viata pur si simplu, evitand natural un segment despre care m-am tot saturat sa aud glume: politica!
by the way, iar n-am votat.
butttttt... watch dane cook!

Today Hasn't Been Ok



a aparut intr-o dis de dimineata ca o papusa cu capul greu si mintea ratacita.
o papusa de ceramica, goala pe dinauntru.
asemeni a doua picaturi de sange, care, odata cazute-n zapada alba se-ntind imprecis... si golul se-mprastia haotic in interiorul ei.

s-a lovit cu capul de marginea colturoasa a canapelei si... exact ca-ntr-una din acele zile proaste a varsat cafeaua pe masuta, si-a intins prea mult tusul pe pleoape si si-a agatat ciorapul.
se blestema!
catastrofala fiinta, isi zise... si mintea-i ramase goala.
isi prinse parul cu agrafe si se aseza pe marginea canapelei cu pantofii-n mana, asteptand golul sa umple si-ncaperea!

asemeni picturilor lui dali, ceasul din perete incepuse sa se scurga, mobila sa se topeasca si peretii sa se involbureze-ntr-o mare de acuarela.
umbrela cu stelute verzi care se-odihnea intr-un colt o-ntreba: "se scurge timpul? unde?".
era prea goala ca sa-i raspunda.
devenise papusa muta.
brusc un sunet strident ii lovi mintea goala. incepuse sa crape in mii de bucatele care cadeau la picioarele ei.
prima oara capul... apoi gatul...

pantofii ii cazura, iar mana care-i tinuse devenise o seama de forme inegale din portelan imprastiate pe cearsaful alb.

se privea cum se sparge si cum se face bucati...
fara infinite dorinte, fara nevoia de fericire, fara nevoia de maini duhnind a dragoste ratacite-n parul ei de papusa.

Today Has Been Ok...

3 issues (part three)

(1) when opportunity is knocking, you gotta look through the peephole.
mama m-a invatat un lucru foarte important: nimic nu este gratis! ei bine, cu greu admit: are extrema dreptate!

(2) standing on the edge, staring into the abyss.
in metro au bagat globuri si beteala langa casele de marcat. let's get real!!! e abia inceputul lui noiembrie. a inceput deja obsesia craciunului. ma enerveaza oamenii care forteaza si grabesc lucrurile...

(3) wish i didn't know now, what i didn't know then.
as vrea sa am acum ignoranta pe care o aveam in trecut. i'm sick of carrying...

adventures in solitude...



v-ati identificat vreodata prima amintire?
a mea e de cand aveam patru ani si ceva. cred...
era vara.
o serbare la gradinita. baloane si cuburi colorate din care ridicam constructii impunatoare.
un palc de copii care tocmai terminase leapsa, se aliniase la toaleta.
tipete si rasete neastamparate.
eu eram pe geamul salii si ma uitam la mama cum pleaca.
plangeam inecat si-o uram.
ma lasase acolo pentru a nu stiu cata oara.
o uram pe educatoare.
uram toti copiii.
ma uitam la casuta stupida din plastic colorat si nu intelegeam de ce trebuie sa stau acolo si in acea zi.
aveam mana in gips.
nu ma puteam juca, nu puteam alerga.
ma durea. sau cel putin asa mi se parea.
aliniam cuburile cu o singura mana, printre sughituri si icnete.
vroiam sa fac pipi, insa la toaleta era coada.
educatoarea m-a observat.
mi-a luat mana intr-a ei si, fara sa ma intrebe nimic, s-a strecurat printre celelalte fetite si m-a dus in fata randului.
a trecut cu mine de mana prin fata celorlalte razgaiate, care ne priveau curioase de dupa fetele murdare de praf.
a deschis usa toaletei si mi-a facut semn sa intru. mie-mi venea greu sa-i mai dau drumul la mana. m-a incurajat.
si-am intrat.
parca-mi simt si-acum mana-ntr-a ei!

azi mi-am amintit de ea. nu mai stiu cum arata, nici macar cum o chema.
s-ar putea ca asta sa fie prima mea amintire.
sau cea in care tata m-a dus la cinema "doina" si-am fost extrem de impresionata de animatia ruseasca din '57, dupa basmul lui hans christian andersen "craiasa zapezii".
pentru ca desenul era titrat, tata imi citea foarte atent fiecare rand si se asigura ca intelegeam absolut totul.
"... un fulg de zapada, doi fulgi de zapada, trei fulgi de zapada, patru fulgi de zapada... o voi vedea pe craiasa zapezii, daca mai numar pana la un milion..."

first lesson: show some emotion!


"lacul lebedelor"... cred ca l-am urmarit de vreo 3 ori la ONB, dintre care odata si-n regia si coregrafia lui Gheorghe Iancu (ce-i drept, m-a lasat breathless!) il iubesc pe chaikovsky si-as revedea "lacul lebedelor" pana la sfarsitul vietii.
sambata, insa, am revazut o parte din "lacul lebedelor" in "interpretarea" celor de la Balsoi Teatr din Moscova.
bon... trebuie sa recunosc talentul mai mult tehnic, mai putin "venind din interior" al prim-balerinilor. l-am admirat pe acrobatul yan godovsky in "spargatorul de nuci", pe nina kaptsova sau pe anastasia yatsenko in "giselle", pentru ca am avut ocazia sa-mi imbat ochii si simturile cu cele mai cunoscute spectacole de balet (lacul lebedelor, corsarul, spargatorul de nuci, don quijote, spartacus, gisele, seherezada, carmen si frumoasa din padurea adormita)
ei bine... un spectacol orgasmatronic de aproximativ 2h jumate.
sala palatului a fost plina, ropote de aplauze si da... as fi dat si triplu pe bilet.
balerinii rusi au o tehnica exceptionala, nu numai ca am privit marturii vii ale sfidarii gravitationale, dar si o perfectiune in miscari ce te transpune in sfera fantasticului.
cu un mic amendament!!!
le lipseste entuziasmul si fericirea pe care artistii romani le transmit cu atata naturalete. au fete reci, inexpresive si lipsite de emotie. ele zambesc fals si fortat de sub tona de machiaj, iar ei nici macar nu zambesc (unii dintre ei chiar aveau fete de vampiri gata pregatiti cu replica "i'm here to suck your blood"). sunt mult prea mecanici pentru gusturile mele. au miscari perfectioniste (dar nu pentru ca sunt facute cu toata fiinta) ci pentru ca asa trebuie sa fie.
mie-mi plac ai nostri. empatez cu ei. ma indragostesc de ei, de gratia lor fara menajamente, fara pic de fortare si traita intens. de fetele lor pline de dragoste pentru dans. de pasiunea lor care se transforma usor intr-un crescendo de daruire.
una peste alta, nina kaptsova a interpretat o "carmen" de exceptie si, in ciuda inexpresivitatii lor, mi-a fost imposibil sa nu plec de acolo cu nodul in gat de emotie.
mi-au placut costumele care au fost create cu un scop bine definit: nu doar sa impresioneze prin somptuozitate, ci sa sublinieze anumite mesaje (si aici ma refer la trasaturile fizice scuplturale)
m-au impresionat. insa, de neiertat este lipsa oricarui fel de sentiment, a oricarei implicari cat de cat emotionale a prim-balerinilor in spectacol!

lucky number ten...



3 issues (part two)

1. japonezii cred intr-un al cincilea simt al gustului numit "umami". cand anumite feluri de mancare starnesc "umami", se dezlantuie o pofta intensa care te face sa infuleci fara incetare, mult timp dupa ce ti-ai astamparat foamea. de cateva zile experimentez echivalentul emotional al fenomenului.
un prim weekend liber dupa atatea altele "agasante" si m-am indragostit de ottorino respighi si-al lui "la boutique fantasque".
un cumul de zile la rin grand hotel si deja in camera 9006 ma simt ca acasa. ma tot intreb de ce nu-mi duc periuta de dinti, papucii de casa si cateva prosoape.
vreo 3 carti relativ proaste. nu incercati boris akunin. nu e nici pe departe agatha cristie.
cateva interventii chirurgicale filmate si deja stiu ce procedee si ce materie prima implica un implant mamar, un lifting facial sau o rinoplastie. ca sa nu mai zic de scenele gorice, pe care de data asta, le privesc live cu o sete si-o curiozitate demne de patologic.
cateva nemultumiri de natura personala, pe care, cumva mi le-nec in munca.
vreau sa fiu libera. zbier sa fiu libera.
dar nu esti tocmai liber cand oamenii tin la tine. nu daca tii si tu la ei.

2. de vreo 4 zile nu mai este lumina in scara blocului. implicit nu functioneaza nici liftul, iar eu nu stau decat la etajul 9.
seara de seara, pret de 9 etaje bajbai prin intuneric cu micuta lanterna a telefonului in mana si cu cateva scene din filmele lui hideo nakata (cele cu fete brunete cu fata alba care aluneca pe scari sau eventual misuna pe pereti) in minte.
si la 9 ma opresc. mereu ma chinui sa nimeresc cheile in usa - pentru ca toate 3 arata la fel (mereu imi zic ca o s-o mazgalesc cu un marker). ... flash-back.
cand eram copil mi-era frica sa urc pana la etajul 10. nu stiu de ce!
imi amintesc ca daca ne jucam de-a "v-ati ascunselea" niciodata nu urcam pana acolo.
aveam cosmaruri cu liftul care urca. in timp ce urca inima mi se umfla in piept, de parca ar fi stat sa plesneasca.
cu cat ma apropiam de etajul 10, cu atat teroarea mea crestea. ceva ma astepta acolo. ceva demonic si rau.
insa niciodata nu vedeam ce, pentru ca ma trezeam inainte sa ajung la etajul 10.
ma trezeam agitata si cu ochii umezi.
in traducere libera, s-ar putea spune ca mi-e frica de finalitate, sa continui sa merg mai departe. sa avansez. sa trec la urmatoarea etapa.
n-are sens sa traduc un vis stupid care-mi frecventa copilaria.
privind in urma sunt sincer uimita de mine insami. stiu, se spune ca analiza retrospectiva este o forma superioara de cunoastere si asa mai departe, dar, cinstit vorbind, pana acum am acceptat (sau ignorat) o multime de aspecte legate de actiunile mele din trecut, fara macar sa pun intrebari sau sa ma gandesc la ele.
mda... pedeapsa suprema este sa devii in cele din urma intelept, doar ca sa intelegi ca unele lucruri pe care le-ai facut sunt irevocabile. sper sa n-o traiesc!

3. de ce oare atunci cand un barbat incearca sa te protejeze ai impresia ca vrea sa te controleze?
probabil ca m-am obisnuit prea tare sa-mi port singura de grija.
mi-e greu sa las pe altcineva sa faca asta in locul meu.
in general sunt doar eu. si inainte de toate sunt o observatoare.
ma pierd in observatii si apoi impletesc cuvintele pe care le gasesc.
adesea, parca stau pe muchiile, pe contururile vietii. si chiar acolo imi este locul.
nu poti observa nimic daca faci parte din ceea ce observi.

want a pink martini?

try "hang on little tomato", "taya Tan" and "sympathique"!

a few steps to my inner calm...



am o stare de eutimie profund nejustificata de perioada prin care trec.
e tumult, agitatie si fervoarea cu care-mi consum ziua ma face sa-mi idolatrizez perna mai mult ca oricand.
jonglarea a doua proiecte (total independente unul de celalalt) cu maiestria unui arlechin amator ma termina fizic. din pacate nu-i pot cere trupului mai mult.
vremea asta infecta inca nu m-a deprimat, desi in alti ani - pana acum - ar fi reusit cu brio.
ma laud cu o foarte mare capacitate de adaptare in conditii de stres si cred ca asta este cel mai mare atu al meu.
relaxarea este unul dintre avantajele maturitatii.
nu mai am nici neuronii curentati si nici nervii zimtati. nici spasme curentate si nici ganduri paietate.
nici stari de nemultumire heavy-metal si nici insatisfactii hardcore.
mi-am devirusat hardul.
de la un timp sunt imuna la tot ceea ce se petrece in jurul meu.
nu stiu daca am invatat cine sunt sau cat de departe pot ajunge. nu stiu daca am invatat sa ma iubesc, stiu doar ca am invatat sa nu ma mai distrug...
cu riscul de a parea o boema limitata, prefer sa cred ca fericirea mea de acum se exprima prin capacitatea de a-mi permite lucruri marunte, de a le savura si ma bucura de ele.
miroase a frunze de tei, a toamna ploioasa, a portocale si-a grapefruit, a sarutari fragede, a vant rece, a inimi fericite, a iubiri proaspete, a lemn de nuc, a vise de copii, a cutiute cu secrete invechite, a maini tandre, a suflete indragostite... un amalgam de senzatii care creaza esenta perfecta.

elvis lives!

or how I fell in love with joseph hall.
america's got talent, sezonul 3 si semifinalele.
nu-i un elvis autentic, insa are ceva din sharmul si aura lui.
o sa-i tin pumnii in finala, desi categoric sunt altii care merita sa castige.
mizez pe eli mattson care a cantat cu inima "walking in memphis" sau pe sau nuttin' but stringz a caror imbinare de hip-hop cu muzica clasica este pur si simplu electryfing.



... si inca o mostra de wanna-be purely seductive:

david, sweep me off my feet...



un weekend relaxant la moeciul de sus. frig, frig... tendentios de frig.
o saptamana "de vis" ca-n filmele cu urmariri, intre doua joburi epuizante.
si un destul de obsedant david gray.

conversaţie dincolo de catedrală...



3 issues (part 1)

Issue no. 1
Ea: în termeni matematici precişi "1+1=2", în cazul unei relaţii, însă, formula nu se mai aplică, iar semnul "=" devine "rar" sau "improbabil".
El: asta este o prostie, nu crezi?
Ea: nu ştiu... dar noi doi trăim într-o simbioza perfectă, nu?
El: avem momente de simbioză perfectă.

Issue no. 2
El: la ce te gândesti?
Ea: mă gândesc dacă există destin? karma? "ceea ce numesc oamenii în general destin, sunt cel mai adesea propriile lor acţiuni prosteşti". a spus-o byron.
El: aş prefera să foloseşti propriile-ţi expresii, nu să invoci un scriitor idiot. mă enervează toate citatele, pentru că atâţia scriitori stupizi au spus atât de multe lucruri, încât nici n-ar mai fi nevoie ca tu sau eu să ne exprimam vreo părere personală vreodată. nu crezi?
Ea: bine... tu crezi în destin?
El: nu-l neg, dar sunt sceptic. cred că mai degrabă cele două: "acţiune" şi "destin" funcţionează mână în mână.
Ea: deci crezi în destin?
El: da... dar în destinul dependent de acţiune!

Issue no. 3
Ea: am o stare de psihastenie... sunt azi disfuncţională? câteodată mă întreb dacă este genetic.... dar ai mei par să fie ok. sau or fi alţi factori cauzatori. sociali, de pildă? de mediu?
El: iar ai vise cu troli şi gnomi care zburdă-n jurul tău?
Ea: nu glumi cu asta! ştii că malraux era "o fiinţă pentru moarte", percepea moartea nu ca pe un deces, ci ca pe o problemă metafizică, un fel de metodă!
El: ţi-am zis să nu mai invoci scriitori idioti morţi metafizic sau metodic. şi în plus de asta, ce-ţi veni să vorbeşti despre moarte?
Ea: nu ştiu. dar dacă murim trăim dup-aceea în altceva?
El: da... e posibil. în copaci, în frunze, în flori, pe străzi, în clădiri, în inimile altora. te multumeşte răspunsul? acum dormi...
Ea: .......

fico assim sem você



mă sufoc cu alge. mi-au intrat peste tot. le scot pe gură. pe ochi. pe urechi. prin nări.
plină de-ndoieli adulmec izul de creier caramelizat
nu mai stiu dacă sunt ficţiune, dacă sunt reală.
nu mai ştiu când sunt trează sau când visez.
am o singură certitudine: totul are un sfârşit.
inevitabil.
stilistic, lingvistic şi semiotic, toate lucrurile au un final.
mă mistui în plăcerea unei infinite, intangibile şi nedefinite tristeţi.
nu vreau uşurări şi nici consolări.
ma topesc singură în mine însămi.
închid ochii în ecoul vocii adrianei calcanhotto care cântă despre singuratate în portugheza ei melancolico-superbă "ce sunt eu fără tine? un avion fara aripi, dragoste fără sărutări, un circ fără clowni, romeo fără julieta.... ?"

cât e de dulce să mori în mare?

still us...


rectific... nu am vrut să spun asta!
se uită la mine cu o sprânceană ridicată. nu mai crede nimic din ceea ce-i spun.
cu o seară în urmă nu ne-am vorbit deloc. nu eram certaţi şi nici supăraţi.
doar că nu aveam ce să ne spunem.
nu s-a mai întâmplat.
palmele lui sunt la fel. ochii lui sunt la fel. totuşi, de ce nu mai este el?
de ceva timp nu mai este el...
e un străin? până când? este un sentiment definitiv?
 mă isterizez şi am devenit prăpăstioasă. m-am schimbat tare mult.

nici eu nu mai sunt eu.
uneori îmi spune că nu mă recunoaşte.
a dispărut două ore. am rămas doar eu şi singurul lucru pe care l-am putut face ca să-mi treacă timpul a fost să-i fac ordine în şifonier, printre haine.
câteodată regret că nu fumez. m-ar ajuta în timpii morţi.
s-a întors cu un baccardi breezer lime.
mă cunoaşte atât de bine...
ne-am uitat împreună la televizor, mi-a masat picioarele şi eu mi-am tăiat degetul făcându-i o salată.
tipic mie. mereu mă împotmolesc şi el râde de mine, mereu îmi spune că fără el sunt un dezastru.
ca atunci când îmi lovesc degetul mic de la piciorul stâng în biroul de lemn.
sunt neîndemânatică, şi poate că fără el aş fi un dezastru.
râde şi adoarme repede. de fiecare dată.
îl privesc dormind.
îl recunosc. este el. nu-i un străin. îl cunosc atât de bine.
câteodată sunt legată la ochi!
sunt nebună. aberez. dar îmi revin de fiecare dată înainte să mă ia somnul.
închid televizorul. mi-e tare antipatic donald trump.
el doarme dus, îmi potrivesc perna, îmi dau tricoul jos şi mă lipesc de el.
se întoarce cu faţa, mă găseşte şi mă ia în braţe. mă sărută pe ceafă şi mormăie ceva. şi el mă recunoaşte. sunt tot eu.
ritmul respiraţiei i se aprofundează. închid ochii şi aud doar foşnetul frunzelor nucului din faţa ferestrei deranjate de rafalele de vânt cald.
întotdeauna adorm greu, teribil de greu. am insomnii.
cu el... nu durează mult şi mă ia somnul.
dormim ca doi hedonişti.
întodeauna adorm la 5 minute dupa el.
nu am înţeles niciodată de ce...

sia - day too soon

ariciul brocolli si vulpea karatista...

constanţa şi certitudinea nu mă caracterizează. două defecte de-ale mele. dar ce sunt astea într-o lume plină de "defectuoşi"?!
sunt mulţi cei cărora le este uşor să-şi "bage picioarele" urgent şi imediat. şi eu procedez la fel. mai ales în ultimul timp, am deprins pasiunea de-a începe lucruri şi a nu le termina. dezastruos obicei! dar măcar am privirea francă. şi inima la fel. chiar dacă gura-mi spune neadevăruri uneori. nu fac lucrurile intenţionat, ci poate din nesabuinţă. nu-i un rău real - indus sau impus - ci doar manifestările fizice ale unui comportament imprecis.
ii iubesc pe cei doi maimuţoi de la orange. au o singură gură. şi ştiu ca atunci când sunt în posesia ei nu au timp să spună prostii. (bine... ei tot o fac!!!) poate că asta-i defectul nostru primordial: avem o gură tot timpul.
unii spun că femeile-s victimele speciei. bullshit. ele au cea mai mare şi mai spurcată gură din câte am vazut. nu-s victime. doar ele sunt capabile sa dea buzna într-un vârtej de exclamaţii, cuvinte tendenţioase şi gesturi violente. barbaţii... nu prea.
agonia unora atât de tacută şi invizibilă ochilor care nu văd decât ceea ce mişca nu mai este un standard de viaţă, ea trebuie facută simţită cumva... cum altfel să-ţi etalezi nefericirea...!
ariciul brocoli şi vulpea karatista sunt doar două dintre personajele ce formează colecţia mea de surprize din ouă kinder - inevitabil şi tipologii care se regasesc frecvent in societate:
*ariciul brocolli
- urăşte faptul că mai exişti şi tu. se deprimă imediat ce te vede.
- este frustrat şi simte nevoia să arate asta prin reacţii violente sau afirmaţii "insultătoare" la adresa altora. îl enervează cei care au ceva de spus şi în general tinde să critice fără a argumenta în vreun fel. femeile care fac parte din această categorie sunt "neveste disperate" al căror singur punct forte este cicăleala (seva existenţei lor).

*vulpea karatistă
- este teribil de singură, însă ştie întotdeauna să-şi apere pielea.
- ea nu poate fi rănită niciodată, pentru că este "untouchable". din categoria asta fac parte acel gen de femei (în care sper şi nu cred să mă transform vreodată) care urăsc tot ceea ce mişcă. urăsc barbaţii, viaţa şi oamenii capabili de emoţii. urăsc să trăiască în armonie, iar haosul pe care-l formează reprezintă singurul barometru al existenţei lor.

*melcul cu ochelari
- freacă duda, are timp cât cuprinde şi se plictiseşte teribil. drept pentru care simte nevoia să-şi demonstreze aptitudinile folosind fraze lungi şi întortocheate, doar pentru a smulge exclamaţii de genul: "oauuuuu, cât de deştept e asta!!!"
- are o răbdare şi o tenacitate (de invidiat) de a te "pisa" la creieri şi nu ratează niciodată ocazia de a-şi demonstra arta oratorică, mereu ilogică! femeile din această categorie sunt capabile să te aducă în pragul unei crize de nervi fix cât ai privi un solo-spot.

*vaca dansatoare
- trebuie să se integreze în societate într-un fel sau altul, astfel că devine uşor clown-ul unui grup, bufonul. face tot felul de jonglerii şi frit-flacuri, doar pentru a fi băgată în seamă. femeile ce aparţin acestei categorii sunt cu siguranţă amantele, pasionatele de bărbaţii deja luati, care tânjesc după atenţie, afecţiune şi te iubesc exact atât cât eşti în cameră.

mai sunt şi alte categorii esenţiale, însă dificil de menţionat acum. ce vroiam, însă, să subliniez este faptul că majoritatea oamenilor alături de care trăiesc are un fel de aer familiar şi chiar dacă nu seamănă unii cu ceilalţi sunt cu toţii făcuţi din acelaşi aluat trist.
cateodată mă chinui să încerc să înţeleg cum funcţionează şi cum rezistă toată harababura asta, mă deprimă groaznic să observ că nu suntem liberi şi că fiecare idee, fiecare gând şi fiecare act comis deliberat se plăteşte cu preţul unei răni care nu se mai cicatrizează.

René Magritte

am o pasiune pentru pictura suprarealistă. în special: rene magritte şi salvador dali.
aşa cum freud a revoluţionat mentalitatea societăţii contemporane, ridicând valul ipocrit care acoperea sexualitatea... şi magritte a reuşit să marcheze generaţia interbelică renunţând la fasoane şi la realitatea vizibila (lucrurile care se văd).
a creat doar ceea ce poate vedea ochiul minţii.
chiar dacă lucrarile lui sunt cel puţin ciudate pentru ochi ele sunt cât se poate de reale pentru ochii minţii.

"lovers II" face parte din colecţia de 4 tablouri ale căror personaje centrale au faţa înfăsurată în cearşafuri albe. sunt inspirate din copilăria lui magritte, care la doar 13 ani, şi-a găsit mama moarta în râul sambre. în momentul în care a fost pescuită, aceasta avea cămaşa de noapte înfaşurată în jurul feţei.
în ansamblu, poate fi uşor interpretat ca sugerând iubirea oarbă.
pentru mine, aceasta pictura reprezintă mai mult o metaforă a iubirii sufocante. a dependenţei, a alienarii - posibil - şi chiar a morţii prin sufocare.



"the human condition" - deşi pare o simplă cameră cu vedere la mare, mie-mi exprimă dorinţa omului de-a avea mai mult... asta poate fi perceputa ca şi condiţie umană. mereu ne dorim mai mult. mai multă mare, mai mult cer....



"collective invention", pare mai degraba o inventie personală, nicidecum una colectivă. un gând primar: "what's on the other side?"



"fine realities"... indeed



"the drop of water" - poate fi pasiunea care subjugă trupul femeii? sau o metaforă a slăbiciunilor unei femei...



"prohibited" - interzis.



"the son of man" reprezintă un autoportret. deşi magritte are faţa ascunsă (ca mai toate personajele din tablourile sale) se poate observa că trage cu ochiul stâng de după mărul verde. este clar că mărul reprezintă tentaţia şi "fiul omului" este de fapt adam.
explicaţia lui magritte, însă, este cu totul alta: "toate lucrurile pe care le vedem ascund câte ceva!"
reprezintă un interes fenomenal şi mă intreb de ce se ascunde ceea ce ni se arată?
este un conflict intens între vizibilul care se ascunde (în cazul asta - magritte) şi vizibilul care este prezent (mărul)



"the taste of tears" - poate o frunză să plângă sau să sângereze?
da, pentru că în ea traieşte o pasăre....



"ceci n'est pas une pipe" - într-una dintre discuţiile sale cu filozoful michel foucault, magritte şi-a explicat interpretarea: "păi... nu este o pipa, o poţi fuma? nu... prin urmare este o poza cu o pipă!"



o să mă întorc într-un alt post şi cu referiri la salvador dali.

my latest passions...

- starbucks şi caramel frappucinno (din nou!)
- parfumul "fleurs défendues" de la "lolita lempicka" (un amestec senzual cu iz de violete, iasomii, bujori, flori de anason şi cireşe amărui)
- show-ul "britain's got talent"
- să fac poze (fără ca eu sa fiu subiectul :) ) vreau urgent un aparat super tare. any recommendations???
- lenny kravitz (vocalize şi pregatiri febrile pentru concertul de sâmbata viitoare)
- pozele de pe noile pachete de ţigari (deşi nu fumez, le colecţionez)
- nirvana cu lichior de cafea, pepenele galben şi lipton green mint.
- soarele şi bluzele flu-flu transparente şi vaporoase...
- scorţişoara, menta şi toate cremele şi loţiunile de corp ce le poartă mirosul
- terra naomi şi cel mai recent album al ei...

what's in a name?

dialog intre cele 4 prietene din ultimul episod "desperate housewives" (tin sa-l redau intocmai pentru ca mi-a placut teribil). bree, gabrielle si lynette se afla la in vizita la susan (care tocmai a nascut):
"Bree: It’s been two days now, did you and Mike finally land out on a name?
Susan: Maynord!
Lynette: Maynord?
Gaby: Wow, interesting…
Bree: That’s very distinguish!
Susan: Ok… drop the act ladies, I hate it too! Mike insisted that we name him after his dead grandfather.
Lynette: How did he die? Was he beaten to death because his name was Maynord?
Gaby: I know it’s terrible but I can’t change it now. Mike was so emotional about it.
Bree: Well, then appeal to his sense of reason, because the name Maynord doesn’t go with the name Delfino. One is german and the other is Italian and we all now what happens when those falks get together.
Susan: Well I’m not sure that the World War II argument is gonna fly!
Bree: C’mmon you have to do something. I mean that name is practically abusive.
Gaby: Yeah! Think about your son. People live up to the names they’re given. If my parents hadn’t name me Gabrielle who knows if I’d be this pretty?!
Lynette: I guess that’s why they didn’t name you Einstein.
Gaby: So sarcastic, but what would you expect from a Lynette? If your name was Francesca you wouldn’t have time for sarcasm, you’d be too busy having sex… on a Vespa!
Susan: You’re right! My son future is at stake! I have to do something.
Bree: Maybe not. We call Gabrielle - Gaby and perhaps there’s a shorten version of Maynord you could live with.
Lynette: Yeah! Which says “kick my ass” less: May or Nord?"

bon... pana la urma cat de important este un nume? este el o eticheta care contine toate ingredientele ce formeaza o personalitate?
sau un nume este incapabail sa ne dezvaluie cine este cu adevarat o persoana si mai ales de ce este ea capabila sa faca?
i really do not know!
insa, as propune ceva: pana la o anumita varsta sa nu ne numim... nicicum sau totusi, cumva. urmand ca de la varsta la care suntem capabili sa ne autodefinim, sa ne gasim singuri un nume compatibil sau sa-l schimbam pe cel pe care-l avem deja.
nu si eu. mie-mi place teribil de mult numele "mirela".
am senzatia ca spune totul despre mine!
sau poate ca m-am adaptat eu numelui, astfel incat sa-mi dezvolt o personalitate care sa-l completeze...

L is for the way you look at me, O is for the only one I see, V is very, very extraordinary, E is even more than anyone that you adore! and so on...

Bon... "sex and the city - the movie". mă declar o fană aproximativ înfocată a serialului şi mi-am zis "de ce să nu văd şi filmul?!!".
evident că mă aşteptam la momente siropoase, încă 45 de perechi de pantofi manolo blahnik în dulapul lui carrie şi încă vreo 20 de bărbaţi în patul samanthei.
Well! an honest opinion. waitttt! i'm trying.....
a fost un fel de "chicken soup for the soul"!
mi-au dat lacrimile, am zâmbit şi chiar am ovaţionat.
nu trebuie exculs un amănunt foarte important - şi anume faptul că sunt femeie şi că în general sunt sensibilă la patetisme.
nu contest că e un film pentru femei, pentru gay şi pentru stropitori.
sensibil, dar într-un mod teribil de plăcut, filmul mi s-a părut o radiografie a ceea ce ar trebui sa fie lumea noastră şi de fapt nu este. evident că subiectul în jurul căruia personajele roiau ca muştele era "dragostea".
brusc pantofii (din serial) fără de care carrie nu putea trăi s-au transformat în reacţii nedemne de o modern lady, care poartă prada. barbaţii înnebuniţi după oglinzile din dormitorul samanthei s-au transformat în bucăţi de sushi pe care ea însăşi le-a gătit pentru bărbatul iubit. accesele de mândrie ale mirandei au luat o turnură neaşteptată şi s-au transformat rafale de iertare pentru un steve care o înşelase. perfecţionista din charlotte s-a evaporat, când, într-un moment de slăbiciune, she farted!
after all, we're all humans!
din păcate doar filmele au happy endings. viaţa, însă, e un fel de sequell. se termină când ţi-e lumea mai dragă şi nu ştii ce urmează în episodul următor, pentru că nu există nici trailler şi nici follow-up! în viaţă nu rămâi intotdeauna cu mr. big! câteodată nici măcar nu-l întâlneşti...
there's no happily ever after in life!
revelaţie... am avut senzaţia că totul ar putea fi real. am empatat cu protagosnistele şi am ajuns fără să vreau la concluzia că doar iubirea este cea care contează, fără doar şi poate.
dar într-o lume ideatică, în care am uitat să mai apreciem un stănescu sau un shakespeare sau să mai sărim şotronul trasat cu creta pe asfalt, iubirea a devenit o noţiune învechită, alterată chiar. sau pentru unii dintre noi - dimpotrivă - iubirea provine dintr-o naturaleţe patologică, soră cu rutina. ne spunem "te iubesc" ca şi cum ne-am spune "hello"!
nu ştiu de ce iubirea are un loc atât de puţin semnificativ în viaţa noastră. poate pentru că ne-am modernizat prea mult, poate că în curând nici nu vom mai râde (mi-e teamă de asta) şi vom inventa aparate care să râdă pentru noi. poate că în curând nu vom mai plânge (mi-e teamă şi de asta) şi nu vom mai fi capabili să vărsăm lacrimi. poate că-ntr-una din zile vom fi exact ca-n filmul "equilibrum", nu vom mai avea emoţii şi nu ne vom mai sensibiliza nici macar la privirea penetrantă a lui puss 'n boots din shrek.
cine ştie! e doar un simplu tratat de futurologie personal! iată un exemplu, pe mess emoticons-urile ne înclocuiesc emoţiile.
toate primează, iubirea însă, nu se mai află pe lista priorităţilor. ne enervăm, ne este teamă, frică, avem capricii şi mândrii, gelozii, frustrări, luăm decizii într-o fracţiune de secundă, ignorăm consecinţe şi ne privăm de cel mai important lucru - iubirea.
nu se mai scriu scrisori de dragoste, îndrăgostiţii nu mai fug împreună, nu se mai războiesc familii pentru iubiri interzise.
iubirea este doar un lucru ultra-comercializat... mercantil! muzica şi filmele, cărţile ne vorbesc despre iubire, însă nu ele sunt sursa iubirii.
sursa iubirii suntem noi. iubirea este în noi. în noi, cei care trăim criogenic, mecanic, cu fripturi şi whiskey, d&g-uri, rate sau chirii şi mici bucurii care pot fi uşor confundate cu fericirea. într-adevăr.... sunt atât de multe. iubirea nu mai are loc.
nu ne mai obosim cu un lucru atât de banal precum "iubirea". credem că o strângere de mână şi un "te iubesc" repetat de cinci ori pe săptămână e iubire.
nu... nu este! nu e asta!
da! mi-a plăcut filmul, teribil de mult. m-a şi enervat că m-a făcut să reflectez intens şi pentru că m-a lăsat cu gândul la una dintre cele mai frumoase rochii de mireasă, creaţie vivienne westwood. (and i hate wedding dresses). ok ... well.... these are not wedding bells, that's just music!
dar... mai bine mă duc să alerg...

my moon... my man...

extracurricular activities:
- de vreo 2 săptămâni cursuri de dans (salsa, merengue şi bachata) şi încă nu m-a prins febra. si nici pe cristina, poate doar puţin pe mihai. s-ar putea să nu mă dau în vânt după dasurile latino, totuşi! (şi aşa nu m-a fascinat nicodată muzica asta "caliente"!) aştept să-mi descopăr pofte nebănuite cu tango şi vals.

- jogging în fiecare luni, miercuri şi vineri. mădălina este de-a dreptul enervantă "încă puţin, încă 15 min, hai mire că putem!". activitate bună, mă eliberează şi mă face să mă simt bine, mai ales că mi-a trecut febra musculară.

- "in bruges" - unul dintre cele mai simpatice filme pe care le-am văzut in ultimul timp şi un rol bine interpretat de colin farrell (what are the odds?!!)

- leslie fiest şi-o mostra de originalitate... o melodie care-mi place teribil.

top 20 cei mai sexy bărbați...

si pentru ca sunt foarte sensibila atunci cand vine vorba de frumuseti masculine, iata care sunt in opinia mea cei mai sexy barbati din lume. nu de alta, dar trebuie sa-mi demonstrez superficialitatea!

20. Reynaldo Gianecchini
(model/ actor in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este considerat unul dintre sex-simbolurile braziliei. este casatorit cu marilia gabriela (o prezentatoare TV cu 20 de ani mai in varsta ca el) si spune despre ea ca este viata lui. are o bila neagra pentru ca joaca in telenovele si din acest motiv l-am clasat pe locul 20.
Sexiest features: back & lips.
Category: smokin' hot!

19. James Caviezel
(actor american in varsta de 40)
- pentru ca este cel mai sexy Iisus din istoria cinematografiei... ("Passion of the Christ"), in preajma caruia orice femeie din lume ar fi devenit o umila Maria Magdalena! (de ce sa se bucure doar Monica Belluci de privilegiul asta??)
Sexiest features: hands & eyes!
Category: so fuckin' cute!

18. Viggo Mortensen
(actor american in varsta de 50 de ani)
- pentru ca si-a deschis o expozitie in care a expus propriile-i creatii (picturi si fotografii) si pentru ca a publicat 2 carti cu poeme! pentru ca ti-e imposibil sa nu te indragostesti de Aragorn din Lord Of The Rings si pentru ca are un timbru vocal foarte senzual.
Sexiest features: eyes & cheek bones!
Category: misteriously sexy!

17. Tyson Beckford
(model american in varsta de 38 de ani)
- pentru ca aveam 14 ani si suspinam de fiecare data cand il vedeam il clipul "Unbreak My Heart" al lui Tony Braxton. pentru ca dupa o viata promiscua: droguri, sex si furturi armate... s-a cumintit brusc. pentru ca este imaginea nike in america si pentru ca a avut o relatie cu naomi campbell.
Sexiest features: body & lips!
Category: somkin' hot!

16. Eduardo Verástegui
(actor/ model/ cantaret de origine mexicana, in vartsa de 34 de ani)
- pentru ca a facut parte din grupul pop Kairo. pentru ca arata bestial in rol de toreador il videoclipul lui Jennifer Lopez "Ain't it funny". pentru ca in 2005 a obtinut titulatura de "the most beautiful man in the world". in 2006 a detinut rolul principal in filmul "Bella", in care, din pacate, nu se dezbraca!
Sexiest features: eyes & lips!
Category: smokin' hot!

15. Josh Hartnett
(actor american in varsta de 30 de ani)
- pentru ca era "the good guy" in "Pearl Harbour"... si totusi protagonista l-a ales pe Ben Affleck! pentru ca a fost tare in Black Hawk Dawn si-n rolul autistului din "Mozart and The Wale" (super interpretare)... pentru ca este vegetarian si pentru ca de 3 ani se iubeste cu scarlett johansson!
Sexiest features: eyes & smile!
Category: misteriously hot!

14. Russell Wong
(actor american, 45 de ani)
- pentru ca este un foarte bun dansator si a jucat in cateva musicaluri. pentru ca e pasionat de fotografie si pentru ca se antreneaza temeinic in taekwondo, shoji ryu karate si fu jow pai kung fu. pentru ca a primit un premiu de imagine din partea asociatiei chinezilor din America si pentru ca este cel mai sexy asiatic pe care l-am vazut vreodata!
Sexiest features: eyes & teeth!
Category: smokin' hot!

13. Olivier Martinez
(actor francez in varsta de 42 de ani)
- pentru ca este cunoscut ca si "the french brad pitt" (but he's way better). pentru ca a avut doar relatii de lunga durata (juliette binoche, mira sorvino si kylie minogue) si pentru ca uraste scenele de dragoste pe care trebuie sa le joace in filme... eu, nu!
Sexiest features: eyes & lips!
Category: smokin' hot!

12. Joaquin Phoenix
(actor originar din puerto rico, in varsta de 34 de ani)
- pentru ca este un johnny cash mai sexy decat johnny cash insusi! pentru ca a sustinut o campanie impotriva maltratarii si sacrificarii animalelor. pentru ca are o expresie plina de torment si trasaturi foarte masculine. s-a lasat de scoala in clasa a noua si a avut o relatie cu liv tyler vreme de 3 ani!
Sexiest features: lip scar & laughter!
Category: sophisticated hottie!

11. Antonio Sabato
(model/ actor italian in varsta de 36 de ani)
- pentru ca a fost imaginea celei mai celebre linii de underwear semnata Calvin Klein! pentru ca - mai nou - si-a deschis propria casa de productie si s-a apucat de produs scenarii si regii de filme. pentru ca a avut o aventura cu monica barladeanu a noastra si pentru ca e innebunit dupa cei doi copii ai sai si motocicleta harley-davidson.
Sexiest features: abbs & smile!
Category: smokin' hot!

10. Hugh Jackman
(actor australian in varsta de 40 de ani)
- pentru ca are cel mai sexy zambet! pentru ca ti-e imposibil sa-i rezisti lui wolverine din "X-Men"! pentru ca este casatorit cu deborra-lee furness de mai bine de 12 ani si au adoptat 2 copii!
Sexiest features: teeth & eyes!
Category: smokin' hot!

9. Victor Webster
(actor canadian in varsta de 35 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy mutant din "Mutant X" (AXN). pentru ca are un record nedoborat in kick-boxing, la categoria amatori si pentru ca-ti provoca senzatii de bufeuri intr-unul din showurile "Chippendales Criminals"!
Sexiest features: lips & ass!
Category: smokin' hot!

8. Jude Law
(actor englez in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este periculos de sexy, mai ales in rolul cuceritorului Alfie! pentru ca i-a recunoscut siennei miller ca a avut o aventura cu dadaca copiilor lui. si pentru ca are in continuare o relatie foarte stransa de prietenie cu fosta lui sotie, sadie frost.
Sexiest feature: smileeeeeeeeee!
Category: so fuckin' cute!

7. Johnny Deep
(actor american in varsta de 45 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy pirat din lume. pentru ca i-am vazut toate filmele. pentru ca, desi criticat, a avut numai roluri traznite, dar exceptional interpretate. pentru ca, dupa o juma' de viata inecata-n droguri si alcool, are o stea pe "walk of fame". pentru ca a avut doar "legaturi bolnavicioase" cu winona ryder si kate moss si la final s-a ales cu vanessa paradis. pentru ca este un "bad boy" autentic si pentru ca a fost prima mea iubire!
Sexiest feature: everything!
Category: tenderly sexy!

6. Gerard Butler
(actor scotian in varsta de 49 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy spartan dintre toti cei 300. pentru ca inainte de a se apuca de actorie era un avocat de succes! pentru ca este solistul vocal al trupei de rock "Speed". pentru ca este un burlac convins dar a stiut sa interpreteze rolul sotului perfect in "P.S. I love you". pentru ca nici macar cameron diaz nu i-a putut rezista. pentru ca mi-l imaginez in kilt si pentru ca accentul lui ma lasa breathless.
Sexiest feature: the scottish accent!
Category: smokin' hot!

5. Adrien Brody
(actor american in varsta de 35 de ani)
- pentru ca nu inteleg de ce mi se pare incredibil de sexy. pentru ca a jucat intr-unul dintre cele mai emotionante filme ale lui polanski "pianistul" si pentru ca a avut un rol de exceptie in "the jacket". pentru ca a luptat mult pentru a ajunge unde este, fara pic de sustinere si pentru ca te indragostesti de el fara sa vrei.
Sexiest features: smile & eyes!
Category: unbelievably sexy!

4. Jensen Ackles
(actor american, 30 de ani)
- pentru ca este nascut pe 1 martie. pentru ca are cele mai senzuale trasaturi si pentru ca e pasionat de fotografie. pentru ca urmareste demoni in serialul "supernatural" si pentru ca ii sta teribil de bine in rol de baiat rau, care asculta rock si conduce un Chevy Impala din '67.
Sexiest feature: face!
Category: smokin' hot!

3. Sakis Rouvas
(cantaret de origine greaca in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este a opta minune a lumii, o dovada vie a faptului ca grecii sunt cei mai frumosi barbati! pentru ca a castigat locul 2 la eurovision in urma cu patru ani si pentru ca pronunta un "calispera" teribil de sexy!
Sexiest feature: everything!
Category: smokin' hot!

2. Lenny Kravitz
(solist rock, 44 ani)
- pentru ca este mai tentant decat ciocolata! pentru ca are o voce extraordinara si am crescut pe muzica lui. pentru ca pe 26 iulie sustine un concert la bucuresti. pentru ca are cel mai "tare" fund si cele mai senzuale buze. pentru cea mai excitanta melodie: "believe in me". pentru ca este teribil de sexy cu dreds-uri sau de fiecare data cand isi schimba lookul. pentru ca multe domnisoare i-au laudat performantele in pat si piercingul din penis (printre care si nicole kidman) si pentru ca isi iubeste cu pasiune fetitza si chitara electrica.
Sexiest features: ass & lips!
Category: so fuckin' hot!

1. Keanu Reeves
(actor libanez in varsta de 44 de ani)
- pentru ca nu este altul mai frumos ca el. pentru o iubire ce tine de mai bine de 15 ani. pentru ca in hawaiiana, numele lui se pronunta key-an-oo si inseamna "cool breeze over the mountains". pentru ca a jucat rolul iubitului ideal in "sweet november" si pentru ca are grija de sora lui, bolnava de cancer. pentru ca e unul dintre cei mai bine cotati actori de la hollywood si castiga cel putin 15 milioane de dolari pentru un rol. pentru ca are o trupa de muzica rock "dog star" si pentru ca-si doreste sa joace intr-un musical.
Sexiest feature: everything!
Category: unbelievably sexy!

and the special place: Heath Ledger
(actor australian in varsta de 28 de ani, a murit anul acesta in urma unei supradoze de somnifere)
- pentru ca desi avea doar 25 de ani, a fost nominalizat la Oscar (pentru rolul din "Brokeback Mountain"), pentru ca avea cel mai frumos zambet. pentru ca, desi a venit la hollywood doar cu 69 de centi in buzunar, a reusit sa faca o cariera impresionanata intr-un timp foarte scurt. pentru ca a avut o interpretare exceptionala in "candy" si pentru ca este cel mai sharmant casanova de pe ecrane. pentru ca intotdeauna mi-a parut mistic si intrigant si pentru ca va ramane intotdeauna tanar...
Sexiest feature: smile!
Category: the hottest legend!

brad pitt, colin farrell, orlando bloom, tom cruise, ben affleck, matthew mcconaughey, ashton kutcher, justin timberlake, vin diesel, george clooney sau david beckham nu exista in topul meu deoarece din diferite motive (cel mai probabil legate de atitudine) nu ma dau pe spate! totusi, astept si alte sugestii...

i don't get it... can somebody help me?



bon... incerc sa-mi opresc tremuratul de nervi si s-o iau cu inceputul. in primul rand, mi-a luat ceva timp ca sa ma conving pe mine insami ca nu este o farsa...
In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile sunt putzin mai jos. La inceputul anului 2008, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou, cat mai curand posibil.






... deasupra cainelui nativity trona scris cu mancare de caine "esti ceea ce citesti!"
Pentru cei care vor sa ajute la stoparea acestui nemernic, petitia se poate semna AICI ... este nevoie de cat mai multe semnaturi...

iata si poza psihopatului, precum si cea mai recenta declaratzie a sa: "My name is Guillermo Habacuc Vargas. I am 33 years old and an artist. Recently, I have been critisized for my work titled "Eres lo que lees", which features a dog named Nativity. The purpose of the work was not to cause any type of infliction on the poor, innocent creature, but rather to illustrate a point. In my home city of San Jose, Costa Rica, tens of thousands of stray dogs starve and die of illness each year in the streets and no one pays them a second thought."
Bon... i-am inteles scopul: a vrut sa demonstreze ipocrizia celor care s-au scandalizat. faptul ca zilnic mor de foame mii de caini, iar oamenii trec pe langa ei nepasatori... but i still don't get it.

ma ingrozeste gandul ca traiesc intr-o lume in care nu exista discernamant, o lume in care torturarea unui animal poate fi considerata o forma de arta. iubesc si apreciez arta... insa pe asta nu o inteleg, nici in ruptul capului. si cu atat mai putin ii inteleg pe monstrii care au vizitat expozitia si au urmarit chinurile groaznice prin care a trecut bietul caine, fara sa faca nimic.
ma doare teribil sa asisit la puterea molipsitoare a mintilor bolnave si sa traiesc cu teama ca maine, in acea lesa, atarnat in expozitia de tortura, ar putea fi un om.
... probabil ca voi aprecia si eu mai mult astfel de arta cand voi vedea scris cu creierii "distinsului" artist, deasupra cadavrului sau desfigurat: "esti ceea ce faci!"

i'm a princess wtf?! i don't do dishes...

pornind de la truismul "orice om este egoist", am decis sa aduc un mic elogiu sentimentului de posesie si al filosofiei "i'm not sharing, it's all mine".
astazi sunt putzin mizantroapa, motiv pentru care n-o sa fiu prea "lunga".
doream (pt a nush cata oara) sa-mi exprim dorintza de a-mi petrece restul zilelor pe-o insula pustie, cu cateva cd-uri ale norei jones, citind... si mancand kinder pana la epuizare.
insa, azi am descoperit un nou truism: "fiecare dintre noi are simtul penibilului" ...mai mult sau mai putzin dezvoltat!
am dat deunazi peste doua siteuri: cel cu printzese si cocalari (genial, de altfel!!!) care abunda de specimene cocalaresti de prima clasa, mostre de prostie si tineri cu aspiratii tulburi... si cel cu pitzipoance. o radiografie fidela a superficialitatii din zilele noaste!
(si io credeam ca am sindromul narcis in stare avansata)!
un loc plin de stelutze... exact ca-n grafica site-ului!
... si iata cum aspiratiile mele de a trai pe-o insula pustie sunt cat se poate de intemeiate! acum chiar ca iau o supradoza de kinder!!!

wanna cup of hot cacao?

yup... there's no doubt... he definitely rocks!!!

you are my high...

cateva nopti pierdute prin club, alte cateva petrecute-n montaj, vreo doua-trei dureri de cap pe care le dezacutizez in cana cu ceai de frunze uscate de chelsea.
tanjesc discret dupa ceva, nici eu nu stiu ce…
imi pregatesc baia cu spumant de pepene galben, aprind betisoarele cu eucalypt si ma aventurez in deliciile lumii indiene a lui sudhir kakar... iata cum imi satisfac cea mai mare dintre placeri: cititul in cada!
... ma scufund in senzatii de pepene galben mentolat (strange sensations i might add)

by the way... who's kissing in this video:
a) a boy and a girl (in that case - which one is the boy and which is the girl)
b) two boys
c) two girls
d) two gay people ;)
e) unknown???

the sad bitches...


intotdeauna am blamat femeile care-si castiga existentza vanzandu-si trupul.
mai nou, insa, consider ca am atins maturitatea la care sa le pot intelege... maturitatea la care sa le port sentimente de mila si afectiune.
dar... prostitutia e prostitutie - indiferent de nivelul la care se practica (fie ea stradala sau de lux)! uneori iti provoaca sila, alteori le admiri curajul.
cel mai trist, insa, mi se pare un lucru: sa-ti traiesti tineretea lipsita de pasiune!
parerea mea este ca exista o legatura tare stransa intre cele doua: intre tinerete si pasiune (inflacarare, fervoare, placere, extaz, sublim).
e mult mai greu sa le simti si la le traiesti intens atunci cand ajungi la batranete.
mi se pare incredibil de trista o tinerete fara pasiune.
... pasiune pentru trupul unui un barbat, pentru buzele lui, pentru atingerile lui... pasiune pentru a face dragoste!
poate ca in viata suntem cu totii supusi mai multor forme de compromis, insa mi se pare teribil de dureros sa faci pana si din sex "o targuiala", un "deal".
e ca si cum ti-ai taia singur aripile, ca si cum ai fii incorsetat pana si-n ultimul loc in care ar trebui sa te simti liber si implinit.
am avut acum cateva zile o invitatie in Moulin Rouge (in care nu mai fusesem pana acum - decat cu ocazia unor filmari) si despre care intotdeauna am crezut ca este un club de striptease. ei bine... nu chiar...!
mi-am luat una bucata iubit, una bucata cuplu prieteni si una bucata operator, in incercarea de a imbina utilul cu placutul!
acolo, insa, am avut o curioasa intrebare: "asta este de fapt decadentza?"
si mi s-a raspuns: "da... dar una dintre cele mai de lux decandentze!"
am vazut femeile... femeile care au facut atat de multe incat le-a mai ramas atat de putina imaginatie!

stop chasing shadows, just enjoy the ride...

a song that tormented me for several days...

i love cupcakes...

* 320 de pagini din “memoriile unei gheise” si cartea ma plictiseste mai rau ca la inceput (sper sa ma ajute nervii sa o termin)!
* “street kings” la movieplex si un afis nesimtit de mic pe care scria “in perioada 28 aprilie – 1 mai practicam tarife de weekend”. anyway… pe langa un keanu reeves al carui sex-appeal urca direct proportional cu varsta (damn! he’s so fuckin’ HOT!), un scenariu cliseeic si un film teribil de plictisitor.
* 2 cazuri media ce mi-au provocat fiori pe sira spinarii: josef fritzl, austriacul de 74 de ani care si-a tinut fiica sechestrata in pivnita si a violat-o timp de 24 de ani (si cu care a avut si 7 copii pe deasupra) si baietelul de 11 ani din calarashi care si-a injunghiat vecina de doar 3 anishori, dupa care a lasat-o sa moara inecata-n fecale!
* un concert stefan banica jr (whooooooaaaa… so less impressive). acum stiu de ce nu mi-a placut niciodata. abia astept 26 iulie si-un lenny kravitz in carne si oase, pe cotroceni!
* un Paste pe care – I swear – nu l-am simtit! Si un 1 mai care a fost?… chiar a fost? pe bune? hmmmmm… so quickly…
* un weekend la munte care a picat din diverse motive independente de mine...
* un film tare simpatic. recomandarea mea: “wristcutters” cu o coloana sonora plina de influentele russian punk-ului lui gogol bordello.
* nopti dubioase in care dorm mult si visez urat. operatiunea “cosmarul” reloaded!
* un grad de emotivitate mult mai ridicat decat in alte perioade inundate-n astenii de sezon
* constientizarea faptului ca fac alegeri aleatorii, nebazate pe un sentiment, dorintza sau aspiratzie anume… ci alegeri manate doar de convingerea ca daca ceva nu-si lasa amprenta pe mine, nu o lasa nicaieri, nicicand, nicicum…
* o desaga doldora de temeri (oarecum induse!!!), frustrari, suparari si impresia de haos general (in care – ciudat – ma complac! si pe care, in marea majoritate a cazurilor, il si produc)
* senzatia de oboseala de la greutatea demonilor pe care-i car in spate si care s-au strecurat peste tot... in piele, in par, pe sub unghii, dupa urechi...

11 decembrie 2008

el desierto...

tac.
dar in tacere mi-e imposibil sa fac fata intrebarilor... celor fara raspuns sau celor cu mai multe raspunsuri.
pentru ca odata puse, intrebarile capata o consistenta si-o dimensiune materiala, iti pun piedici, oprelisti, te trezesc in toiul noptii si te devoreaza incetul cu incetul...
nu mai vad nimic de la geamul ferestrei mele...
doar gutui galbene rostogolindu-se pe trotuar.
una cate una.
nemultumirile mele intepenite-n cana cu ceai vanilat.
si amaraciunile indosariate, asezate cu grija in rafturi... pe ore, pe zile, pe ani.
doua eu, doua existente suprapuse, total diferite.
doua inimi, doua ganduri, doua temeri.
urasc fericirea unora.
iubesc bucuriile altora.
sa ma dedublez? sa ma trimit departe? pe care din mine?


Lhasa de Sela-El Desierto
Vezi mai multe video din Muzica

7 decembrie 2008

who do i need? who do i love?



intamplator am gasit casetele audio cu care am crescut.
"alice in tara minunilor" era povestea mea preferata. intrucatva ma regaseam in personajele lui lewis carroll si cateodata aveam senzatia ca iepurele alb, imbracat cu veston si cu palarie pe cap este peste tot.
acum, asemeni lui, ma grabesc tot timpul. sunt mereu in intarziere pentru/la/spre ceva.
incredibil cum, dupa 23 de ani de ratacire a casetei mi-am amintit toate versurile melodiilor si replicile personajelor. the human brain is simply amazing!
in ultimul timp imi revin tot mai des si mai pregnant amintiri din trecut. acum cateva seri a plouat.
a plouat intr-o seara cu nuante de porumbel gri gulerat, iasomie alba si coaja de portocala.
mi-am amintit de ploaie. o amintire in ploaie.
de ce a plouat in decembrie?
pret de cateva clipe... intre doua destinatii, m-am simtit ca o salbatica care a dat peste o minune si-a inceput brusc s-o venereze.
m-am oprit, si, ca atunci cand trenul imi pleaca din gara si oamenii forfoteaza peronul, printre ei, am observat chipuri atat de familiare mie. doar o clipita. atat cat sa le disting...
emotii precise. si emotiile precise cauta cai precise de exprimare.
m-am saturat sa fiu atat de cinstita cu mine... cu ceilalti...
pentru moment, am sa-mi spun alice si-am sa joc cricket cu pasarile flamingo, intr-o tara a minunilor in care toata lumea triseaza!

30 noiembrie 2008

what's sexier than a funny guy?

a sexy funny guy (a.k.a dane cook)...



de cateva zile a intrat in randul comediantilor mei favoriti: jim gaffigan, tendentiosul dave atelle, david cross, jerry seinfeld, lewis black si recent decedatul, george carlin.
mi-a placut reprezentatia lui din 2000 de la "comedy central" si ideea cu serialul "tourgasm". sketchurile din show-ul "saturday night live" (desi putea mai mult), showul "rough around the edges", in special partea cu "15 fuckin' cents".
si recentul lui "vicious circle" cu gluma "print the bible on him" (geniala!!!).
foloseste tehnica "physical comedy", ceea ce-mi aminteste de inceputurile lui jim carey si uneori de pablo francisco.
desi glumele lui sunt uneori tendentioase (cele de natura sexuala, of course), dane vorbeste despre viata pur si simplu, evitand natural un segment despre care m-am tot saturat sa aud glume: politica!
by the way, iar n-am votat.
butttttt... watch dane cook!

23 noiembrie 2008

Today Hasn't Been Ok



a aparut intr-o dis de dimineata ca o papusa cu capul greu si mintea ratacita.
o papusa de ceramica, goala pe dinauntru.
asemeni a doua picaturi de sange, care, odata cazute-n zapada alba se-ntind imprecis... si golul se-mprastia haotic in interiorul ei.

s-a lovit cu capul de marginea colturoasa a canapelei si... exact ca-ntr-una din acele zile proaste a varsat cafeaua pe masuta, si-a intins prea mult tusul pe pleoape si si-a agatat ciorapul.
se blestema!
catastrofala fiinta, isi zise... si mintea-i ramase goala.
isi prinse parul cu agrafe si se aseza pe marginea canapelei cu pantofii-n mana, asteptand golul sa umple si-ncaperea!

asemeni picturilor lui dali, ceasul din perete incepuse sa se scurga, mobila sa se topeasca si peretii sa se involbureze-ntr-o mare de acuarela.
umbrela cu stelute verzi care se-odihnea intr-un colt o-ntreba: "se scurge timpul? unde?".
era prea goala ca sa-i raspunda.
devenise papusa muta.
brusc un sunet strident ii lovi mintea goala. incepuse sa crape in mii de bucatele care cadeau la picioarele ei.
prima oara capul... apoi gatul...

pantofii ii cazura, iar mana care-i tinuse devenise o seama de forme inegale din portelan imprastiate pe cearsaful alb.

se privea cum se sparge si cum se face bucati...
fara infinite dorinte, fara nevoia de fericire, fara nevoia de maini duhnind a dragoste ratacite-n parul ei de papusa.

8 noiembrie 2008

Today Has Been Ok...

3 issues (part three)

(1) when opportunity is knocking, you gotta look through the peephole.
mama m-a invatat un lucru foarte important: nimic nu este gratis! ei bine, cu greu admit: are extrema dreptate!

(2) standing on the edge, staring into the abyss.
in metro au bagat globuri si beteala langa casele de marcat. let's get real!!! e abia inceputul lui noiembrie. a inceput deja obsesia craciunului. ma enerveaza oamenii care forteaza si grabesc lucrurile...

(3) wish i didn't know now, what i didn't know then.
as vrea sa am acum ignoranta pe care o aveam in trecut. i'm sick of carrying...

20 octombrie 2008

adventures in solitude...



v-ati identificat vreodata prima amintire?
a mea e de cand aveam patru ani si ceva. cred...
era vara.
o serbare la gradinita. baloane si cuburi colorate din care ridicam constructii impunatoare.
un palc de copii care tocmai terminase leapsa, se aliniase la toaleta.
tipete si rasete neastamparate.
eu eram pe geamul salii si ma uitam la mama cum pleaca.
plangeam inecat si-o uram.
ma lasase acolo pentru a nu stiu cata oara.
o uram pe educatoare.
uram toti copiii.
ma uitam la casuta stupida din plastic colorat si nu intelegeam de ce trebuie sa stau acolo si in acea zi.
aveam mana in gips.
nu ma puteam juca, nu puteam alerga.
ma durea. sau cel putin asa mi se parea.
aliniam cuburile cu o singura mana, printre sughituri si icnete.
vroiam sa fac pipi, insa la toaleta era coada.
educatoarea m-a observat.
mi-a luat mana intr-a ei si, fara sa ma intrebe nimic, s-a strecurat printre celelalte fetite si m-a dus in fata randului.
a trecut cu mine de mana prin fata celorlalte razgaiate, care ne priveau curioase de dupa fetele murdare de praf.
a deschis usa toaletei si mi-a facut semn sa intru. mie-mi venea greu sa-i mai dau drumul la mana. m-a incurajat.
si-am intrat.
parca-mi simt si-acum mana-ntr-a ei!

azi mi-am amintit de ea. nu mai stiu cum arata, nici macar cum o chema.
s-ar putea ca asta sa fie prima mea amintire.
sau cea in care tata m-a dus la cinema "doina" si-am fost extrem de impresionata de animatia ruseasca din '57, dupa basmul lui hans christian andersen "craiasa zapezii".
pentru ca desenul era titrat, tata imi citea foarte atent fiecare rand si se asigura ca intelegeam absolut totul.
"... un fulg de zapada, doi fulgi de zapada, trei fulgi de zapada, patru fulgi de zapada... o voi vedea pe craiasa zapezii, daca mai numar pana la un milion..."

first lesson: show some emotion!


"lacul lebedelor"... cred ca l-am urmarit de vreo 3 ori la ONB, dintre care odata si-n regia si coregrafia lui Gheorghe Iancu (ce-i drept, m-a lasat breathless!) il iubesc pe chaikovsky si-as revedea "lacul lebedelor" pana la sfarsitul vietii.
sambata, insa, am revazut o parte din "lacul lebedelor" in "interpretarea" celor de la Balsoi Teatr din Moscova.
bon... trebuie sa recunosc talentul mai mult tehnic, mai putin "venind din interior" al prim-balerinilor. l-am admirat pe acrobatul yan godovsky in "spargatorul de nuci", pe nina kaptsova sau pe anastasia yatsenko in "giselle", pentru ca am avut ocazia sa-mi imbat ochii si simturile cu cele mai cunoscute spectacole de balet (lacul lebedelor, corsarul, spargatorul de nuci, don quijote, spartacus, gisele, seherezada, carmen si frumoasa din padurea adormita)
ei bine... un spectacol orgasmatronic de aproximativ 2h jumate.
sala palatului a fost plina, ropote de aplauze si da... as fi dat si triplu pe bilet.
balerinii rusi au o tehnica exceptionala, nu numai ca am privit marturii vii ale sfidarii gravitationale, dar si o perfectiune in miscari ce te transpune in sfera fantasticului.
cu un mic amendament!!!
le lipseste entuziasmul si fericirea pe care artistii romani le transmit cu atata naturalete. au fete reci, inexpresive si lipsite de emotie. ele zambesc fals si fortat de sub tona de machiaj, iar ei nici macar nu zambesc (unii dintre ei chiar aveau fete de vampiri gata pregatiti cu replica "i'm here to suck your blood"). sunt mult prea mecanici pentru gusturile mele. au miscari perfectioniste (dar nu pentru ca sunt facute cu toata fiinta) ci pentru ca asa trebuie sa fie.
mie-mi plac ai nostri. empatez cu ei. ma indragostesc de ei, de gratia lor fara menajamente, fara pic de fortare si traita intens. de fetele lor pline de dragoste pentru dans. de pasiunea lor care se transforma usor intr-un crescendo de daruire.
una peste alta, nina kaptsova a interpretat o "carmen" de exceptie si, in ciuda inexpresivitatii lor, mi-a fost imposibil sa nu plec de acolo cu nodul in gat de emotie.
mi-au placut costumele care au fost create cu un scop bine definit: nu doar sa impresioneze prin somptuozitate, ci sa sublinieze anumite mesaje (si aici ma refer la trasaturile fizice scuplturale)
m-au impresionat. insa, de neiertat este lipsa oricarui fel de sentiment, a oricarei implicari cat de cat emotionale a prim-balerinilor in spectacol!

12 octombrie 2008

lucky number ten...



3 issues (part two)

1. japonezii cred intr-un al cincilea simt al gustului numit "umami". cand anumite feluri de mancare starnesc "umami", se dezlantuie o pofta intensa care te face sa infuleci fara incetare, mult timp dupa ce ti-ai astamparat foamea. de cateva zile experimentez echivalentul emotional al fenomenului.
un prim weekend liber dupa atatea altele "agasante" si m-am indragostit de ottorino respighi si-al lui "la boutique fantasque".
un cumul de zile la rin grand hotel si deja in camera 9006 ma simt ca acasa. ma tot intreb de ce nu-mi duc periuta de dinti, papucii de casa si cateva prosoape.
vreo 3 carti relativ proaste. nu incercati boris akunin. nu e nici pe departe agatha cristie.
cateva interventii chirurgicale filmate si deja stiu ce procedee si ce materie prima implica un implant mamar, un lifting facial sau o rinoplastie. ca sa nu mai zic de scenele gorice, pe care de data asta, le privesc live cu o sete si-o curiozitate demne de patologic.
cateva nemultumiri de natura personala, pe care, cumva mi le-nec in munca.
vreau sa fiu libera. zbier sa fiu libera.
dar nu esti tocmai liber cand oamenii tin la tine. nu daca tii si tu la ei.

2. de vreo 4 zile nu mai este lumina in scara blocului. implicit nu functioneaza nici liftul, iar eu nu stau decat la etajul 9.
seara de seara, pret de 9 etaje bajbai prin intuneric cu micuta lanterna a telefonului in mana si cu cateva scene din filmele lui hideo nakata (cele cu fete brunete cu fata alba care aluneca pe scari sau eventual misuna pe pereti) in minte.
si la 9 ma opresc. mereu ma chinui sa nimeresc cheile in usa - pentru ca toate 3 arata la fel (mereu imi zic ca o s-o mazgalesc cu un marker). ... flash-back.
cand eram copil mi-era frica sa urc pana la etajul 10. nu stiu de ce!
imi amintesc ca daca ne jucam de-a "v-ati ascunselea" niciodata nu urcam pana acolo.
aveam cosmaruri cu liftul care urca. in timp ce urca inima mi se umfla in piept, de parca ar fi stat sa plesneasca.
cu cat ma apropiam de etajul 10, cu atat teroarea mea crestea. ceva ma astepta acolo. ceva demonic si rau.
insa niciodata nu vedeam ce, pentru ca ma trezeam inainte sa ajung la etajul 10.
ma trezeam agitata si cu ochii umezi.
in traducere libera, s-ar putea spune ca mi-e frica de finalitate, sa continui sa merg mai departe. sa avansez. sa trec la urmatoarea etapa.
n-are sens sa traduc un vis stupid care-mi frecventa copilaria.
privind in urma sunt sincer uimita de mine insami. stiu, se spune ca analiza retrospectiva este o forma superioara de cunoastere si asa mai departe, dar, cinstit vorbind, pana acum am acceptat (sau ignorat) o multime de aspecte legate de actiunile mele din trecut, fara macar sa pun intrebari sau sa ma gandesc la ele.
mda... pedeapsa suprema este sa devii in cele din urma intelept, doar ca sa intelegi ca unele lucruri pe care le-ai facut sunt irevocabile. sper sa n-o traiesc!

3. de ce oare atunci cand un barbat incearca sa te protejeze ai impresia ca vrea sa te controleze?
probabil ca m-am obisnuit prea tare sa-mi port singura de grija.
mi-e greu sa las pe altcineva sa faca asta in locul meu.
in general sunt doar eu. si inainte de toate sunt o observatoare.
ma pierd in observatii si apoi impletesc cuvintele pe care le gasesc.
adesea, parca stau pe muchiile, pe contururile vietii. si chiar acolo imi este locul.
nu poti observa nimic daca faci parte din ceea ce observi.

16 septembrie 2008

want a pink martini?

try "hang on little tomato", "taya Tan" and "sympathique"!

15 septembrie 2008

a few steps to my inner calm...



am o stare de eutimie profund nejustificata de perioada prin care trec.
e tumult, agitatie si fervoarea cu care-mi consum ziua ma face sa-mi idolatrizez perna mai mult ca oricand.
jonglarea a doua proiecte (total independente unul de celalalt) cu maiestria unui arlechin amator ma termina fizic. din pacate nu-i pot cere trupului mai mult.
vremea asta infecta inca nu m-a deprimat, desi in alti ani - pana acum - ar fi reusit cu brio.
ma laud cu o foarte mare capacitate de adaptare in conditii de stres si cred ca asta este cel mai mare atu al meu.
relaxarea este unul dintre avantajele maturitatii.
nu mai am nici neuronii curentati si nici nervii zimtati. nici spasme curentate si nici ganduri paietate.
nici stari de nemultumire heavy-metal si nici insatisfactii hardcore.
mi-am devirusat hardul.
de la un timp sunt imuna la tot ceea ce se petrece in jurul meu.
nu stiu daca am invatat cine sunt sau cat de departe pot ajunge. nu stiu daca am invatat sa ma iubesc, stiu doar ca am invatat sa nu ma mai distrug...
cu riscul de a parea o boema limitata, prefer sa cred ca fericirea mea de acum se exprima prin capacitatea de a-mi permite lucruri marunte, de a le savura si ma bucura de ele.
miroase a frunze de tei, a toamna ploioasa, a portocale si-a grapefruit, a sarutari fragede, a vant rece, a inimi fericite, a iubiri proaspete, a lemn de nuc, a vise de copii, a cutiute cu secrete invechite, a maini tandre, a suflete indragostite... un amalgam de senzatii care creaza esenta perfecta.

14 septembrie 2008

elvis lives!

or how I fell in love with joseph hall.
america's got talent, sezonul 3 si semifinalele.
nu-i un elvis autentic, insa are ceva din sharmul si aura lui.
o sa-i tin pumnii in finala, desi categoric sunt altii care merita sa castige.
mizez pe eli mattson care a cantat cu inima "walking in memphis" sau pe sau nuttin' but stringz a caror imbinare de hip-hop cu muzica clasica este pur si simplu electryfing.



... si inca o mostra de wanna-be purely seductive:

5 septembrie 2008

david, sweep me off my feet...



un weekend relaxant la moeciul de sus. frig, frig... tendentios de frig.
o saptamana "de vis" ca-n filmele cu urmariri, intre doua joburi epuizante.
si un destul de obsedant david gray.

27 august 2008

conversaţie dincolo de catedrală...



3 issues (part 1)

Issue no. 1
Ea: în termeni matematici precişi "1+1=2", în cazul unei relaţii, însă, formula nu se mai aplică, iar semnul "=" devine "rar" sau "improbabil".
El: asta este o prostie, nu crezi?
Ea: nu ştiu... dar noi doi trăim într-o simbioza perfectă, nu?
El: avem momente de simbioză perfectă.

Issue no. 2
El: la ce te gândesti?
Ea: mă gândesc dacă există destin? karma? "ceea ce numesc oamenii în general destin, sunt cel mai adesea propriile lor acţiuni prosteşti". a spus-o byron.
El: aş prefera să foloseşti propriile-ţi expresii, nu să invoci un scriitor idiot. mă enervează toate citatele, pentru că atâţia scriitori stupizi au spus atât de multe lucruri, încât nici n-ar mai fi nevoie ca tu sau eu să ne exprimam vreo părere personală vreodată. nu crezi?
Ea: bine... tu crezi în destin?
El: nu-l neg, dar sunt sceptic. cred că mai degrabă cele două: "acţiune" şi "destin" funcţionează mână în mână.
Ea: deci crezi în destin?
El: da... dar în destinul dependent de acţiune!

Issue no. 3
Ea: am o stare de psihastenie... sunt azi disfuncţională? câteodată mă întreb dacă este genetic.... dar ai mei par să fie ok. sau or fi alţi factori cauzatori. sociali, de pildă? de mediu?
El: iar ai vise cu troli şi gnomi care zburdă-n jurul tău?
Ea: nu glumi cu asta! ştii că malraux era "o fiinţă pentru moarte", percepea moartea nu ca pe un deces, ci ca pe o problemă metafizică, un fel de metodă!
El: ţi-am zis să nu mai invoci scriitori idioti morţi metafizic sau metodic. şi în plus de asta, ce-ţi veni să vorbeşti despre moarte?
Ea: nu ştiu. dar dacă murim trăim dup-aceea în altceva?
El: da... e posibil. în copaci, în frunze, în flori, pe străzi, în clădiri, în inimile altora. te multumeşte răspunsul? acum dormi...
Ea: .......

25 august 2008

fico assim sem você



mă sufoc cu alge. mi-au intrat peste tot. le scot pe gură. pe ochi. pe urechi. prin nări.
plină de-ndoieli adulmec izul de creier caramelizat
nu mai stiu dacă sunt ficţiune, dacă sunt reală.
nu mai ştiu când sunt trează sau când visez.
am o singură certitudine: totul are un sfârşit.
inevitabil.
stilistic, lingvistic şi semiotic, toate lucrurile au un final.
mă mistui în plăcerea unei infinite, intangibile şi nedefinite tristeţi.
nu vreau uşurări şi nici consolări.
ma topesc singură în mine însămi.
închid ochii în ecoul vocii adrianei calcanhotto care cântă despre singuratate în portugheza ei melancolico-superbă "ce sunt eu fără tine? un avion fara aripi, dragoste fără sărutări, un circ fără clowni, romeo fără julieta.... ?"

18 august 2008

still us...


rectific... nu am vrut să spun asta!
se uită la mine cu o sprânceană ridicată. nu mai crede nimic din ceea ce-i spun.
cu o seară în urmă nu ne-am vorbit deloc. nu eram certaţi şi nici supăraţi.
doar că nu aveam ce să ne spunem.
nu s-a mai întâmplat.
palmele lui sunt la fel. ochii lui sunt la fel. totuşi, de ce nu mai este el?
de ceva timp nu mai este el...
e un străin? până când? este un sentiment definitiv?
 mă isterizez şi am devenit prăpăstioasă. m-am schimbat tare mult.

nici eu nu mai sunt eu.
uneori îmi spune că nu mă recunoaşte.
a dispărut două ore. am rămas doar eu şi singurul lucru pe care l-am putut face ca să-mi treacă timpul a fost să-i fac ordine în şifonier, printre haine.
câteodată regret că nu fumez. m-ar ajuta în timpii morţi.
s-a întors cu un baccardi breezer lime.
mă cunoaşte atât de bine...
ne-am uitat împreună la televizor, mi-a masat picioarele şi eu mi-am tăiat degetul făcându-i o salată.
tipic mie. mereu mă împotmolesc şi el râde de mine, mereu îmi spune că fără el sunt un dezastru.
ca atunci când îmi lovesc degetul mic de la piciorul stâng în biroul de lemn.
sunt neîndemânatică, şi poate că fără el aş fi un dezastru.
râde şi adoarme repede. de fiecare dată.
îl privesc dormind.
îl recunosc. este el. nu-i un străin. îl cunosc atât de bine.
câteodată sunt legată la ochi!
sunt nebună. aberez. dar îmi revin de fiecare dată înainte să mă ia somnul.
închid televizorul. mi-e tare antipatic donald trump.
el doarme dus, îmi potrivesc perna, îmi dau tricoul jos şi mă lipesc de el.
se întoarce cu faţa, mă găseşte şi mă ia în braţe. mă sărută pe ceafă şi mormăie ceva. şi el mă recunoaşte. sunt tot eu.
ritmul respiraţiei i se aprofundează. închid ochii şi aud doar foşnetul frunzelor nucului din faţa ferestrei deranjate de rafalele de vânt cald.
întotdeauna adorm greu, teribil de greu. am insomnii.
cu el... nu durează mult şi mă ia somnul.
dormim ca doi hedonişti.
întodeauna adorm la 5 minute dupa el.
nu am înţeles niciodată de ce...

12 august 2008

5 august 2008

ariciul brocolli si vulpea karatista...

constanţa şi certitudinea nu mă caracterizează. două defecte de-ale mele. dar ce sunt astea într-o lume plină de "defectuoşi"?!
sunt mulţi cei cărora le este uşor să-şi "bage picioarele" urgent şi imediat. şi eu procedez la fel. mai ales în ultimul timp, am deprins pasiunea de-a începe lucruri şi a nu le termina. dezastruos obicei! dar măcar am privirea francă. şi inima la fel. chiar dacă gura-mi spune neadevăruri uneori. nu fac lucrurile intenţionat, ci poate din nesabuinţă. nu-i un rău real - indus sau impus - ci doar manifestările fizice ale unui comportament imprecis.
ii iubesc pe cei doi maimuţoi de la orange. au o singură gură. şi ştiu ca atunci când sunt în posesia ei nu au timp să spună prostii. (bine... ei tot o fac!!!) poate că asta-i defectul nostru primordial: avem o gură tot timpul.
unii spun că femeile-s victimele speciei. bullshit. ele au cea mai mare şi mai spurcată gură din câte am vazut. nu-s victime. doar ele sunt capabile sa dea buzna într-un vârtej de exclamaţii, cuvinte tendenţioase şi gesturi violente. barbaţii... nu prea.
agonia unora atât de tacută şi invizibilă ochilor care nu văd decât ceea ce mişca nu mai este un standard de viaţă, ea trebuie facută simţită cumva... cum altfel să-ţi etalezi nefericirea...!
ariciul brocoli şi vulpea karatista sunt doar două dintre personajele ce formează colecţia mea de surprize din ouă kinder - inevitabil şi tipologii care se regasesc frecvent in societate:
*ariciul brocolli
- urăşte faptul că mai exişti şi tu. se deprimă imediat ce te vede.
- este frustrat şi simte nevoia să arate asta prin reacţii violente sau afirmaţii "insultătoare" la adresa altora. îl enervează cei care au ceva de spus şi în general tinde să critice fără a argumenta în vreun fel. femeile care fac parte din această categorie sunt "neveste disperate" al căror singur punct forte este cicăleala (seva existenţei lor).

*vulpea karatistă
- este teribil de singură, însă ştie întotdeauna să-şi apere pielea.
- ea nu poate fi rănită niciodată, pentru că este "untouchable". din categoria asta fac parte acel gen de femei (în care sper şi nu cred să mă transform vreodată) care urăsc tot ceea ce mişcă. urăsc barbaţii, viaţa şi oamenii capabili de emoţii. urăsc să trăiască în armonie, iar haosul pe care-l formează reprezintă singurul barometru al existenţei lor.

*melcul cu ochelari
- freacă duda, are timp cât cuprinde şi se plictiseşte teribil. drept pentru care simte nevoia să-şi demonstreze aptitudinile folosind fraze lungi şi întortocheate, doar pentru a smulge exclamaţii de genul: "oauuuuu, cât de deştept e asta!!!"
- are o răbdare şi o tenacitate (de invidiat) de a te "pisa" la creieri şi nu ratează niciodată ocazia de a-şi demonstra arta oratorică, mereu ilogică! femeile din această categorie sunt capabile să te aducă în pragul unei crize de nervi fix cât ai privi un solo-spot.

*vaca dansatoare
- trebuie să se integreze în societate într-un fel sau altul, astfel că devine uşor clown-ul unui grup, bufonul. face tot felul de jonglerii şi frit-flacuri, doar pentru a fi băgată în seamă. femeile ce aparţin acestei categorii sunt cu siguranţă amantele, pasionatele de bărbaţii deja luati, care tânjesc după atenţie, afecţiune şi te iubesc exact atât cât eşti în cameră.

mai sunt şi alte categorii esenţiale, însă dificil de menţionat acum. ce vroiam, însă, să subliniez este faptul că majoritatea oamenilor alături de care trăiesc are un fel de aer familiar şi chiar dacă nu seamănă unii cu ceilalţi sunt cu toţii făcuţi din acelaşi aluat trist.
cateodată mă chinui să încerc să înţeleg cum funcţionează şi cum rezistă toată harababura asta, mă deprimă groaznic să observ că nu suntem liberi şi că fiecare idee, fiecare gând şi fiecare act comis deliberat se plăteşte cu preţul unei răni care nu se mai cicatrizează.

21 iulie 2008

René Magritte

am o pasiune pentru pictura suprarealistă. în special: rene magritte şi salvador dali.
aşa cum freud a revoluţionat mentalitatea societăţii contemporane, ridicând valul ipocrit care acoperea sexualitatea... şi magritte a reuşit să marcheze generaţia interbelică renunţând la fasoane şi la realitatea vizibila (lucrurile care se văd).
a creat doar ceea ce poate vedea ochiul minţii.
chiar dacă lucrarile lui sunt cel puţin ciudate pentru ochi ele sunt cât se poate de reale pentru ochii minţii.

"lovers II" face parte din colecţia de 4 tablouri ale căror personaje centrale au faţa înfăsurată în cearşafuri albe. sunt inspirate din copilăria lui magritte, care la doar 13 ani, şi-a găsit mama moarta în râul sambre. în momentul în care a fost pescuită, aceasta avea cămaşa de noapte înfaşurată în jurul feţei.
în ansamblu, poate fi uşor interpretat ca sugerând iubirea oarbă.
pentru mine, aceasta pictura reprezintă mai mult o metaforă a iubirii sufocante. a dependenţei, a alienarii - posibil - şi chiar a morţii prin sufocare.



"the human condition" - deşi pare o simplă cameră cu vedere la mare, mie-mi exprimă dorinţa omului de-a avea mai mult... asta poate fi perceputa ca şi condiţie umană. mereu ne dorim mai mult. mai multă mare, mai mult cer....



"collective invention", pare mai degraba o inventie personală, nicidecum una colectivă. un gând primar: "what's on the other side?"



"fine realities"... indeed



"the drop of water" - poate fi pasiunea care subjugă trupul femeii? sau o metaforă a slăbiciunilor unei femei...



"prohibited" - interzis.



"the son of man" reprezintă un autoportret. deşi magritte are faţa ascunsă (ca mai toate personajele din tablourile sale) se poate observa că trage cu ochiul stâng de după mărul verde. este clar că mărul reprezintă tentaţia şi "fiul omului" este de fapt adam.
explicaţia lui magritte, însă, este cu totul alta: "toate lucrurile pe care le vedem ascund câte ceva!"
reprezintă un interes fenomenal şi mă intreb de ce se ascunde ceea ce ni se arată?
este un conflict intens între vizibilul care se ascunde (în cazul asta - magritte) şi vizibilul care este prezent (mărul)



"the taste of tears" - poate o frunză să plângă sau să sângereze?
da, pentru că în ea traieşte o pasăre....



"ceci n'est pas une pipe" - într-una dintre discuţiile sale cu filozoful michel foucault, magritte şi-a explicat interpretarea: "păi... nu este o pipa, o poţi fuma? nu... prin urmare este o poza cu o pipă!"



o să mă întorc într-un alt post şi cu referiri la salvador dali.

17 iulie 2008

my latest passions...

- starbucks şi caramel frappucinno (din nou!)
- parfumul "fleurs défendues" de la "lolita lempicka" (un amestec senzual cu iz de violete, iasomii, bujori, flori de anason şi cireşe amărui)
- show-ul "britain's got talent"
- să fac poze (fără ca eu sa fiu subiectul :) ) vreau urgent un aparat super tare. any recommendations???
- lenny kravitz (vocalize şi pregatiri febrile pentru concertul de sâmbata viitoare)
- pozele de pe noile pachete de ţigari (deşi nu fumez, le colecţionez)
- nirvana cu lichior de cafea, pepenele galben şi lipton green mint.
- soarele şi bluzele flu-flu transparente şi vaporoase...
- scorţişoara, menta şi toate cremele şi loţiunile de corp ce le poartă mirosul
- terra naomi şi cel mai recent album al ei...

9 iulie 2008

what's in a name?

dialog intre cele 4 prietene din ultimul episod "desperate housewives" (tin sa-l redau intocmai pentru ca mi-a placut teribil). bree, gabrielle si lynette se afla la in vizita la susan (care tocmai a nascut):
"Bree: It’s been two days now, did you and Mike finally land out on a name?
Susan: Maynord!
Lynette: Maynord?
Gaby: Wow, interesting…
Bree: That’s very distinguish!
Susan: Ok… drop the act ladies, I hate it too! Mike insisted that we name him after his dead grandfather.
Lynette: How did he die? Was he beaten to death because his name was Maynord?
Gaby: I know it’s terrible but I can’t change it now. Mike was so emotional about it.
Bree: Well, then appeal to his sense of reason, because the name Maynord doesn’t go with the name Delfino. One is german and the other is Italian and we all now what happens when those falks get together.
Susan: Well I’m not sure that the World War II argument is gonna fly!
Bree: C’mmon you have to do something. I mean that name is practically abusive.
Gaby: Yeah! Think about your son. People live up to the names they’re given. If my parents hadn’t name me Gabrielle who knows if I’d be this pretty?!
Lynette: I guess that’s why they didn’t name you Einstein.
Gaby: So sarcastic, but what would you expect from a Lynette? If your name was Francesca you wouldn’t have time for sarcasm, you’d be too busy having sex… on a Vespa!
Susan: You’re right! My son future is at stake! I have to do something.
Bree: Maybe not. We call Gabrielle - Gaby and perhaps there’s a shorten version of Maynord you could live with.
Lynette: Yeah! Which says “kick my ass” less: May or Nord?"

bon... pana la urma cat de important este un nume? este el o eticheta care contine toate ingredientele ce formeaza o personalitate?
sau un nume este incapabail sa ne dezvaluie cine este cu adevarat o persoana si mai ales de ce este ea capabila sa faca?
i really do not know!
insa, as propune ceva: pana la o anumita varsta sa nu ne numim... nicicum sau totusi, cumva. urmand ca de la varsta la care suntem capabili sa ne autodefinim, sa ne gasim singuri un nume compatibil sau sa-l schimbam pe cel pe care-l avem deja.
nu si eu. mie-mi place teribil de mult numele "mirela".
am senzatia ca spune totul despre mine!
sau poate ca m-am adaptat eu numelui, astfel incat sa-mi dezvolt o personalitate care sa-l completeze...

20 iunie 2008

L is for the way you look at me, O is for the only one I see, V is very, very extraordinary, E is even more than anyone that you adore! and so on...

Bon... "sex and the city - the movie". mă declar o fană aproximativ înfocată a serialului şi mi-am zis "de ce să nu văd şi filmul?!!".
evident că mă aşteptam la momente siropoase, încă 45 de perechi de pantofi manolo blahnik în dulapul lui carrie şi încă vreo 20 de bărbaţi în patul samanthei.
Well! an honest opinion. waitttt! i'm trying.....
a fost un fel de "chicken soup for the soul"!
mi-au dat lacrimile, am zâmbit şi chiar am ovaţionat.
nu trebuie exculs un amănunt foarte important - şi anume faptul că sunt femeie şi că în general sunt sensibilă la patetisme.
nu contest că e un film pentru femei, pentru gay şi pentru stropitori.
sensibil, dar într-un mod teribil de plăcut, filmul mi s-a părut o radiografie a ceea ce ar trebui sa fie lumea noastră şi de fapt nu este. evident că subiectul în jurul căruia personajele roiau ca muştele era "dragostea".
brusc pantofii (din serial) fără de care carrie nu putea trăi s-au transformat în reacţii nedemne de o modern lady, care poartă prada. barbaţii înnebuniţi după oglinzile din dormitorul samanthei s-au transformat în bucăţi de sushi pe care ea însăşi le-a gătit pentru bărbatul iubit. accesele de mândrie ale mirandei au luat o turnură neaşteptată şi s-au transformat rafale de iertare pentru un steve care o înşelase. perfecţionista din charlotte s-a evaporat, când, într-un moment de slăbiciune, she farted!
after all, we're all humans!
din păcate doar filmele au happy endings. viaţa, însă, e un fel de sequell. se termină când ţi-e lumea mai dragă şi nu ştii ce urmează în episodul următor, pentru că nu există nici trailler şi nici follow-up! în viaţă nu rămâi intotdeauna cu mr. big! câteodată nici măcar nu-l întâlneşti...
there's no happily ever after in life!
revelaţie... am avut senzaţia că totul ar putea fi real. am empatat cu protagosnistele şi am ajuns fără să vreau la concluzia că doar iubirea este cea care contează, fără doar şi poate.
dar într-o lume ideatică, în care am uitat să mai apreciem un stănescu sau un shakespeare sau să mai sărim şotronul trasat cu creta pe asfalt, iubirea a devenit o noţiune învechită, alterată chiar. sau pentru unii dintre noi - dimpotrivă - iubirea provine dintr-o naturaleţe patologică, soră cu rutina. ne spunem "te iubesc" ca şi cum ne-am spune "hello"!
nu ştiu de ce iubirea are un loc atât de puţin semnificativ în viaţa noastră. poate pentru că ne-am modernizat prea mult, poate că în curând nici nu vom mai râde (mi-e teamă de asta) şi vom inventa aparate care să râdă pentru noi. poate că în curând nu vom mai plânge (mi-e teamă şi de asta) şi nu vom mai fi capabili să vărsăm lacrimi. poate că-ntr-una din zile vom fi exact ca-n filmul "equilibrum", nu vom mai avea emoţii şi nu ne vom mai sensibiliza nici macar la privirea penetrantă a lui puss 'n boots din shrek.
cine ştie! e doar un simplu tratat de futurologie personal! iată un exemplu, pe mess emoticons-urile ne înclocuiesc emoţiile.
toate primează, iubirea însă, nu se mai află pe lista priorităţilor. ne enervăm, ne este teamă, frică, avem capricii şi mândrii, gelozii, frustrări, luăm decizii într-o fracţiune de secundă, ignorăm consecinţe şi ne privăm de cel mai important lucru - iubirea.
nu se mai scriu scrisori de dragoste, îndrăgostiţii nu mai fug împreună, nu se mai războiesc familii pentru iubiri interzise.
iubirea este doar un lucru ultra-comercializat... mercantil! muzica şi filmele, cărţile ne vorbesc despre iubire, însă nu ele sunt sursa iubirii.
sursa iubirii suntem noi. iubirea este în noi. în noi, cei care trăim criogenic, mecanic, cu fripturi şi whiskey, d&g-uri, rate sau chirii şi mici bucurii care pot fi uşor confundate cu fericirea. într-adevăr.... sunt atât de multe. iubirea nu mai are loc.
nu ne mai obosim cu un lucru atât de banal precum "iubirea". credem că o strângere de mână şi un "te iubesc" repetat de cinci ori pe săptămână e iubire.
nu... nu este! nu e asta!
da! mi-a plăcut filmul, teribil de mult. m-a şi enervat că m-a făcut să reflectez intens şi pentru că m-a lăsat cu gândul la una dintre cele mai frumoase rochii de mireasă, creaţie vivienne westwood. (and i hate wedding dresses). ok ... well.... these are not wedding bells, that's just music!
dar... mai bine mă duc să alerg...

18 iunie 2008

my moon... my man...

extracurricular activities:
- de vreo 2 săptămâni cursuri de dans (salsa, merengue şi bachata) şi încă nu m-a prins febra. si nici pe cristina, poate doar puţin pe mihai. s-ar putea să nu mă dau în vânt după dasurile latino, totuşi! (şi aşa nu m-a fascinat nicodată muzica asta "caliente"!) aştept să-mi descopăr pofte nebănuite cu tango şi vals.

- jogging în fiecare luni, miercuri şi vineri. mădălina este de-a dreptul enervantă "încă puţin, încă 15 min, hai mire că putem!". activitate bună, mă eliberează şi mă face să mă simt bine, mai ales că mi-a trecut febra musculară.

- "in bruges" - unul dintre cele mai simpatice filme pe care le-am văzut in ultimul timp şi un rol bine interpretat de colin farrell (what are the odds?!!)

- leslie fiest şi-o mostra de originalitate... o melodie care-mi place teribil.

26 mai 2008

top 20 cei mai sexy bărbați...

si pentru ca sunt foarte sensibila atunci cand vine vorba de frumuseti masculine, iata care sunt in opinia mea cei mai sexy barbati din lume. nu de alta, dar trebuie sa-mi demonstrez superficialitatea!

20. Reynaldo Gianecchini
(model/ actor in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este considerat unul dintre sex-simbolurile braziliei. este casatorit cu marilia gabriela (o prezentatoare TV cu 20 de ani mai in varsta ca el) si spune despre ea ca este viata lui. are o bila neagra pentru ca joaca in telenovele si din acest motiv l-am clasat pe locul 20.
Sexiest features: back & lips.
Category: smokin' hot!

19. James Caviezel
(actor american in varsta de 40)
- pentru ca este cel mai sexy Iisus din istoria cinematografiei... ("Passion of the Christ"), in preajma caruia orice femeie din lume ar fi devenit o umila Maria Magdalena! (de ce sa se bucure doar Monica Belluci de privilegiul asta??)
Sexiest features: hands & eyes!
Category: so fuckin' cute!

18. Viggo Mortensen
(actor american in varsta de 50 de ani)
- pentru ca si-a deschis o expozitie in care a expus propriile-i creatii (picturi si fotografii) si pentru ca a publicat 2 carti cu poeme! pentru ca ti-e imposibil sa nu te indragostesti de Aragorn din Lord Of The Rings si pentru ca are un timbru vocal foarte senzual.
Sexiest features: eyes & cheek bones!
Category: misteriously sexy!

17. Tyson Beckford
(model american in varsta de 38 de ani)
- pentru ca aveam 14 ani si suspinam de fiecare data cand il vedeam il clipul "Unbreak My Heart" al lui Tony Braxton. pentru ca dupa o viata promiscua: droguri, sex si furturi armate... s-a cumintit brusc. pentru ca este imaginea nike in america si pentru ca a avut o relatie cu naomi campbell.
Sexiest features: body & lips!
Category: somkin' hot!

16. Eduardo Verástegui
(actor/ model/ cantaret de origine mexicana, in vartsa de 34 de ani)
- pentru ca a facut parte din grupul pop Kairo. pentru ca arata bestial in rol de toreador il videoclipul lui Jennifer Lopez "Ain't it funny". pentru ca in 2005 a obtinut titulatura de "the most beautiful man in the world". in 2006 a detinut rolul principal in filmul "Bella", in care, din pacate, nu se dezbraca!
Sexiest features: eyes & lips!
Category: smokin' hot!

15. Josh Hartnett
(actor american in varsta de 30 de ani)
- pentru ca era "the good guy" in "Pearl Harbour"... si totusi protagonista l-a ales pe Ben Affleck! pentru ca a fost tare in Black Hawk Dawn si-n rolul autistului din "Mozart and The Wale" (super interpretare)... pentru ca este vegetarian si pentru ca de 3 ani se iubeste cu scarlett johansson!
Sexiest features: eyes & smile!
Category: misteriously hot!

14. Russell Wong
(actor american, 45 de ani)
- pentru ca este un foarte bun dansator si a jucat in cateva musicaluri. pentru ca e pasionat de fotografie si pentru ca se antreneaza temeinic in taekwondo, shoji ryu karate si fu jow pai kung fu. pentru ca a primit un premiu de imagine din partea asociatiei chinezilor din America si pentru ca este cel mai sexy asiatic pe care l-am vazut vreodata!
Sexiest features: eyes & teeth!
Category: smokin' hot!

13. Olivier Martinez
(actor francez in varsta de 42 de ani)
- pentru ca este cunoscut ca si "the french brad pitt" (but he's way better). pentru ca a avut doar relatii de lunga durata (juliette binoche, mira sorvino si kylie minogue) si pentru ca uraste scenele de dragoste pe care trebuie sa le joace in filme... eu, nu!
Sexiest features: eyes & lips!
Category: smokin' hot!

12. Joaquin Phoenix
(actor originar din puerto rico, in varsta de 34 de ani)
- pentru ca este un johnny cash mai sexy decat johnny cash insusi! pentru ca a sustinut o campanie impotriva maltratarii si sacrificarii animalelor. pentru ca are o expresie plina de torment si trasaturi foarte masculine. s-a lasat de scoala in clasa a noua si a avut o relatie cu liv tyler vreme de 3 ani!
Sexiest features: lip scar & laughter!
Category: sophisticated hottie!

11. Antonio Sabato
(model/ actor italian in varsta de 36 de ani)
- pentru ca a fost imaginea celei mai celebre linii de underwear semnata Calvin Klein! pentru ca - mai nou - si-a deschis propria casa de productie si s-a apucat de produs scenarii si regii de filme. pentru ca a avut o aventura cu monica barladeanu a noastra si pentru ca e innebunit dupa cei doi copii ai sai si motocicleta harley-davidson.
Sexiest features: abbs & smile!
Category: smokin' hot!

10. Hugh Jackman
(actor australian in varsta de 40 de ani)
- pentru ca are cel mai sexy zambet! pentru ca ti-e imposibil sa-i rezisti lui wolverine din "X-Men"! pentru ca este casatorit cu deborra-lee furness de mai bine de 12 ani si au adoptat 2 copii!
Sexiest features: teeth & eyes!
Category: smokin' hot!

9. Victor Webster
(actor canadian in varsta de 35 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy mutant din "Mutant X" (AXN). pentru ca are un record nedoborat in kick-boxing, la categoria amatori si pentru ca-ti provoca senzatii de bufeuri intr-unul din showurile "Chippendales Criminals"!
Sexiest features: lips & ass!
Category: smokin' hot!

8. Jude Law
(actor englez in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este periculos de sexy, mai ales in rolul cuceritorului Alfie! pentru ca i-a recunoscut siennei miller ca a avut o aventura cu dadaca copiilor lui. si pentru ca are in continuare o relatie foarte stransa de prietenie cu fosta lui sotie, sadie frost.
Sexiest feature: smileeeeeeeeee!
Category: so fuckin' cute!

7. Johnny Deep
(actor american in varsta de 45 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy pirat din lume. pentru ca i-am vazut toate filmele. pentru ca, desi criticat, a avut numai roluri traznite, dar exceptional interpretate. pentru ca, dupa o juma' de viata inecata-n droguri si alcool, are o stea pe "walk of fame". pentru ca a avut doar "legaturi bolnavicioase" cu winona ryder si kate moss si la final s-a ales cu vanessa paradis. pentru ca este un "bad boy" autentic si pentru ca a fost prima mea iubire!
Sexiest feature: everything!
Category: tenderly sexy!

6. Gerard Butler
(actor scotian in varsta de 49 de ani)
- pentru ca e cel mai sexy spartan dintre toti cei 300. pentru ca inainte de a se apuca de actorie era un avocat de succes! pentru ca este solistul vocal al trupei de rock "Speed". pentru ca este un burlac convins dar a stiut sa interpreteze rolul sotului perfect in "P.S. I love you". pentru ca nici macar cameron diaz nu i-a putut rezista. pentru ca mi-l imaginez in kilt si pentru ca accentul lui ma lasa breathless.
Sexiest feature: the scottish accent!
Category: smokin' hot!

5. Adrien Brody
(actor american in varsta de 35 de ani)
- pentru ca nu inteleg de ce mi se pare incredibil de sexy. pentru ca a jucat intr-unul dintre cele mai emotionante filme ale lui polanski "pianistul" si pentru ca a avut un rol de exceptie in "the jacket". pentru ca a luptat mult pentru a ajunge unde este, fara pic de sustinere si pentru ca te indragostesti de el fara sa vrei.
Sexiest features: smile & eyes!
Category: unbelievably sexy!

4. Jensen Ackles
(actor american, 30 de ani)
- pentru ca este nascut pe 1 martie. pentru ca are cele mai senzuale trasaturi si pentru ca e pasionat de fotografie. pentru ca urmareste demoni in serialul "supernatural" si pentru ca ii sta teribil de bine in rol de baiat rau, care asculta rock si conduce un Chevy Impala din '67.
Sexiest feature: face!
Category: smokin' hot!

3. Sakis Rouvas
(cantaret de origine greaca in varsta de 36 de ani)
- pentru ca este a opta minune a lumii, o dovada vie a faptului ca grecii sunt cei mai frumosi barbati! pentru ca a castigat locul 2 la eurovision in urma cu patru ani si pentru ca pronunta un "calispera" teribil de sexy!
Sexiest feature: everything!
Category: smokin' hot!

2. Lenny Kravitz
(solist rock, 44 ani)
- pentru ca este mai tentant decat ciocolata! pentru ca are o voce extraordinara si am crescut pe muzica lui. pentru ca pe 26 iulie sustine un concert la bucuresti. pentru ca are cel mai "tare" fund si cele mai senzuale buze. pentru cea mai excitanta melodie: "believe in me". pentru ca este teribil de sexy cu dreds-uri sau de fiecare data cand isi schimba lookul. pentru ca multe domnisoare i-au laudat performantele in pat si piercingul din penis (printre care si nicole kidman) si pentru ca isi iubeste cu pasiune fetitza si chitara electrica.
Sexiest features: ass & lips!
Category: so fuckin' hot!

1. Keanu Reeves
(actor libanez in varsta de 44 de ani)
- pentru ca nu este altul mai frumos ca el. pentru o iubire ce tine de mai bine de 15 ani. pentru ca in hawaiiana, numele lui se pronunta key-an-oo si inseamna "cool breeze over the mountains". pentru ca a jucat rolul iubitului ideal in "sweet november" si pentru ca are grija de sora lui, bolnava de cancer. pentru ca e unul dintre cei mai bine cotati actori de la hollywood si castiga cel putin 15 milioane de dolari pentru un rol. pentru ca are o trupa de muzica rock "dog star" si pentru ca-si doreste sa joace intr-un musical.
Sexiest feature: everything!
Category: unbelievably sexy!

and the special place: Heath Ledger
(actor australian in varsta de 28 de ani, a murit anul acesta in urma unei supradoze de somnifere)
- pentru ca desi avea doar 25 de ani, a fost nominalizat la Oscar (pentru rolul din "Brokeback Mountain"), pentru ca avea cel mai frumos zambet. pentru ca, desi a venit la hollywood doar cu 69 de centi in buzunar, a reusit sa faca o cariera impresionanata intr-un timp foarte scurt. pentru ca a avut o interpretare exceptionala in "candy" si pentru ca este cel mai sharmant casanova de pe ecrane. pentru ca intotdeauna mi-a parut mistic si intrigant si pentru ca va ramane intotdeauna tanar...
Sexiest feature: smile!
Category: the hottest legend!

brad pitt, colin farrell, orlando bloom, tom cruise, ben affleck, matthew mcconaughey, ashton kutcher, justin timberlake, vin diesel, george clooney sau david beckham nu exista in topul meu deoarece din diferite motive (cel mai probabil legate de atitudine) nu ma dau pe spate! totusi, astept si alte sugestii...

22 mai 2008

i don't get it... can somebody help me?



bon... incerc sa-mi opresc tremuratul de nervi si s-o iau cu inceputul. in primul rand, mi-a luat ceva timp ca sa ma conving pe mine insami ca nu este o farsa...
In 2007, artistul Guillermo Vargas Habacuc a luat un caine, l-a legat de un perete intr-o galerie de arta si l-a lasat sa moara, lent, de foame si sete. Intre timp, vizitatorii priveau si admirau lucrul acesta. Imaginile sunt putzin mai jos. La inceputul anului 2008, asociatia Biennale Centroamericana di Arte a hotarat ca ceea ce a facut artistul era arta si a propus ca acest lucru sa fie realizat din nou, cat mai curand posibil.






... deasupra cainelui nativity trona scris cu mancare de caine "esti ceea ce citesti!"
Pentru cei care vor sa ajute la stoparea acestui nemernic, petitia se poate semna AICI ... este nevoie de cat mai multe semnaturi...

iata si poza psihopatului, precum si cea mai recenta declaratzie a sa: "My name is Guillermo Habacuc Vargas. I am 33 years old and an artist. Recently, I have been critisized for my work titled "Eres lo que lees", which features a dog named Nativity. The purpose of the work was not to cause any type of infliction on the poor, innocent creature, but rather to illustrate a point. In my home city of San Jose, Costa Rica, tens of thousands of stray dogs starve and die of illness each year in the streets and no one pays them a second thought."
Bon... i-am inteles scopul: a vrut sa demonstreze ipocrizia celor care s-au scandalizat. faptul ca zilnic mor de foame mii de caini, iar oamenii trec pe langa ei nepasatori... but i still don't get it.

ma ingrozeste gandul ca traiesc intr-o lume in care nu exista discernamant, o lume in care torturarea unui animal poate fi considerata o forma de arta. iubesc si apreciez arta... insa pe asta nu o inteleg, nici in ruptul capului. si cu atat mai putin ii inteleg pe monstrii care au vizitat expozitia si au urmarit chinurile groaznice prin care a trecut bietul caine, fara sa faca nimic.
ma doare teribil sa asisit la puterea molipsitoare a mintilor bolnave si sa traiesc cu teama ca maine, in acea lesa, atarnat in expozitia de tortura, ar putea fi un om.
... probabil ca voi aprecia si eu mai mult astfel de arta cand voi vedea scris cu creierii "distinsului" artist, deasupra cadavrului sau desfigurat: "esti ceea ce faci!"

20 mai 2008

i'm a princess wtf?! i don't do dishes...

pornind de la truismul "orice om este egoist", am decis sa aduc un mic elogiu sentimentului de posesie si al filosofiei "i'm not sharing, it's all mine".
astazi sunt putzin mizantroapa, motiv pentru care n-o sa fiu prea "lunga".
doream (pt a nush cata oara) sa-mi exprim dorintza de a-mi petrece restul zilelor pe-o insula pustie, cu cateva cd-uri ale norei jones, citind... si mancand kinder pana la epuizare.
insa, azi am descoperit un nou truism: "fiecare dintre noi are simtul penibilului" ...mai mult sau mai putzin dezvoltat!
am dat deunazi peste doua siteuri: cel cu printzese si cocalari (genial, de altfel!!!) care abunda de specimene cocalaresti de prima clasa, mostre de prostie si tineri cu aspiratii tulburi... si cel cu pitzipoance. o radiografie fidela a superficialitatii din zilele noaste!
(si io credeam ca am sindromul narcis in stare avansata)!
un loc plin de stelutze... exact ca-n grafica site-ului!
... si iata cum aspiratiile mele de a trai pe-o insula pustie sunt cat se poate de intemeiate! acum chiar ca iau o supradoza de kinder!!!

19 mai 2008

wanna cup of hot cacao?

yup... there's no doubt... he definitely rocks!!!

17 mai 2008

you are my high...

cateva nopti pierdute prin club, alte cateva petrecute-n montaj, vreo doua-trei dureri de cap pe care le dezacutizez in cana cu ceai de frunze uscate de chelsea.
tanjesc discret dupa ceva, nici eu nu stiu ce…
imi pregatesc baia cu spumant de pepene galben, aprind betisoarele cu eucalypt si ma aventurez in deliciile lumii indiene a lui sudhir kakar... iata cum imi satisfac cea mai mare dintre placeri: cititul in cada!
... ma scufund in senzatii de pepene galben mentolat (strange sensations i might add)

by the way... who's kissing in this video:
a) a boy and a girl (in that case - which one is the boy and which is the girl)
b) two boys
c) two girls
d) two gay people ;)
e) unknown???

16 mai 2008

the sad bitches...


intotdeauna am blamat femeile care-si castiga existentza vanzandu-si trupul.
mai nou, insa, consider ca am atins maturitatea la care sa le pot intelege... maturitatea la care sa le port sentimente de mila si afectiune.
dar... prostitutia e prostitutie - indiferent de nivelul la care se practica (fie ea stradala sau de lux)! uneori iti provoaca sila, alteori le admiri curajul.
cel mai trist, insa, mi se pare un lucru: sa-ti traiesti tineretea lipsita de pasiune!
parerea mea este ca exista o legatura tare stransa intre cele doua: intre tinerete si pasiune (inflacarare, fervoare, placere, extaz, sublim).
e mult mai greu sa le simti si la le traiesti intens atunci cand ajungi la batranete.
mi se pare incredibil de trista o tinerete fara pasiune.
... pasiune pentru trupul unui un barbat, pentru buzele lui, pentru atingerile lui... pasiune pentru a face dragoste!
poate ca in viata suntem cu totii supusi mai multor forme de compromis, insa mi se pare teribil de dureros sa faci pana si din sex "o targuiala", un "deal".
e ca si cum ti-ai taia singur aripile, ca si cum ai fii incorsetat pana si-n ultimul loc in care ar trebui sa te simti liber si implinit.
am avut acum cateva zile o invitatie in Moulin Rouge (in care nu mai fusesem pana acum - decat cu ocazia unor filmari) si despre care intotdeauna am crezut ca este un club de striptease. ei bine... nu chiar...!
mi-am luat una bucata iubit, una bucata cuplu prieteni si una bucata operator, in incercarea de a imbina utilul cu placutul!
acolo, insa, am avut o curioasa intrebare: "asta este de fapt decadentza?"
si mi s-a raspuns: "da... dar una dintre cele mai de lux decandentze!"
am vazut femeile... femeile care au facut atat de multe incat le-a mai ramas atat de putina imaginatie!

11 mai 2008

stop chasing shadows, just enjoy the ride...

a song that tormented me for several days...

5 mai 2008

i love cupcakes...

* 320 de pagini din “memoriile unei gheise” si cartea ma plictiseste mai rau ca la inceput (sper sa ma ajute nervii sa o termin)!
* “street kings” la movieplex si un afis nesimtit de mic pe care scria “in perioada 28 aprilie – 1 mai practicam tarife de weekend”. anyway… pe langa un keanu reeves al carui sex-appeal urca direct proportional cu varsta (damn! he’s so fuckin’ HOT!), un scenariu cliseeic si un film teribil de plictisitor.
* 2 cazuri media ce mi-au provocat fiori pe sira spinarii: josef fritzl, austriacul de 74 de ani care si-a tinut fiica sechestrata in pivnita si a violat-o timp de 24 de ani (si cu care a avut si 7 copii pe deasupra) si baietelul de 11 ani din calarashi care si-a injunghiat vecina de doar 3 anishori, dupa care a lasat-o sa moara inecata-n fecale!
* un concert stefan banica jr (whooooooaaaa… so less impressive). acum stiu de ce nu mi-a placut niciodata. abia astept 26 iulie si-un lenny kravitz in carne si oase, pe cotroceni!
* un Paste pe care – I swear – nu l-am simtit! Si un 1 mai care a fost?… chiar a fost? pe bune? hmmmmm… so quickly…
* un weekend la munte care a picat din diverse motive independente de mine...
* un film tare simpatic. recomandarea mea: “wristcutters” cu o coloana sonora plina de influentele russian punk-ului lui gogol bordello.
* nopti dubioase in care dorm mult si visez urat. operatiunea “cosmarul” reloaded!
* un grad de emotivitate mult mai ridicat decat in alte perioade inundate-n astenii de sezon
* constientizarea faptului ca fac alegeri aleatorii, nebazate pe un sentiment, dorintza sau aspiratzie anume… ci alegeri manate doar de convingerea ca daca ceva nu-si lasa amprenta pe mine, nu o lasa nicaieri, nicicand, nicicum…
* o desaga doldora de temeri (oarecum induse!!!), frustrari, suparari si impresia de haos general (in care – ciudat – ma complac! si pe care, in marea majoritate a cazurilor, il si produc)
* senzatia de oboseala de la greutatea demonilor pe care-i car in spate si care s-au strecurat peste tot... in piele, in par, pe sub unghii, dupa urechi...
 
powered by Blogger