romania is my country...


... sau "money makes the world go round!"
M-a oripilat faptul ca un "model" autohton(manechinuit - presupus iubit al lui bote) a predat, ieri dimineatza, ziarului can-can conversatia dintre el si Catalin Botezatu... si asta pentru ca mi se pare un gest de cea mai joasa spetza ceea ce a facut acest Daniel Ciobanu - un "no name", venit din botoshani care, probabil, fara Bote nici nu ar fi existat!
Mi-a fost dat sa-l cunosc pe Botezatu in postura de invitat la cateva dintre emisiunile nostre si nu m-a lasat altftel decat cu o impresie teribil de buna! Asadar, la ideea ca un om cu atat bun simtz si caracter este terfelit de un aspirant notoriu la rolul de "fetitza a lui bote"- nu pot sa zic decat "fuck u, daniel ciobanu!"
Jenant... si de-a dreptul neiertator! Asa ceva nu se face! Ce a fost intre doi oameni, ramane intre doi oameni, indiferent de sexul pe care-l au la purtator si indiferent de natura relatiei lor! Shame on you, daniel ciobanu! Sper sa te bucuri de banii pe care i-ai primit de la can-can la fel cum s-a bucurat albrecht dürer de faima cand era in viata!
Conversatia o puteti asculta aici:

coffee is culinary at starbucks :)


sau "how to become an addict?".... :)
sau "cum am devenit o buna investitoare in afacerea starbucks?" :)
sau... whatever
de pilda... azi am decis ca munca in redactie (adik intre 4 peretzi, iar cu tavanul si cu podeaua = 6) ne tampeste. de-a binelea. asadar ne-am gandit ca starbucksul din plaza ar putea fi un loc ideal pt brainstorming! Ce-i drept, ne-au venit ceva idei, nu geniale... darrrrrrrr. Hmmm... de fapt - nu exista niciun dar!

Ok... My name is Mirela and I'm a starbucks addict since may! Tot ce sper e sa bage odata si-odata cafelele si frapeurile alea cu scortzishoara!

interests i recommand:
- hmmm... caramel macchiato
- caramel frapuccino
- caffe vanilla frapuccino
- espresso coconut syrup flavoured coffee
- foam capucinno
- caffe latte
- frappuccino ice blended coffee
si... sa nu uitam de brioshele cu afine (sunt dementziale)
aaaaa.... si muzica! azi - Nina Simone, Diana Krall... si "Just One Of Those Things"- o melodie pe care nu o auzi foarte des, decat daca o ai tu pe ipod, pe telefon si pe calc :)

viva vuitton! heil to all the designers out there!

si pentru ca atunci cand lucrezi la un post tv destinat femeilor, trebuie sa existe si o micutza "cosmo-girl" in tine... recunosc ca mi-au furat un fel de "oauuuuu" botinele de la Vuitton din colectia toamna-iarna 2007! click the image to enlarge :)
first of all... urasc trecerea de la vara la toamna. mi se pare cea mai urata trecere de la un anotimp la altul. e frustrant sa schimbi fustitzele, pantalonii scurtzi, sandalutzele si shalpii de toate culorile - brusc - cu jeanshi, bluze cu maneca lunga, trenchuri, hainutze si cizmulitze... well, de data asta, botinele sunt senzationale. Jos palaria! (am vazut niste botine super tari la Mihaela Glavan... si acum mi-au ramas in minte. abia astept sa vad ce scot Mihai Albu si Musette! aaaaaa... iar alea de la DaDa - o combinatzie de crem cu maro - sunt dementziale!)
Ca sa nu mai spun de culorile vii care au inlocuit ternul gri al lui Oscar De La Renta de anul trecut. Toamna trecuta toata lumea se imbraca in gri. Griul era musthave. Nu aveai gri in garderoba, nu existai! In schimb anul asta revin movul, roshul, galbenul (yeah... my favourite), antracitul si bronzul. O pleiada de pasteluri "fericite". (deja au bagat niste trenciuri super tari la Mango si la Stefannel)
Inca un plus - tricotajele! Am o afinitate aparte pentru ele, atata timp cat nu-s pulovere pe gat! Imi plac la nebunie puloverele french cu guler mare, jachetele tricotate, bluzele de cashmir, fularele extralarge si gentzile tricotate... gen anna sui (care a scos o colectie cu unele dintre cele mai haioase gentzi tricotate pentru toamna 2007 - mai tari decat cele de anul trecut de la TinaR)
Am vazut super trenciuri la Versace! Si m-au dat pe spate gentzile oversize de la Fendi si Balenciaga.... Ca sa nu mai zic de Emilio Pucci care, am vazut ca foloseste galbenul si verdele la maxim! What's not to like!??!
Aaaaa... si beretele frantzuzeshti - care sunt super cool!
Ce nu-mi place?!!! Colectia lui Karl Lagerfeld care este mai mohorata decat o ploaie de-o saptamana - o amaraciune de gri, negru si verde army! Ceva de genul "i'm in mourning 'cause everybody died!"
Blanurile lui De La Renta (caciuli, veste si tot felul de hainutze.. bleah)! Niciodata nu am fost fan... nu pentru ca lucrez la "Protectia Animalelor" (stiu ca e la moda sa militezi impotriva blanurilor!), ci pur si simplu nu-mi place blana (ma rog... poate doar in fatza shemineului, dar asta e alta poveste :)!)
La capitolul "animal print" nu ma bag, pt ca este unul destul de pretentios... ma rezum la el doar in varianta de lenjerie intima. Dar la combinatii vestimentare risti sa o dai in bara ft usor! (de pilda... stiu ca o regula esentiala este "never two animal prints at the same time").
O parte din coletia Armani - mai exact, deux-pieces-ul - un domeniu strain pt mine, not my style at all. Intr-adevar, imi place stilul vestimentar masculin, dar... la un barbat! (totusi, revin... prefer barbatii in jeanshi :) si pantofi sport) Stilul business nu-mi place. Nu numai ca nu ma caracterizeaza, dar cred ca tre' sa ai un oarecare spirit ca sa-l adopti!
Si ca sa inchei - pt ca mie intotdeauna mai multe nu-mi plac decat imi plac - prefer intotdeauna stiulul vesel si colorat al lui Alice McCall in defavoarea stridentelor D&G sau McQueen care de fiecare data imi iau ochii cu stilul tzipator si puternic metalizat de auriu si argintiu!
dar... revin la botine! care sunt foarte tari... viva louis! :)

wish i was bubbles - the powerpuff girl...


Cand eram copil, ma rugam in fiecare seara pentru o bicicleta. Acum... vreau atat de multe lucruri, incat nu-mi ajung degetele de la ambele maini!
Cand eram copil iubeam sa stau toata ziua si sa fac puzzle-uri. Cu cat avea mai multe piese, cu atat era ma incitant! Acum, am senzatia ca toata viatza mea e un puzzle si… la naiba de nu-mi lipsesc cateva piese!
Cand eram copil vorbeam exact ca un copil… acum, nici eu nu mai inteleg ce spun! Gandeam ca un copil si ceream exact ca un copil, cu lamentari si scancete printre sughitzuri. Acum, nici nu mai stiu sa cer. Doar vreau… tac… astept sau ma "dau de ceasul mortzii" sa obtin!
Ma bucuram de fiecare zi de duminica si orice ora in plus de joaca. Acum… let’s just say that satisfaction it’s not a frequent feeling!
Cand eram copil ma straduiam sa iau numai note bune ca sa nu-i dezamagesc pe ai mei… acum, am senzatia ca ma straduiesc atat de mult sa nu-i dezamagesc pe altii, incat uit ca cel mai important lucru este sa nu ma dezamagesc pe mine!
Cand eram copil ma rugam sa nu ploua… iar a plouat azi!
Eram binecuvantata cu ignorantza si nepasare. Acum, e imposibil sa nu-mi pese. Nu-mi iese nici daca as vrea!
Cand eram copil nu stiam unde se termina un drum… acum, nu stiu de unde sa-l incep!
Plangeam cu lacrimi mari de crocodil, acum… nu mai plang! (sau atunci cand o fac – ei bine… lacrimile de acum au alt meaning!)
Dorintele mi-erau inofensive… acum – unele dintre ele – sunt nocive!
Ma jucam cu jucarii de plush, acum ma joc cu vorbele – si nu stiu de ce, din cand in cand, si cu faptele!
Cand eram copil imi doream sa fiu un fel de “super-hero”- ca bubbles, sa pot sa zbor, sa am puteri supranaturale si sa salvez lumea… acum, nu vreau decat sa o schimb… putin cate putin!
Priveam lucrurile ca printr-un geam fumuriu… acum, stau cu ele fatza in fatza! And what's the use?!!?
Atunci eram avida sa invat... sa stiu cat mai mult! Acum, sunt multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa nu le stiu!
Cand eram copil ma invarteam in cercuri mici si credeam ca tot ce zboara se mananca… acum, am luat-o in linie dreapta, fara abateri si unele dintre conceptiile mele sunt de-a dreptul crude!
Cand eram copil (si ma uitam la “Interview with a vampire” sau "Forsaken") imi doream sa fiu vampir si sa traiesc pentru totdeauna. Acum, tot ce imi doresc este sa nu am regrete!
Inca mai pastrez reminiscentze ale copilariei mele si incerc mereu sa le aduc cumva in prezent, dar tot nu e suficient!
Si asta… pentru ca, sadly, am inceput sa pun lucrurile copilaresti deoparte… piece by piece...

I will never be the woman with the perfect hair, who can wear white and not spill on it...


Cineva m-a intrebat ieri daca sunt fericita?
As fi vrut sa-i cer definitia fericirii ca sa stiu daca am simtit-o vreodata, dar mi-era o lehamite... iar persoana nu merita efortul...
Cik sa ai un job decent, o relatie serioasa, o coloana vertebrala, o constiinta si un psihic sanatos... =)) Si cine-ti garanteaza normalitatea?
Le am pe toate - fir-ar sa fie... cine spune ca doar asa te simti implinit? E un mare bullshit... e de cacat sa stai sa scrii la scenarii toata ziua (bine ca am scapat de filmari si montaj, ca visam noaptea numai frame-uri).
E de cacat sa vii seara acasa rupta de oboseala si sa nu mai ai timp nici de-o carte sau un film bun.
E de rahat sa nu mai iesi prin cluburi decat odata la 3 luni si atunci sa te simti ca o cartita in lumina farurilor...
E de rahat sa nu mai ai timp sa-ti vezi prietenii si sa pierzi toate contactele... sa mai vezi o piesa de teatru odata pe stagiune!!!
Ceasul biologic ticaie (tic-tac... tic-tac)…
E de rahat sa porti discutii interminabile cu iubitul tau si el sa nu te inteleaga ("cine draq te-a pus sa iti iei un job ca asta?... "tu ti-ai ales-o, nu e vina mea.... " "dar chiar nu puteai sa-ti faci si tu timp sa ma suni?") si rad isteric... si iar rad, pt ca m-am saturat sa stiu ce ma asteapta maine.
E de cacat ca totul e atat de previzibil.
Mi-e dor de vremea cand jucam sotronul si ma striga mama la 8 in casa si ma forta sa mananc supa de legume.
Mi-e dor de vremea cand ascultam Bon Jovi si Nirvana si scrijeleam cu pixul versurile lor pe banca din clasa... de vremea cand avem peretii dormitorului plini cu postere cu Johnny Deep... de momentele cand ma punea tata sa ascult Beethoven si Mozart la pick-up.
De vremea cand i-a chemat diriginta pe-ai mei la scoala pentru ca-mi decolorasem parul...
De vremea cand la intrebarea "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" raspundeam : "Marilyn Monroe"... Ei bine, n-am reusit... :)) Sunt tot Mirela (noroc cu frati'miu care viseaza sa fie Pablo Eskobar - macar el sa-si indeplineasca visul. Bafta Iuly!).
Tare mi-e dor de duminicile in care ne ducea tata la cinematograful Doina sa vedem "Craiasa Zapezii"... si de atunci cand ma dadeam in "gargarite" in Oraselul Copiilor.
De guma de mestecat Turbo si Minti, de puzzle-uri, povesti ascultate la casetofon si diafilme...
Atunci nu tipa nimic in mine.
Acum... urla!
Acum totul imi pare un kitsch... ca un tablou prost pictat.
Daca asta aduce maturizarea, atunci vreau sa fiu din nou copil...
Dar ma schimb... ma schimb mereu.. in fiecare zi si in fiecare clipa. Pentru ca fiecare emotie prin care trec ma metamorfozeaza. As vrea sa am o telecomanda universala si sa apas pe "still" ca sa respir eu tot aerul... doar eu, fara nimeni altcineva.
M-am saturat de oameni urati pe dinauntru.
Ma cac in ea de karma si in el de destin...
Cine ma cunoaste mai bine, ma intelege. Ador oamenii sinceri si ii caut pretutindeni. Insa, ii gasesc foarte rar.
Fiintele exceptionale au devenit atat de banale incat intalnirea cu o persoana banala a devenit ceva exceptional. Acum, toti vor sa treaca drept firi complicate, drept sceptici.
Acesti oameni ma amuza o clipa, insa, dupa primele paradoxuri nu-i mai pot suferi.
Scepticismul imi pare ca o naivitate mascata, ca un alibi al ignorantei si mi-e penibil ca saracia in frac.
Iubesc oamenii simpli si primitivi, cei care sunt convinsi ca aud glasul marii in scobiturile scoicilor.
Nu pot suferi tinerele fete (de varsta mea, majoritatea)... pentru ca toate pozeaza... toate au un suflet in spirala, un interior ca un labirint si tragica nefericire de a fi neintelese... niste gasculite.
M-am saturat de toti... de ruta "militari-baneasa" si troleul 41.
De "fetele de mall", de silicoane si botox, de mersul in fitze prin plaza si terasele din herastrau, de ghiuluri Versace si lanturi de aur de 800 de grame scoase peste helanca...
De masini luxoase si manele la maxim (ma ofer sa ard mormanul de cd-uri in piazta constitutiei in fatza opiniei publice), de pick-up lineurile ingenioase de genul: “papusha, te cunosc de undeva?”.
De tot ceea ce inseamna “disturbarea linistii si esteticii publice”.
De nunti, de botezuri, de zile de nastere, de sarbatori, de craciun si colinde... de bomboane de pom. Fuck Valentine's Day!!!
M-am saturat de aglomeratie si de trezitul de dimineata. Daca ma trezesc mai devreme de 9.30 -by the way... exista alte ore sub 9?- sunt zombie si sincera sa fiu, nu vreau sa-mi dereglez metabolismul... este eficace si tin prea mult la el. Traiasca cel care a inventat cafeaua!
M-am saturat de pensionarii care circula cu ratb-ul.... De ce naiba circula pe strazi ziua in amiaza mare? Se mai mira de ce fac insolatii si ii vezi pe la "stirile de la ora 5" lesinati pe strazi? Sau gasiti paralizati de frig si inghetati prin cine stie ce parc sau statie de autobuz. De boschetari si cersetori…
M-am saturat de vecinii care au un desfasurator cu toate persoanele care imi suna la usha (m-am saturat sa imi risipesc orbitul pe vizoarele lor).
M-am saturat de sefi, ierarhii, clase sociale si alte rahaturi dintr-astea (sa dispara! chiar daca asta ar insemna un haos total… eu imi asum riscul).
M-am saturat sa ma duc in fiecare vara in Mamaia si sa nu am niciodata bani de Ibiza (oricate salarii as strange).
M-am saturat de Becali, Columbeanu, Zavoranu, Prigoana, Bahmuteanu… De ceasuri, ore, minute si timp…
M-am saturat sa trebuiasca sa ma imbrac si sa ma port decent si moral (asa cum percepe lumea, nu cum percep eu)… sa ne uitam chioras unii la altii…
M-am saturat de badarani, tzarani, needucati, analfabeti…
De buzz-uri, audibles si emoticons…
M-am saturat de iarna, frig, ploaie, geaca, ghete, manushi, fulare.
De Mos Craciun… niciodata nu am inteles ce poate fi "cool" la un burtos cu nas rosu (de zici ca-i beat mai tot timpul), care circula cu o sanie trasa de niste reni si intra pe horn (eu nici nu am asa ceva... deci chiar nu stiu pe unde intra!!!) si care oricum nu are gusturi la imbracaminte.... am o colectie de pulovere tare nasoale de la el! nici nu m-as fi asteptat sa fie vreo "fashion victim" avand in vedere ca tinuta lui de dinamovist lasa de dorit.
Da… risc sa devin utopista! Cand se vor intampla toate astea, voi fi si eu fericita!!! Am nevoie de o schimbare...
Ei bine, iata ca acum stiu si raspunsul la intrebare... NU... NU SUNT FERICITA! =))
"Tragedia acestei lumi este ca nimeni nu este fericit, lipit intr-un timp al durerii sau al bucuriei" Einstein
(entry for 07 december 2006) Cheers!

out of sync...



In ultimul timp mi-am zis sa iau totul in piept cu o doza mai mare de stoicism. Dar nu dureaza mult! Maxim un sfert de ora… Una zic, alta fac! Ma dau "mare si tare" cand, de fapt, numai eu stiu ce e in interiorul meu! Ei bine... chestia asta este ca si cum ai face ceva doar pana la jumatate! Dar e vreodata “a face totul” suficient?
As vrea sa fie mai simplu… sa gasesc acea cale de mijloc! doar asa a fost si buddha fericit intr-un sfarsit...
Dar chestia asta cu fercirea are vreo relevantza? Pana la urma… cine ti-o garanteaza? Sa nu stii ce vrei e o chestie, dar sa stii ce vrei si sa nu faci nimic in sensul asta e "another piece of shit"!

Am senzatia ca nimic nu iese asa cum mi-as dori, oricat as incerca… Sau e posibil sa nu incerc suficient de mult!
Ideea este ca trebuie sa imbunatatesc anumite aspecte ale vietii mele. Cum ar fi: sanatatea, somnul/odihna, timpul liber, modul de a gandi si actiona (sometimes)... pana si spiritualitatea. In ultimul timp nu m-am "focusat" pe lucrurile astea, si din pacate, au devenit neglijabile…
Acum totul este "out of sync" si trebuie sa gasesc o solutie. Trebuie sa capat controlul. Trebuie sa incep sa dansez din nou… sa-mi fac putina ordine in cap.
Ma simt obosita, dar cel mai mult furioasa… Parca se pierde putin cate putin din mine...
Pe deasupra mi s-a intors si viciul – cola. Sper sa-mi treaca pana saptamana viitoare!
And today was supposed to be a yellow day! But... somehow I managed to make it a green one!

Cik... my inner child is angry =))


Your Inner Child Is Angry

You're not an angry person.
But when you don't get your way, watch out.
Like a very manipulative kid, you will get what you want.
Even if it takes a little kicking and screaming.

muse in romania...



Pe 6 octombrie, cea mai spectaculoasă trupă live din Europa, Muse, vine la Bucureşti. Britanicii combină cu măiestrie rock-ul alternativ cu muzica clasică, funk-ul, soundurile electronice şi chiar heavy metal-ul. Această combinaţie le-a adus premii cu duiumul şi vânzări pe măsură la fiecare album.
Trupa este cunoscută pentru apariţiile live energice şi pentru interesele excentrice ale frontman-ului Matthew Bellamy în domenii precum conspiraţii globale, teologie şi apocalipsă, teme care se regăsesc şi în muzică.
Concertul Muse este prezentat de Orange şi este produs de One Event si Livada. Concertul britanicilor va avea loc pe nou-renovatul Stadion National de Rugby “Arcul de Triumf”. Biletele s-au pus în vânzare din data de 17 august.


Muse - New Born
http://www.youtube.com/watch?v=FDDCieKfrvY
Muse - Hysteria
http://www.youtube.com/watch?v=61itwkWp5q4
Muse - Time Is Running Out
http://www.youtube.com/watch?v=aaNfQCqclW4
Muse – Bliss
http://www.youtube.com/watch?v=XrROiUNwgCM
Muse - Uno
http://www.youtube.com/watch?v=tbPA58xJI24
Muse - Sing For Absolution
http://www.youtube.com/watch?v=nvilZapYWlU
Muse - Apocalypse Please
http://www.youtube.com/watch?v=S51iCHLn13k

relax.. take it easyyyyyyyyyy!



Si ce daca vad lumea prin ochelari cu lentile roz? Si ce daca-mi place sa evadez in vise roz-bombom cu puf de lebada ?! Chiar daca stiu perfect ca exista o latura urata si neplacuta a omenirii, prefer sa traiesc in lumea mea minunata unde toti oamenii sunt frumoshi si toate actiunile lor sunt de-a dreptul adorabile! Evident ca trebuie sa existe si acei “evils” care sa pastreze echilibrul! Important este sa vezi mereu ceva frumos… pana si in cel mai urat lucru care iti iese in cale!
De pilda… am ajuns la concluzia ca sunt incapabila sa fac rau! CUIVA! Ca mie imi fac destul rau, slava Domnului!
Pe langa faptul ca nu stiu sa inot, sa merg pe role sau pe bicicleta… sa fac o mancare (comestibila !!!)…. sa calc o camasha fara sa-i las dungi, am un talent senzational! Am o memorie excelenta, dar un despre asta este vorba!
To be more speciffic, am talentul exceptional de a-mi face singura rau! La asta ma pricep cel mai bine!!! Cateodata am senzatia ca imi face o placere aproape masochista sa ma vad zvarcolindu-ma pe covor! (la figurat)
In plus de asta… reactionez aiurea. Cateodata reactionez atat de aiurea incat ma intreb ce naiba am facut…
Iubesc discutiile in contradictoriu si parca… ma hranesc cu ele! Sa ma cert... sa nu fiu niciodata de acord! Sa fiu mereu contra! Chiar si atunci cand stiu ca nu am dreptate!
I’m a classified mistaker.
Imi bag mereu picioarele, cu o placere sadica, in tot ce m-ar putea face fericita si mi-ar putea aduce un minim de sigurnatza sau echilibru! I like complicated things. Cum se simplifica de la sine, cum devine totul neinteresant!
Daca totul merge perfect... gasesc eu "un nod in papura" (ca doar sunt maestra) - si... dintr-odata - e sfarsitul lumii!
Cedez tuturor tentatziilor si, mai grav este ca nici nu imi pare rau dupa aceea!
Cateodata am senzatia ca in interiorul meu se afla 2 persoane: the good one and the bad one, who’s kicking the good one’s ass everytime she has the opportunity!
Iar nu mai stiu ce vreau. Anybody ? :D

song of the day...

Eskobar feat Heather Nova - Someone New

why worry?
the sun is shinning...
it's a brand new day!
i'm hungered...
hungered for the silence
I haven't found yet!
i'm burning like a piece of paper
written in naked words...
silly games
I might add!

it's a brand new day,
the sun is shinning,
inside it's raining!

goodbye song...

m-am trezit cu o tristețe absurdă,
asemănătoare cu cea suferită în urma unei pierderi!
am visat aiurea!
te-am visat, de fapt…
era zi de weekend și stăteam în pat până la 5 după-amiaza…
unul în brațele celuilalt, without doing anything…
nu-mi stă în obicei să păstrez amintirile vii.
amintirea asta, însă, mi s-a imprimat cumva în piele…
parcă era dimineață și ne trezisem…
nu-mi băusem cafeaua, dar nici că-i simțeam lipsa!
aveam cafeaua mea…
u know?

mi-am amintit de felul în care trupul mi se potrivește în brațele tale…
de sărutul nostru nepământesc de perfect
… your hand touching my face.
de contactul electrizant al atingerii pielii mele cu a ta!
mi-ai sărutat umărul într-un fel în care…
mi-ai lăsat acolo urmele buzelor tale pentru totdeauna!
u know??…
u never will…
sorb fiecare amintire…

… gesturi pe care le făceam, total necontrolate.
asta era frumusețea lucrurilor:
clipe necondiționate de realitate sau de timp!
mi-e dor… teribil de dor…
… freza mea "à la CC Catch".
… felul în care îți dregeai vocea înainte să răspunzi la telefon!
… poziția în care-mi plăcea să adorm, ocupând tot patul
și trăgând tot cearșaful…
… ochii tăi care mă priveau de sub genele lungi și negre!
Îmi spuneai “bună!”
eu, cu o mână, îmi dădeam la o parte o șuviță
care-mi acoperea fața, ca să te pot privi mai bine
și îți răspundeam la salut ca și cum abia ne-am fi întâlnit… "bună"!
… era dimineață!

Răsuflarea ta într-a mea
Și felul în care încercai să inspiri aerul pe care eu îl expiram
țin și acum în palme acele clipe
care, în curând or să-mi scape printre degete
u know?

zâmbetele și felul în care mă făceai sa râd
minute întregi, fără oprire!
timpul se oprise pe muchia surâsului tău..
să te pierzi în ochii cuiva?!!! acum, știu!
I keep on smiling!
U know?

am strâns undeva toate gesturile și cuvintele,
toate orele, minutele, secundele, clipele
toate nuanțele și culorile
toate curbele și formele
toate săruturile….
Și acum am buzele pline de-ale tale..

frumos, urât
am râs, am plâns,
te-am urât și te-am iubit,
mi-a fost cald, mi-a fost frig,
mi-a fost frică, am fost fericită…
am simțit mult, fiecare vibrație
am gustat fiecare privire îndrăgostită
si am trait mult intr-un timp foarte scurt
u know?
u never will…

gânduri care se învartesc în capul meu
până ce formează un vârtej
care face totul un talmeș-balmeș...
un talmeș-balmeș de amintiri...
amintiri.. pe care o să le acopăr cu ceva
găsesc eu cu ce…
"so in a manner of speaking, I just want to say
that just like you, I should find a way
to tell you everything by saying nothing"

today... my inner child is happy! :D

Hmmmm… 13 august 2007… ora 19:12… location: @home.
Realizari: trezit la ora 12.00 :D!
Vazut: 8 episoade din "The Simpsons" (mai am putin si trec la seria 18).

Mancat: o orgasmatronica nirvana cu lichior de cafea (15 min de ratacire... deloc terestra) si o jumatate de milka cu capshuni.
Baut: o mega cafea in cana mea cu Spygirls (care are cca 450 de ml) si cam 1l jumate de lipton de piersici!
Cumul: cam 2000 si ceva de calorii, vezica plina si cateva lectii de "i will know what to do in such a situation" invatzate din simpsons!
And again - mission accomplished!
Later: de sunat Gabi (instructoru' auto) ca sa vedem la ce ora ne vedem maine dimineatza si plimbarea de seara + un nestea pe la vreo terasa din cartier cu my boyfriend!
Well... avand in vedere faptul ca de luni incep munca, mi-am propus sa profit la maxim de “spare time-ul” care mi-a mai ramas.
Asadar... misiunea mea pana pe 20 august este:
- sa vad seria 18 din "The Simpsons".
- sa reusesc sa ma trezesc mai devreme de 12 si sa adorm mai devreme de 3-4 dim!
- sa mai plec odata la mare: neaparat, indubitabil si irevocabil!
- sa invat sa conduc (intr-un sfarsit) si sa nu-i mai dau instructorului dureri de cap (ale naibii viraje - i hate them!)
- aaaaa... si sa-mi vina cheful de munca. dar, mai am la dispozitie o saptamana!
Am observat o chestie - concediile ma tampesc! De-a binelea... Ma obisnuiesc cu leneveala, dupa care trebuie sa trec de la 16h din 24 de somn la 16h din 24 de munca! Nu e un schimb echitabil… si nici atat de rapid adaptabil!
Un lucru e cert: am avut timp de mine! :)) Am avut timp sa vorbesc singura in patul meu pana la 2-3 dimineatza. Sa vad toata filmele pe care nu am reusit sa le vad din ianuarie pana acum. Sa beau mojitos care erau de fapt caipiroskas (ce ti-e si cu barmanii astia care ma vad blonda!). Sa-mi pierd noptile si sa dorm zilele rugandu-ma sa se duca naibii mai repede saptamana. Sa-mi fac unghiile din 2 in 2 zile si sa ma pensez la fel de des... Sa-mi spal pisoiul, ajutata de frati-miu evident – cineva trebuia sa-l si tzina pe bietul rebel! Sa stau in cada cate o ora jumate intre 15 mirosuri de spumant! Sa vb pe mess cu totzi chickenii pana pe la 3 dimineatza! :)
Ideea e simpla: am fost eu! eu cu mine… (cum imi doream, de altfel)!!! Booooorrrrriinnggg!
Cateodata tind sa cred ca am in compozitie o mare doza de lene si dispretz. Dispretz fatza de tot ce ma inconjoara, desi copilul din mine rade si se entuziasmeaza de cel putin 20 de ori pe zi… la tot felul de lucruri banale!
Serile mi le petrec mereu gandindu-ma la tot felul de ridiculitatzi, iar diminetzile arata mereu cam la fel! E tot un drac!
Imi pun mereu aceleasi intrebari, iar oamenii pe langa care trec au mereu aceleasi fetze - parca-s clonatzi! Pana si soarele are aceeasi moaca, asta daca ma obosesc sa ies pe balcon si sa-l mai prind agatzat pe cer pana apune!
Well… ideea este ca m-am plictisit teribil! Insa, tot e bine... ca plictiseala asta nu ma deprima!
Am visat mult – tot felul de porcarii – deh, am avut mintea odihnita! Zombi, orase parasite… ba chiar intr-unul din vise eram eu insami un zombie si-mi placea teribil chestia asta! :))

Sunt fericita ca am reusit sa curat sufrageria dupa ce au terminat ai mei cu zugraveala si cu parchetul. Man - it was hard! Dar... ce frumos luceste mobila acum :)
In continuare, ma confrunt cu ceeasi senzatie de levitatie cand ma tarasc seara pana la magazinul de langa bloc sa-mi iau o inghetata sau o milka. Si pe bune, de nu simt aceeasi piatra a lui sisif prinsa in spate in fiecare dimineata cand ma trezesc!
Orbecai mereu dupa cafea sau mor de sete pt ca mi-e lene sa cobor sa-mi iau o sticla de lipton!
Evident: a trecut luna de concediu - o luna in care mi-am pierdut timpul in nesimtire! Aaaaa... uitasem - mai am o saptamana! Testul spune ca my inner child iz happy today! :D Dehhh... who knows??!! Ma duc la dush!

old before their time...


Am vazut aseara, pe Discovery Channel un documentar despre progeria, numita si "sindromul Hutchinson-Gilford" - o afectiune genetica rara care apare la copii si este caracterizata prin imbatranire prematura (procesul de imbatranire accelereaza cu o preponderentza de 8-10 ori mai mare decat in mod normal, they say!)
Auzisem de aceasta boala prin 2000, cand am vazut la stirile unui post tv, o fetita din Iasi (Ioana Jitaru) - care, la 13 ani (pe vreme aceea) arata ca o batrana de 60. Practic, fetita consuma etapele din viata unui om obisnuit cu o viteza mult mai mare. Arata sinistru - cu obrajii scofilciti si ridati, cu pielea de pe maini ingrosata si depigmentata. Cele citeva fire de par pe care le-a avut albisera si ii cazusera de ceva vreme. Avea buzele stranse si o dantura cariata si incompleta. Era piele si os: avea doar 13 kilograme.
De atunci nu am mai auzit nimic despre Ioana. Probabil ca a murit, din moment ce pragul de viata pe care-l poate atinge un copil cu progeria este in medie de 13-14 ani. Insa, nu a mai aparut nicio stire despre ea.
Desi exista mai multe forme de progeria, tipul initial al afectiunii a fost descoperit de medicii al caror nume il poarta (1886-1897, Anglia). Incidenta acestei boli este de 1 la 8 milioane de nou nascuti. Ambele sexe si toate rasele sunt afectate in egala masura. S-au raportat cazuri in intreaga lume, inclusiv in Romania.
Desi la nastere copiii par sanatosi, ei incep sa dezvolte simptomele de progeria inainte sa implineasca 2 ani. Micutii inceteaza sa mai creasca, aspectul pielii este unul imbatranit, incheieturile le functioneaza cu dificultate, riscul de fracturi si de stop cardiac creste si se generalizeaza arteroscleroza. Acesta din urma este si diagnosticul cu care micutii inceteaza din viata dupa ce au supravietuit cu dificultate 13 ani, in medie.
Copiii care sufera de progeria sunt predispusi genetic la afectiuni cardiace premature. Moartea intervine aproape in toate cazurile din cauza acestora. Cauza acestei boli este o mutatie a genei LMNA. Aceasta produce o proteina (Lamin A) care este esafodajul care pastreaza grupate nucleele celulare. Cercetatorii cred ca deficienta de Lamin A face nucleele instabile. Aceasta instabilitate celulara pare sa duca la imbatranire prematura. S-a ajuns la aceasta concluzie dupa ce in octombrie 2002 s-a reusit izolarea genei in cauza. Multi parinti s-au gandit ca ei sunt cauza bolii copiilor lor, dar cercetatorii spun ca niciunul dintre acestia nu au deficienta in cauza, deci copiii nu au cum sa o mosteneasca de la ei.
John Tacket si Ashley Hegi sunt doi copii pe care progeria i-a unit! Din pacate, John a murit in urma cu 3 ani. Iar Ashley, acum in varsta de 16 ani, se zbate intre viatza si moarte intr-o clinica particulara.

John Tacket (1988-2004) - fost o inspiratie pentru multi... un adolescent din Bay City care a murit in 2004, in urma unui atac de cord! Desi avea 16 ani, corpul lui arata ca al unui batran de 100 de ani!
In ultimul sau interviu, acordat televiziunii ABC12's, John Tacket spunea: "Nu mai vreau sa ma gandesc la boala pe care o am. Trebuie sa merg mai departe si sa-mi traiesc viata la maxim. Am un acoperis deasupra capului si mancare pe masa. Nu am de ce sa ma plang!"
Visul lui John era sa devina baterist celebru intr-o trupa rock!
John Tacket a fost ambasadorul "Progeria Research Foundation"!

Un interviu din 2001:

Ashley Hegi (1991 - ?)




Asa arata Ashley acum 2 ani. Un interviu in care ne spune cate ceva despre ea si lanseaza un mesaj copiilor care sufera de sindromul Hutchinson-Gilford.

Lori, mama lui Ashley a postat cateva poze cu cele mai fericite momente din viatza lui Ashley pe site-ul Progeria Project Foundation!
http://www.progeriaproject.com/Kids/ashley/Photos/family.htm


Copiii doboratzi de progeria din 1999 pana azi!
http://www.progeriaresearch.com/In_Memory_0f.html

Cativa copii care au progeria care si se afla inca in viata!
http://www.progeriaresearch.com/gallery.html

Pagina lui Hayley.
http://www.hayleyspage.com/

Pagina lui Lindsay.
http://www.littlelindsay.com/

Este o lectie de viata, sa-i vezi cat de fericiti sunt ca traiesc, desi viata li se scurge printre degete. Atunci intelegi ca noi, cei sanatosi, cei care uneori ne gandim ca viata nu are niciun sens, nu cunoastem deloc importanta ei. Este impresionant cum acesti copii, carora le lipseste un lucru atat de important - ca viitorul - stiu sa se bucure cu adevarat de viata.
Parintii lor, in special mamele - sunt demni de toata admiratzia. Te cutremura sa vezi cu cata dragoste poate mama lui Ashley sa creasca un copil a carui viatza se poate stinge dintr-o clipa intr-alta! Mamele acestor copii sunt adevarati martiri - le privesti, empatezi cu ele, iti provoaca mila si apoi admiratzie... si te cutremura gandindu-te ca sunt atatea femei care-si abandoneaza copiii!
Cel mai impresionant lucru la acesti copii este capacitatea cu care pot sa inteleaga si sa-si accepte boala. Si totusi... (stiind toate etapele evolutiei ei) traiesc cu cea mai mare intensitate!

introducing... e.e. cummings

"I carry your heart with me"
Edward Estlin Cummings (1894 - 1962)


I carry your heart with me
I carry it in my heart...
I am never without it,
Anywhere I go you go, my dear;
and whatever is done by only me
is your doing, my darling!
I fear no fate,
for you are my fate, my sweet
I want no world,
for beautiful you are my world, my true!
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing - is you.
........................................................................
here is the deepest secret nobody knows,
here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;
which grows higher than soul can hope or mind can hide!
and this is the wonder that's keeping the stars apart...
I carry your heart, I carry it in my heart!


"It may not allways be so"

It may not always be so; and I say that if your lips, which i have loved,
should touch another's, and your dear strong fingers clutch his heart,
as mine in time not far away;
If on another's face your sweet hair lay in such a silence as i know,
or such great writhing words as, uttering overmuch,
stand helplessly before the spirit at bay;

If this should be, I say - if this should be - you of my heart, send me a little word;
that I may go unto him, and take his hands, saying
"Accept all happiness from me."
Then shall I turn my face, and hear one bird
sing terribly afar in the lost lands.

"I like my body when it is with your body"

I like my body when it is with your body.
It is so quite a new thing.
Muscles better and nerves more.
I like your body.
I like what it does,
I like its hows.
I like to feel the spine of your body
and its bones,
and the trembling-firm-smoothness
and which I will again and again and again kiss,
I like kissing this and that of you,
I like slowly stroking the shocking fuzz of your electric fur,
and what-is-it comes over parting flesh . . . .
And eyes big Love-crumbs,
and possibly I like the thrill of under me you - quite so new!

"Somewhere I have never travelled"

Somewhere i have never travelled, gladly beyond any experience, your eyes have their silence: in your most frail gesture are things which enclose me, or which I cannot touch because they are too near... your slightest look easily will unclose me, though I have closed myself as fingers, you open always petal by petal myself as Spring opens, touching skilfully, mysteriously her first rose or if your wish be to close me, I and my life will shut very beautifully, suddenly, as when the heart of this flower imagines the snow carefully everywhere descending; nothing which we are to perceive in this world equals the power of your intense fragility: whose texture compels me with the color of its countries, rendering death and forever with each breathing I do not know what it is about you that closes and opens; only something in me understands the voice of your eyes is deeper than all roses nobody, not even the rain, has such small hands!

"You Said"

You said: "Is there anything which
is dead or alive more beautiful
than my body, to have in your fingers
(trembling ever so little)?"
Looking into your eyes

"Nothing" i said, "except the
air of spring smelling of never and forever."
....and through the lattice which moved as
if a hand is touched by a hand
which moved as though
fingers touch a girl's breast, lightly!
"Do you believe in always?"
the wind said to the rain.
"I am too busy with my flowers to believe"
the rain answered...


"You are like the rain"


I have found what you are like the rain,
Who feathers frightened fields with the superior dust-of-sleep
Wields easily the pale club of the wind and swirled justly souls of flower strike
the air in utterable coolness deeds of green thrilling light
with thinned newfragile yellows lurch and press-in the woods
which stutter and sing...
And the coolness of your smile is stirring of birds between my arms;
but I should rather than anything have - almost when hugeness will shut quietly - almost, your kiss!

diamonds are not a girl's best friend!!!


O poveste… o poveste despre una dintre cele mai bune prietene de-ale mele (poate chiar cea mai buna prietena a mea)! Sa-i spunem - Maria! :)
Ne cunoastem de cand ne-am nascut (de fapt, de cand m-am nascut eu… cam la 5 luni dupa ea)!!! Mamele noastre erau prietene foarte bune… si locuiau pe aceeasi scara, la 3 etaje distantza…
Desi eram in aceeasi clasa, in scoala generala, nu ne-am inteles extraordinar. Exista un fel de competitie intre noi -lucru care ne-a indepartat pentru o perioada! Dupa generala a venit liceul.
Eu - Economicul.
Ea - nu luase examenul!
Eu - prima mea iubire – impartasita! Dar care mi-a trecut la fel de repede cum a venit!
Ea – prima ei dragoste neimpartasita! Suferintza si iubire in tacere! Si acum imi amintesc cum il priveam impreuna, de la balconul ei, pe Victor (baiatul de care se indragostise iremediabil si care statea vis-a-vis de noi.) Insa, el... nu avea ochi pentru ea! Era un superficial!
Eu - primele intalniri cu baietii. Primul sarut!
Ea - se confrunta cu lupta ei continua cu kilogramele in plus si se temea ca niciun baiat nu o sa o placa asa! Ce-i drept, existau multi dobitoci!
Facultatea.
Eu – Jurnalistica.
Ea – terminase liceul la un an dupa mine si urma o scoala postliceala! Cure de slabire peste cure de slabire...
Eu – imi doream sa lucrez in televiziune!
Ea – trecea printr-o perioada dificila! Mama ei aflase ca are cancer! Metastaza!
Eu – cursuri si primele intalniri cu Sorin!
Ea – alaturi de mama ei si boala prin care aceasta trecea! (tinea o casa intreaga: de la gatit pana la menaj!!)
Eu – anul I de facultate, practica la “Curentul” si “Radio Uniplus”.
Ea – tratamente peste tratamente, citostatice peste citostatice si prima operatie a mamei ei!
Eu – Il cunosteam pe Daniel – cel alaturi de care sunt si acum! :)
Ea – cea de-a doua operatie a mamei ei!
Eu – fericita…
Ea – deprimata…
In momentul in care mama ei s-a dus (o femeie deosebita!), Maria a “cazut”!
Imi aduc aminte de ultimele clipe petrecute alaturi de ea si mama ei! Au fost groaznice! Urasc cancerul! Daca as putea, l-as omori "with my bare hands"! Transforma oamenii, le fura frumusetea si le suge viatza incetul cu incetul! Nu cred sa existe ceva mai urat decat cancerul!
N-o sa uit niciodata privirea “pierduta” din ochii Mariei! Tubul de calmante pe care l-am trimis pe frati-miu sa-l ia pentru ea in seara in care mama ei a murit!! "Palmele blande" pe care incercam sa i le dau pentru ca mi-era frica sa nu lesine! Tipetele ei de durere! Dumul la tzara, inmormantarea! Ploaia care s-a pornit atunci si care nu se mai oprea! Intrebarea pe care ea o punea la nesfarsit cu ochii ridicati spre cer: “De ce ai luat-o la tine, Doamne?!” si raspunsul meu, extrem de pueril, dar incurajator (credeam eu!) la vremea aceea: “Dumnezeu ii ia la El numai pe cei buni!”
Din acel moment Maria nu a mai fost Maria! Devenise un flash-back sa ma duc la usa ei si sa imi deschida cu rimelul intins pana la barbie! 3 ani a tinut-o asa! Intr-un doliu permanent! Uitase pana si de curele ei de slabire!
Ajunsese la concluzia ca este sortita sa sufere… sa aiba partea numai de esecuri si de nefericire! Se conformase si isi acceptase soarta! Refuza sa mearga mai departe! Viata ei se oprise intr-un punct... si refuza sa continue!
Iar eu ma saturasem sa ii spun: “Mari, va veni soarele si pe strada ta!”
Niciodata nu am crezut in acea “pure & everlasting love”, dragostea aia care te face fericit si iti da motiv sa zambesti dimineatza, fara sa-ti fi baut cafeaua!
Pentru ea, acea dragoste a venit acum 2 ani! Si atunci – toate problemele ei s-au rezolvat! “Dragostea face minuni" - spunea ea… Eu – ii radeam in nas! Un lucru e cert, Ionut a schimbat-o! A readus-o pe Maria inapoi! Pentru el - ea este frumoasa, este minunata si Kilogramele ei in plus nu exista! Sunt doar "o vedenie" de-a ei! :)
El (nu am avut ocazia sa-l cunosc foarte bine) – este un baiat simplu, dar exceptional! Sunt convinsa de lucrul asta, uitandu-ma la ea! Dupa un an, el a plecat in Italia (pentru a castiga bani ca sa-si faca un viitor alaturi de ea). Ea – a ramas aici… si ardea de dorul lui!
Pana intr-o zi, cand mistuita de dor – a decis sa plece dupa el! Era 2-3 dimineatza, septembrie 2006 (poza e facuta cu 2 zile inainte ca ea sa plece) si impreuna cu inca doua prietene, tatal si fratele ei, am condus-o la autocar! Pleca de acasa si era fericita. Era fericita ca in curand o sa fie cu Ionut! Autocarul pleca… noi alergam dupa el si ii faceam cu mana, iar ea – la geam – ne zambea!
A fost ultima oara cand am vazut-o… De atunci vorbim la telefon si mereu o intreb daca s-a acomodat, daca ii este bine acolo, daca nu ii este dor de casa! Iar ea, mereu, imi da acelasi raspuns: “Sunt fericita pentru ca sunt cu Ionut! Daca vin acasa, o sa simt iar ca si cum ar lipsi jumatate din mine!”
Iar eu - nu pot decat sa fiu fericita pentru ea… sa fiu in sfarsit impacata si sa ma bucur ca “soarele a rasarit pe strada ei”. Azi, am vorbit cu ea la telefon. Evident - sporovaia fericita si imi tot povestea ce si-a mai cumparat! Sunt convinsa ca ii este greu acolo unde este, dar :) peste 2 luni o sa vina acasa si o sa ne vedem la nunta fratelui ei!

the magic mountain!


“How bewitching the beauty of the human body, composed not of paint or stone, but of living, corruptible matter, charged with the secret fevers of life and decay! Consider the wonderful asymmetry of this structure: Shoulders and hips and nipples swelling on either side of the breast, and ribs arranged in pairs, and the navel centered in the belly’s softness, and the dark sex between the thighs. Consider the shoulder blades moving beneath the silky skin of the back, and the backbone in its descent to the paired richness of the cool buttocks, and the great branching of vessels and nerves that passes from the torso to the arms by way of the armpits, and how the structure of the arms corresponds to that of the legs!” - Thomas Mann - The Magic Mountain

today's song...





Mă despart... mă întunec de tine,
... prin acest plâns îngândurat.
Citește, închide-mi ochii,
oglindă a mea - TU.

Niciun cuvânt nu umple
durerea de a te fi atins cu mâinile,
Taina de a te fi salvat,
undeva în trecut.
Undeva, în trecut e un țărm,
O întindere de fluviu de piatră.

Iartă-mă... TU.
De pe acum,
de sare spală-mă.
Nimeni nu tace,
Nimeni nu spune,
Nimeni nu poate.

today is your day!

"Oh, the Places You'll Go!"
(Theodor Seuss Geisel)

Congratulations!
Today is your day.
You're off to Great Places!
You're off and away!

You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself any direction you choose. You're on your own. And you know what you know. And YOU are the guy who'll decide where to go.
You'll look up and down streets. Look 'em over with care. About some you will say, "I don't choose to go there." With your head full of brains and your shoes full of feet, you're too smart to go down any not-so-good street.
And you may not find any you'll want to go down. In that case, of course, you'll head straight out of town.
It's opener there in the wide open air. Out there things can happen and frequently do to people as brainy and footsy as you.
And when things start to happen, don't worry. Don't stew. Just go right along. You'll start happening too.
Oh! The places you'll go! You'll be on your way up! You'll be seeing great sights! You'll join the high fliers who soar to high heights.
You won't lag behind, because you'll have the speed. You'll pass the whole gang and you'll soon take the lead. Wherever you fly, you'll be the best of the best. Wherever you go, you will top all the rest... except when you don't, because, sometimes, you won't.
I'm sorry to say so but, sadly, it's true and Hang-ups can happen to you.
You can get all hung up in a prickle-ly perch. And your gang will fly on. You'll be left in a Lurch.
You'll come down from the Lurch with an unpleasant bump. And the chances are, then, that you'll be in a Slump.
And when you're in a Slump, you're not in for much fun. Un-slumping yourself is not easily done. You will come to a place where the streets are not marked. Some windows are lighted. But mostly they're darked. A place you could sprain both your elbow and chin!
Do you dare to stay out? Do you dare to go in? How much can you lose? How much can you win? And IF you go in, should you turn left or right... or right-and-three-quarters? Or, maybe, not quite? Or go around back and sneak in from behind? Simple it's not, I'm afraid you will find, for a mind-maker-upper to make up his mind.
You can get so confused that you'll start in to race down long wiggled roads at a break-necking pace and grind on for miles across weirdish wild space, headed, I fear, toward a most useless place.
The Waiting Place... for people just waiting. Waiting for a train to go or a bus to come, or a plane to go or the mail to come, or the rain to go or the phone to ring, or the snow to snow or waiting around for a Yes or a No or waiting for their hair to grow. Everyone is just waiting.
Waiting for the fish to bite or waiting for wind to fly a kite or waiting around for Friday night or waiting, perhaps, for their Uncle Jake or a pot to boil, or a Better Break or a string of pearls, or a pair of pants or a wig with curls, or Another Chance. Everyone is just waiting.
NO! That's not for you!
Somehow you'll escape all that waiting and staying. You'll find the bright places where Boom Bands are playing.
With banner flip-flapping, once more you'll ride high! Ready for anything under the sky. Ready because you're that kind of a guy!
Oh, the places you'll go! There is fun to be done! There are points to be scored. There are games to be won. And the magical things you can do with that ball will make you the winning-est winner of all. Fame! You'll be famous as famous can be, with the whole wide world watching you win on TV.
Except when they don't. Because, sometimes, they won't.
I'm afraid that some times you'll play lonely games too. Games you can't win 'cause you'll play against you.
All Alone! Whether you like it or not, Alone will be something you'll be quite a lot.
And when you're alone, there's a very good chance you'll meet things that scare you right out of your pants. There are some, down the road between hither and yon, that can scare you so much you won't want to go on.
But on you will go though the weather be foul. On you will go though your enemies prowl. On you will go though the Hakken-Kraks how. Onward up many a frightening creek, though your arms may get sore and your sneakers may leak.
On and on you will hike and I know you'll hike far and face up to your problems whatever they are.
You'll get mixed up, of course, as you already know. You'll get mixed up with many strange birds as you go.
So be sure when you step. Step with care and great tact and remember that Life's a Great Balancing Act. Just never forget to be dexterous and deft. And never mix up your right foot with your left.
And will you succeed? Yes! You will, indeed! (98 and 3/4 percent guaranteed.)
Kid, you'll move mountains!
So... be your name Buxbaum or Bixby or Bray or Mordecai Ali Van Allen O'Shea, you're off to Great Places! Today is your day! Your mountain is waiting. So...get on your way!

31 august 2007

romania is my country...


... sau "money makes the world go round!"
M-a oripilat faptul ca un "model" autohton(manechinuit - presupus iubit al lui bote) a predat, ieri dimineatza, ziarului can-can conversatia dintre el si Catalin Botezatu... si asta pentru ca mi se pare un gest de cea mai joasa spetza ceea ce a facut acest Daniel Ciobanu - un "no name", venit din botoshani care, probabil, fara Bote nici nu ar fi existat!
Mi-a fost dat sa-l cunosc pe Botezatu in postura de invitat la cateva dintre emisiunile nostre si nu m-a lasat altftel decat cu o impresie teribil de buna! Asadar, la ideea ca un om cu atat bun simtz si caracter este terfelit de un aspirant notoriu la rolul de "fetitza a lui bote"- nu pot sa zic decat "fuck u, daniel ciobanu!"
Jenant... si de-a dreptul neiertator! Asa ceva nu se face! Ce a fost intre doi oameni, ramane intre doi oameni, indiferent de sexul pe care-l au la purtator si indiferent de natura relatiei lor! Shame on you, daniel ciobanu! Sper sa te bucuri de banii pe care i-ai primit de la can-can la fel cum s-a bucurat albrecht dürer de faima cand era in viata!
Conversatia o puteti asculta aici:

coffee is culinary at starbucks :)


sau "how to become an addict?".... :)
sau "cum am devenit o buna investitoare in afacerea starbucks?" :)
sau... whatever
de pilda... azi am decis ca munca in redactie (adik intre 4 peretzi, iar cu tavanul si cu podeaua = 6) ne tampeste. de-a binelea. asadar ne-am gandit ca starbucksul din plaza ar putea fi un loc ideal pt brainstorming! Ce-i drept, ne-au venit ceva idei, nu geniale... darrrrrrrr. Hmmm... de fapt - nu exista niciun dar!

Ok... My name is Mirela and I'm a starbucks addict since may! Tot ce sper e sa bage odata si-odata cafelele si frapeurile alea cu scortzishoara!

interests i recommand:
- hmmm... caramel macchiato
- caramel frapuccino
- caffe vanilla frapuccino
- espresso coconut syrup flavoured coffee
- foam capucinno
- caffe latte
- frappuccino ice blended coffee
si... sa nu uitam de brioshele cu afine (sunt dementziale)
aaaaa.... si muzica! azi - Nina Simone, Diana Krall... si "Just One Of Those Things"- o melodie pe care nu o auzi foarte des, decat daca o ai tu pe ipod, pe telefon si pe calc :)

29 august 2007

viva vuitton! heil to all the designers out there!

si pentru ca atunci cand lucrezi la un post tv destinat femeilor, trebuie sa existe si o micutza "cosmo-girl" in tine... recunosc ca mi-au furat un fel de "oauuuuu" botinele de la Vuitton din colectia toamna-iarna 2007! click the image to enlarge :)
first of all... urasc trecerea de la vara la toamna. mi se pare cea mai urata trecere de la un anotimp la altul. e frustrant sa schimbi fustitzele, pantalonii scurtzi, sandalutzele si shalpii de toate culorile - brusc - cu jeanshi, bluze cu maneca lunga, trenchuri, hainutze si cizmulitze... well, de data asta, botinele sunt senzationale. Jos palaria! (am vazut niste botine super tari la Mihaela Glavan... si acum mi-au ramas in minte. abia astept sa vad ce scot Mihai Albu si Musette! aaaaaa... iar alea de la DaDa - o combinatzie de crem cu maro - sunt dementziale!)
Ca sa nu mai spun de culorile vii care au inlocuit ternul gri al lui Oscar De La Renta de anul trecut. Toamna trecuta toata lumea se imbraca in gri. Griul era musthave. Nu aveai gri in garderoba, nu existai! In schimb anul asta revin movul, roshul, galbenul (yeah... my favourite), antracitul si bronzul. O pleiada de pasteluri "fericite". (deja au bagat niste trenciuri super tari la Mango si la Stefannel)
Inca un plus - tricotajele! Am o afinitate aparte pentru ele, atata timp cat nu-s pulovere pe gat! Imi plac la nebunie puloverele french cu guler mare, jachetele tricotate, bluzele de cashmir, fularele extralarge si gentzile tricotate... gen anna sui (care a scos o colectie cu unele dintre cele mai haioase gentzi tricotate pentru toamna 2007 - mai tari decat cele de anul trecut de la TinaR)
Am vazut super trenciuri la Versace! Si m-au dat pe spate gentzile oversize de la Fendi si Balenciaga.... Ca sa nu mai zic de Emilio Pucci care, am vazut ca foloseste galbenul si verdele la maxim! What's not to like!??!
Aaaaa... si beretele frantzuzeshti - care sunt super cool!
Ce nu-mi place?!!! Colectia lui Karl Lagerfeld care este mai mohorata decat o ploaie de-o saptamana - o amaraciune de gri, negru si verde army! Ceva de genul "i'm in mourning 'cause everybody died!"
Blanurile lui De La Renta (caciuli, veste si tot felul de hainutze.. bleah)! Niciodata nu am fost fan... nu pentru ca lucrez la "Protectia Animalelor" (stiu ca e la moda sa militezi impotriva blanurilor!), ci pur si simplu nu-mi place blana (ma rog... poate doar in fatza shemineului, dar asta e alta poveste :)!)
La capitolul "animal print" nu ma bag, pt ca este unul destul de pretentios... ma rezum la el doar in varianta de lenjerie intima. Dar la combinatii vestimentare risti sa o dai in bara ft usor! (de pilda... stiu ca o regula esentiala este "never two animal prints at the same time").
O parte din coletia Armani - mai exact, deux-pieces-ul - un domeniu strain pt mine, not my style at all. Intr-adevar, imi place stilul vestimentar masculin, dar... la un barbat! (totusi, revin... prefer barbatii in jeanshi :) si pantofi sport) Stilul business nu-mi place. Nu numai ca nu ma caracterizeaza, dar cred ca tre' sa ai un oarecare spirit ca sa-l adopti!
Si ca sa inchei - pt ca mie intotdeauna mai multe nu-mi plac decat imi plac - prefer intotdeauna stiulul vesel si colorat al lui Alice McCall in defavoarea stridentelor D&G sau McQueen care de fiecare data imi iau ochii cu stilul tzipator si puternic metalizat de auriu si argintiu!
dar... revin la botine! care sunt foarte tari... viva louis! :)

28 august 2007

wish i was bubbles - the powerpuff girl...


Cand eram copil, ma rugam in fiecare seara pentru o bicicleta. Acum... vreau atat de multe lucruri, incat nu-mi ajung degetele de la ambele maini!
Cand eram copil iubeam sa stau toata ziua si sa fac puzzle-uri. Cu cat avea mai multe piese, cu atat era ma incitant! Acum, am senzatia ca toata viatza mea e un puzzle si… la naiba de nu-mi lipsesc cateva piese!
Cand eram copil vorbeam exact ca un copil… acum, nici eu nu mai inteleg ce spun! Gandeam ca un copil si ceream exact ca un copil, cu lamentari si scancete printre sughitzuri. Acum, nici nu mai stiu sa cer. Doar vreau… tac… astept sau ma "dau de ceasul mortzii" sa obtin!
Ma bucuram de fiecare zi de duminica si orice ora in plus de joaca. Acum… let’s just say that satisfaction it’s not a frequent feeling!
Cand eram copil ma straduiam sa iau numai note bune ca sa nu-i dezamagesc pe ai mei… acum, am senzatia ca ma straduiesc atat de mult sa nu-i dezamagesc pe altii, incat uit ca cel mai important lucru este sa nu ma dezamagesc pe mine!
Cand eram copil ma rugam sa nu ploua… iar a plouat azi!
Eram binecuvantata cu ignorantza si nepasare. Acum, e imposibil sa nu-mi pese. Nu-mi iese nici daca as vrea!
Cand eram copil nu stiam unde se termina un drum… acum, nu stiu de unde sa-l incep!
Plangeam cu lacrimi mari de crocodil, acum… nu mai plang! (sau atunci cand o fac – ei bine… lacrimile de acum au alt meaning!)
Dorintele mi-erau inofensive… acum – unele dintre ele – sunt nocive!
Ma jucam cu jucarii de plush, acum ma joc cu vorbele – si nu stiu de ce, din cand in cand, si cu faptele!
Cand eram copil imi doream sa fiu un fel de “super-hero”- ca bubbles, sa pot sa zbor, sa am puteri supranaturale si sa salvez lumea… acum, nu vreau decat sa o schimb… putin cate putin!
Priveam lucrurile ca printr-un geam fumuriu… acum, stau cu ele fatza in fatza! And what's the use?!!?
Atunci eram avida sa invat... sa stiu cat mai mult! Acum, sunt multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa nu le stiu!
Cand eram copil ma invarteam in cercuri mici si credeam ca tot ce zboara se mananca… acum, am luat-o in linie dreapta, fara abateri si unele dintre conceptiile mele sunt de-a dreptul crude!
Cand eram copil (si ma uitam la “Interview with a vampire” sau "Forsaken") imi doream sa fiu vampir si sa traiesc pentru totdeauna. Acum, tot ce imi doresc este sa nu am regrete!
Inca mai pastrez reminiscentze ale copilariei mele si incerc mereu sa le aduc cumva in prezent, dar tot nu e suficient!
Si asta… pentru ca, sadly, am inceput sa pun lucrurile copilaresti deoparte… piece by piece...

26 august 2007

I will never be the woman with the perfect hair, who can wear white and not spill on it...


Cineva m-a intrebat ieri daca sunt fericita?
As fi vrut sa-i cer definitia fericirii ca sa stiu daca am simtit-o vreodata, dar mi-era o lehamite... iar persoana nu merita efortul...
Cik sa ai un job decent, o relatie serioasa, o coloana vertebrala, o constiinta si un psihic sanatos... =)) Si cine-ti garanteaza normalitatea?
Le am pe toate - fir-ar sa fie... cine spune ca doar asa te simti implinit? E un mare bullshit... e de cacat sa stai sa scrii la scenarii toata ziua (bine ca am scapat de filmari si montaj, ca visam noaptea numai frame-uri).
E de cacat sa vii seara acasa rupta de oboseala si sa nu mai ai timp nici de-o carte sau un film bun.
E de rahat sa nu mai iesi prin cluburi decat odata la 3 luni si atunci sa te simti ca o cartita in lumina farurilor...
E de rahat sa nu mai ai timp sa-ti vezi prietenii si sa pierzi toate contactele... sa mai vezi o piesa de teatru odata pe stagiune!!!
Ceasul biologic ticaie (tic-tac... tic-tac)…
E de rahat sa porti discutii interminabile cu iubitul tau si el sa nu te inteleaga ("cine draq te-a pus sa iti iei un job ca asta?... "tu ti-ai ales-o, nu e vina mea.... " "dar chiar nu puteai sa-ti faci si tu timp sa ma suni?") si rad isteric... si iar rad, pt ca m-am saturat sa stiu ce ma asteapta maine.
E de cacat ca totul e atat de previzibil.
Mi-e dor de vremea cand jucam sotronul si ma striga mama la 8 in casa si ma forta sa mananc supa de legume.
Mi-e dor de vremea cand ascultam Bon Jovi si Nirvana si scrijeleam cu pixul versurile lor pe banca din clasa... de vremea cand avem peretii dormitorului plini cu postere cu Johnny Deep... de momentele cand ma punea tata sa ascult Beethoven si Mozart la pick-up.
De vremea cand i-a chemat diriginta pe-ai mei la scoala pentru ca-mi decolorasem parul...
De vremea cand la intrebarea "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" raspundeam : "Marilyn Monroe"... Ei bine, n-am reusit... :)) Sunt tot Mirela (noroc cu frati'miu care viseaza sa fie Pablo Eskobar - macar el sa-si indeplineasca visul. Bafta Iuly!).
Tare mi-e dor de duminicile in care ne ducea tata la cinematograful Doina sa vedem "Craiasa Zapezii"... si de atunci cand ma dadeam in "gargarite" in Oraselul Copiilor.
De guma de mestecat Turbo si Minti, de puzzle-uri, povesti ascultate la casetofon si diafilme...
Atunci nu tipa nimic in mine.
Acum... urla!
Acum totul imi pare un kitsch... ca un tablou prost pictat.
Daca asta aduce maturizarea, atunci vreau sa fiu din nou copil...
Dar ma schimb... ma schimb mereu.. in fiecare zi si in fiecare clipa. Pentru ca fiecare emotie prin care trec ma metamorfozeaza. As vrea sa am o telecomanda universala si sa apas pe "still" ca sa respir eu tot aerul... doar eu, fara nimeni altcineva.
M-am saturat de oameni urati pe dinauntru.
Ma cac in ea de karma si in el de destin...
Cine ma cunoaste mai bine, ma intelege. Ador oamenii sinceri si ii caut pretutindeni. Insa, ii gasesc foarte rar.
Fiintele exceptionale au devenit atat de banale incat intalnirea cu o persoana banala a devenit ceva exceptional. Acum, toti vor sa treaca drept firi complicate, drept sceptici.
Acesti oameni ma amuza o clipa, insa, dupa primele paradoxuri nu-i mai pot suferi.
Scepticismul imi pare ca o naivitate mascata, ca un alibi al ignorantei si mi-e penibil ca saracia in frac.
Iubesc oamenii simpli si primitivi, cei care sunt convinsi ca aud glasul marii in scobiturile scoicilor.
Nu pot suferi tinerele fete (de varsta mea, majoritatea)... pentru ca toate pozeaza... toate au un suflet in spirala, un interior ca un labirint si tragica nefericire de a fi neintelese... niste gasculite.
M-am saturat de toti... de ruta "militari-baneasa" si troleul 41.
De "fetele de mall", de silicoane si botox, de mersul in fitze prin plaza si terasele din herastrau, de ghiuluri Versace si lanturi de aur de 800 de grame scoase peste helanca...
De masini luxoase si manele la maxim (ma ofer sa ard mormanul de cd-uri in piazta constitutiei in fatza opiniei publice), de pick-up lineurile ingenioase de genul: “papusha, te cunosc de undeva?”.
De tot ceea ce inseamna “disturbarea linistii si esteticii publice”.
De nunti, de botezuri, de zile de nastere, de sarbatori, de craciun si colinde... de bomboane de pom. Fuck Valentine's Day!!!
M-am saturat de aglomeratie si de trezitul de dimineata. Daca ma trezesc mai devreme de 9.30 -by the way... exista alte ore sub 9?- sunt zombie si sincera sa fiu, nu vreau sa-mi dereglez metabolismul... este eficace si tin prea mult la el. Traiasca cel care a inventat cafeaua!
M-am saturat de pensionarii care circula cu ratb-ul.... De ce naiba circula pe strazi ziua in amiaza mare? Se mai mira de ce fac insolatii si ii vezi pe la "stirile de la ora 5" lesinati pe strazi? Sau gasiti paralizati de frig si inghetati prin cine stie ce parc sau statie de autobuz. De boschetari si cersetori…
M-am saturat de vecinii care au un desfasurator cu toate persoanele care imi suna la usha (m-am saturat sa imi risipesc orbitul pe vizoarele lor).
M-am saturat de sefi, ierarhii, clase sociale si alte rahaturi dintr-astea (sa dispara! chiar daca asta ar insemna un haos total… eu imi asum riscul).
M-am saturat sa ma duc in fiecare vara in Mamaia si sa nu am niciodata bani de Ibiza (oricate salarii as strange).
M-am saturat de Becali, Columbeanu, Zavoranu, Prigoana, Bahmuteanu… De ceasuri, ore, minute si timp…
M-am saturat sa trebuiasca sa ma imbrac si sa ma port decent si moral (asa cum percepe lumea, nu cum percep eu)… sa ne uitam chioras unii la altii…
M-am saturat de badarani, tzarani, needucati, analfabeti…
De buzz-uri, audibles si emoticons…
M-am saturat de iarna, frig, ploaie, geaca, ghete, manushi, fulare.
De Mos Craciun… niciodata nu am inteles ce poate fi "cool" la un burtos cu nas rosu (de zici ca-i beat mai tot timpul), care circula cu o sanie trasa de niste reni si intra pe horn (eu nici nu am asa ceva... deci chiar nu stiu pe unde intra!!!) si care oricum nu are gusturi la imbracaminte.... am o colectie de pulovere tare nasoale de la el! nici nu m-as fi asteptat sa fie vreo "fashion victim" avand in vedere ca tinuta lui de dinamovist lasa de dorit.
Da… risc sa devin utopista! Cand se vor intampla toate astea, voi fi si eu fericita!!! Am nevoie de o schimbare...
Ei bine, iata ca acum stiu si raspunsul la intrebare... NU... NU SUNT FERICITA! =))
"Tragedia acestei lumi este ca nimeni nu este fericit, lipit intr-un timp al durerii sau al bucuriei" Einstein
(entry for 07 december 2006) Cheers!

23 august 2007

out of sync...



In ultimul timp mi-am zis sa iau totul in piept cu o doza mai mare de stoicism. Dar nu dureaza mult! Maxim un sfert de ora… Una zic, alta fac! Ma dau "mare si tare" cand, de fapt, numai eu stiu ce e in interiorul meu! Ei bine... chestia asta este ca si cum ai face ceva doar pana la jumatate! Dar e vreodata “a face totul” suficient?
As vrea sa fie mai simplu… sa gasesc acea cale de mijloc! doar asa a fost si buddha fericit intr-un sfarsit...
Dar chestia asta cu fercirea are vreo relevantza? Pana la urma… cine ti-o garanteaza? Sa nu stii ce vrei e o chestie, dar sa stii ce vrei si sa nu faci nimic in sensul asta e "another piece of shit"!

Am senzatia ca nimic nu iese asa cum mi-as dori, oricat as incerca… Sau e posibil sa nu incerc suficient de mult!
Ideea este ca trebuie sa imbunatatesc anumite aspecte ale vietii mele. Cum ar fi: sanatatea, somnul/odihna, timpul liber, modul de a gandi si actiona (sometimes)... pana si spiritualitatea. In ultimul timp nu m-am "focusat" pe lucrurile astea, si din pacate, au devenit neglijabile…
Acum totul este "out of sync" si trebuie sa gasesc o solutie. Trebuie sa capat controlul. Trebuie sa incep sa dansez din nou… sa-mi fac putina ordine in cap.
Ma simt obosita, dar cel mai mult furioasa… Parca se pierde putin cate putin din mine...
Pe deasupra mi s-a intors si viciul – cola. Sper sa-mi treaca pana saptamana viitoare!
And today was supposed to be a yellow day! But... somehow I managed to make it a green one!

Cik... my inner child is angry =))


Your Inner Child Is Angry

You're not an angry person.
But when you don't get your way, watch out.
Like a very manipulative kid, you will get what you want.
Even if it takes a little kicking and screaming.

19 august 2007

muse in romania...



Pe 6 octombrie, cea mai spectaculoasă trupă live din Europa, Muse, vine la Bucureşti. Britanicii combină cu măiestrie rock-ul alternativ cu muzica clasică, funk-ul, soundurile electronice şi chiar heavy metal-ul. Această combinaţie le-a adus premii cu duiumul şi vânzări pe măsură la fiecare album.
Trupa este cunoscută pentru apariţiile live energice şi pentru interesele excentrice ale frontman-ului Matthew Bellamy în domenii precum conspiraţii globale, teologie şi apocalipsă, teme care se regăsesc şi în muzică.
Concertul Muse este prezentat de Orange şi este produs de One Event si Livada. Concertul britanicilor va avea loc pe nou-renovatul Stadion National de Rugby “Arcul de Triumf”. Biletele s-au pus în vânzare din data de 17 august.


Muse - New Born
http://www.youtube.com/watch?v=FDDCieKfrvY
Muse - Hysteria
http://www.youtube.com/watch?v=61itwkWp5q4
Muse - Time Is Running Out
http://www.youtube.com/watch?v=aaNfQCqclW4
Muse – Bliss
http://www.youtube.com/watch?v=XrROiUNwgCM
Muse - Uno
http://www.youtube.com/watch?v=tbPA58xJI24
Muse - Sing For Absolution
http://www.youtube.com/watch?v=nvilZapYWlU
Muse - Apocalypse Please
http://www.youtube.com/watch?v=S51iCHLn13k

16 august 2007

relax.. take it easyyyyyyyyyy!



Si ce daca vad lumea prin ochelari cu lentile roz? Si ce daca-mi place sa evadez in vise roz-bombom cu puf de lebada ?! Chiar daca stiu perfect ca exista o latura urata si neplacuta a omenirii, prefer sa traiesc in lumea mea minunata unde toti oamenii sunt frumoshi si toate actiunile lor sunt de-a dreptul adorabile! Evident ca trebuie sa existe si acei “evils” care sa pastreze echilibrul! Important este sa vezi mereu ceva frumos… pana si in cel mai urat lucru care iti iese in cale!
De pilda… am ajuns la concluzia ca sunt incapabila sa fac rau! CUIVA! Ca mie imi fac destul rau, slava Domnului!
Pe langa faptul ca nu stiu sa inot, sa merg pe role sau pe bicicleta… sa fac o mancare (comestibila !!!)…. sa calc o camasha fara sa-i las dungi, am un talent senzational! Am o memorie excelenta, dar un despre asta este vorba!
To be more speciffic, am talentul exceptional de a-mi face singura rau! La asta ma pricep cel mai bine!!! Cateodata am senzatia ca imi face o placere aproape masochista sa ma vad zvarcolindu-ma pe covor! (la figurat)
In plus de asta… reactionez aiurea. Cateodata reactionez atat de aiurea incat ma intreb ce naiba am facut…
Iubesc discutiile in contradictoriu si parca… ma hranesc cu ele! Sa ma cert... sa nu fiu niciodata de acord! Sa fiu mereu contra! Chiar si atunci cand stiu ca nu am dreptate!
I’m a classified mistaker.
Imi bag mereu picioarele, cu o placere sadica, in tot ce m-ar putea face fericita si mi-ar putea aduce un minim de sigurnatza sau echilibru! I like complicated things. Cum se simplifica de la sine, cum devine totul neinteresant!
Daca totul merge perfect... gasesc eu "un nod in papura" (ca doar sunt maestra) - si... dintr-odata - e sfarsitul lumii!
Cedez tuturor tentatziilor si, mai grav este ca nici nu imi pare rau dupa aceea!
Cateodata am senzatia ca in interiorul meu se afla 2 persoane: the good one and the bad one, who’s kicking the good one’s ass everytime she has the opportunity!
Iar nu mai stiu ce vreau. Anybody ? :D

15 august 2007

song of the day...

Eskobar feat Heather Nova - Someone New

why worry?
the sun is shinning...
it's a brand new day!
i'm hungered...
hungered for the silence
I haven't found yet!
i'm burning like a piece of paper
written in naked words...
silly games
I might add!

it's a brand new day,
the sun is shinning,
inside it's raining!

14 august 2007

goodbye song...

m-am trezit cu o tristețe absurdă,
asemănătoare cu cea suferită în urma unei pierderi!
am visat aiurea!
te-am visat, de fapt…
era zi de weekend și stăteam în pat până la 5 după-amiaza…
unul în brațele celuilalt, without doing anything…
nu-mi stă în obicei să păstrez amintirile vii.
amintirea asta, însă, mi s-a imprimat cumva în piele…
parcă era dimineață și ne trezisem…
nu-mi băusem cafeaua, dar nici că-i simțeam lipsa!
aveam cafeaua mea…
u know?

mi-am amintit de felul în care trupul mi se potrivește în brațele tale…
de sărutul nostru nepământesc de perfect
… your hand touching my face.
de contactul electrizant al atingerii pielii mele cu a ta!
mi-ai sărutat umărul într-un fel în care…
mi-ai lăsat acolo urmele buzelor tale pentru totdeauna!
u know??…
u never will…
sorb fiecare amintire…

… gesturi pe care le făceam, total necontrolate.
asta era frumusețea lucrurilor:
clipe necondiționate de realitate sau de timp!
mi-e dor… teribil de dor…
… freza mea "à la CC Catch".
… felul în care îți dregeai vocea înainte să răspunzi la telefon!
… poziția în care-mi plăcea să adorm, ocupând tot patul
și trăgând tot cearșaful…
… ochii tăi care mă priveau de sub genele lungi și negre!
Îmi spuneai “bună!”
eu, cu o mână, îmi dădeam la o parte o șuviță
care-mi acoperea fața, ca să te pot privi mai bine
și îți răspundeam la salut ca și cum abia ne-am fi întâlnit… "bună"!
… era dimineață!

Răsuflarea ta într-a mea
Și felul în care încercai să inspiri aerul pe care eu îl expiram
țin și acum în palme acele clipe
care, în curând or să-mi scape printre degete
u know?

zâmbetele și felul în care mă făceai sa râd
minute întregi, fără oprire!
timpul se oprise pe muchia surâsului tău..
să te pierzi în ochii cuiva?!!! acum, știu!
I keep on smiling!
U know?

am strâns undeva toate gesturile și cuvintele,
toate orele, minutele, secundele, clipele
toate nuanțele și culorile
toate curbele și formele
toate săruturile….
Și acum am buzele pline de-ale tale..

frumos, urât
am râs, am plâns,
te-am urât și te-am iubit,
mi-a fost cald, mi-a fost frig,
mi-a fost frică, am fost fericită…
am simțit mult, fiecare vibrație
am gustat fiecare privire îndrăgostită
si am trait mult intr-un timp foarte scurt
u know?
u never will…

gânduri care se învartesc în capul meu
până ce formează un vârtej
care face totul un talmeș-balmeș...
un talmeș-balmeș de amintiri...
amintiri.. pe care o să le acopăr cu ceva
găsesc eu cu ce…
"so in a manner of speaking, I just want to say
that just like you, I should find a way
to tell you everything by saying nothing"

13 august 2007

today... my inner child is happy! :D

Hmmmm… 13 august 2007… ora 19:12… location: @home.
Realizari: trezit la ora 12.00 :D!
Vazut: 8 episoade din "The Simpsons" (mai am putin si trec la seria 18).
Mancat: o orgasmatronica nirvana cu lichior de cafea (15 min de ratacire... deloc terestra) si o jumatate de milka cu capshuni.
Baut: o mega cafea in cana mea cu Spygirls (care are cca 450 de ml) si cam 1l jumate de lipton de piersici!
Cumul: cam 2000 si ceva de calorii, vezica plina si cateva lectii de "i will know what to do in such a situation" invatzate din simpsons!
And again - mission accomplished!
Later: de sunat Gabi (instructoru' auto) ca sa vedem la ce ora ne vedem maine dimineatza si plimbarea de seara + un nestea pe la vreo terasa din cartier cu my boyfriend!
Well... avand in vedere faptul ca de luni incep munca, mi-am propus sa profit la maxim de “spare time-ul” care mi-a mai ramas.
Asadar... misiunea mea pana pe 20 august este:
- sa vad seria 18 din "The Simpsons".
- sa reusesc sa ma trezesc mai devreme de 12 si sa adorm mai devreme de 3-4 dim!
- sa mai plec odata la mare: neaparat, indubitabil si irevocabil!
- sa invat sa conduc (intr-un sfarsit) si sa nu-i mai dau instructorului dureri de cap (ale naibii viraje - i hate them!)
- aaaaa... si sa-mi vina cheful de munca. dar, mai am la dispozitie o saptamana!
Am observat o chestie - concediile ma tampesc! De-a binelea... Ma obisnuiesc cu leneveala, dupa care trebuie sa trec de la 16h din 24 de somn la 16h din 24 de munca! Nu e un schimb echitabil… si nici atat de rapid adaptabil!
Un lucru e cert: am avut timp de mine! :)) Am avut timp sa vorbesc singura in patul meu pana la 2-3 dimineatza. Sa vad toata filmele pe care nu am reusit sa le vad din ianuarie pana acum. Sa beau mojitos care erau de fapt caipiroskas (ce ti-e si cu barmanii astia care ma vad blonda!). Sa-mi pierd noptile si sa dorm zilele rugandu-ma sa se duca naibii mai repede saptamana. Sa-mi fac unghiile din 2 in 2 zile si sa ma pensez la fel de des... Sa-mi spal pisoiul, ajutata de frati-miu evident – cineva trebuia sa-l si tzina pe bietul rebel! Sa stau in cada cate o ora jumate intre 15 mirosuri de spumant! Sa vb pe mess cu totzi chickenii pana pe la 3 dimineatza! :)
Ideea e simpla: am fost eu! eu cu mine… (cum imi doream, de altfel)!!! Booooorrrrriinnggg!
Cateodata tind sa cred ca am in compozitie o mare doza de lene si dispretz. Dispretz fatza de tot ce ma inconjoara, desi copilul din mine rade si se entuziasmeaza de cel putin 20 de ori pe zi… la tot felul de lucruri banale!
Serile mi le petrec mereu gandindu-ma la tot felul de ridiculitatzi, iar diminetzile arata mereu cam la fel! E tot un drac!
Imi pun mereu aceleasi intrebari, iar oamenii pe langa care trec au mereu aceleasi fetze - parca-s clonatzi! Pana si soarele are aceeasi moaca, asta daca ma obosesc sa ies pe balcon si sa-l mai prind agatzat pe cer pana apune!
Well… ideea este ca m-am plictisit teribil! Insa, tot e bine... ca plictiseala asta nu ma deprima!
Am visat mult – tot felul de porcarii – deh, am avut mintea odihnita! Zombi, orase parasite… ba chiar intr-unul din vise eram eu insami un zombie si-mi placea teribil chestia asta! :))

Sunt fericita ca am reusit sa curat sufrageria dupa ce au terminat ai mei cu zugraveala si cu parchetul. Man - it was hard! Dar... ce frumos luceste mobila acum :)
In continuare, ma confrunt cu ceeasi senzatie de levitatie cand ma tarasc seara pana la magazinul de langa bloc sa-mi iau o inghetata sau o milka. Si pe bune, de nu simt aceeasi piatra a lui sisif prinsa in spate in fiecare dimineata cand ma trezesc!
Orbecai mereu dupa cafea sau mor de sete pt ca mi-e lene sa cobor sa-mi iau o sticla de lipton!
Evident: a trecut luna de concediu - o luna in care mi-am pierdut timpul in nesimtire! Aaaaa... uitasem - mai am o saptamana! Testul spune ca my inner child iz happy today! :D Dehhh... who knows??!! Ma duc la dush!

12 august 2007

old before their time...


Am vazut aseara, pe Discovery Channel un documentar despre progeria, numita si "sindromul Hutchinson-Gilford" - o afectiune genetica rara care apare la copii si este caracterizata prin imbatranire prematura (procesul de imbatranire accelereaza cu o preponderentza de 8-10 ori mai mare decat in mod normal, they say!)
Auzisem de aceasta boala prin 2000, cand am vazut la stirile unui post tv, o fetita din Iasi (Ioana Jitaru) - care, la 13 ani (pe vreme aceea) arata ca o batrana de 60. Practic, fetita consuma etapele din viata unui om obisnuit cu o viteza mult mai mare. Arata sinistru - cu obrajii scofilciti si ridati, cu pielea de pe maini ingrosata si depigmentata. Cele citeva fire de par pe care le-a avut albisera si ii cazusera de ceva vreme. Avea buzele stranse si o dantura cariata si incompleta. Era piele si os: avea doar 13 kilograme.
De atunci nu am mai auzit nimic despre Ioana. Probabil ca a murit, din moment ce pragul de viata pe care-l poate atinge un copil cu progeria este in medie de 13-14 ani. Insa, nu a mai aparut nicio stire despre ea.
Desi exista mai multe forme de progeria, tipul initial al afectiunii a fost descoperit de medicii al caror nume il poarta (1886-1897, Anglia). Incidenta acestei boli este de 1 la 8 milioane de nou nascuti. Ambele sexe si toate rasele sunt afectate in egala masura. S-au raportat cazuri in intreaga lume, inclusiv in Romania.
Desi la nastere copiii par sanatosi, ei incep sa dezvolte simptomele de progeria inainte sa implineasca 2 ani. Micutii inceteaza sa mai creasca, aspectul pielii este unul imbatranit, incheieturile le functioneaza cu dificultate, riscul de fracturi si de stop cardiac creste si se generalizeaza arteroscleroza. Acesta din urma este si diagnosticul cu care micutii inceteaza din viata dupa ce au supravietuit cu dificultate 13 ani, in medie.
Copiii care sufera de progeria sunt predispusi genetic la afectiuni cardiace premature. Moartea intervine aproape in toate cazurile din cauza acestora. Cauza acestei boli este o mutatie a genei LMNA. Aceasta produce o proteina (Lamin A) care este esafodajul care pastreaza grupate nucleele celulare. Cercetatorii cred ca deficienta de Lamin A face nucleele instabile. Aceasta instabilitate celulara pare sa duca la imbatranire prematura. S-a ajuns la aceasta concluzie dupa ce in octombrie 2002 s-a reusit izolarea genei in cauza. Multi parinti s-au gandit ca ei sunt cauza bolii copiilor lor, dar cercetatorii spun ca niciunul dintre acestia nu au deficienta in cauza, deci copiii nu au cum sa o mosteneasca de la ei.
John Tacket si Ashley Hegi sunt doi copii pe care progeria i-a unit! Din pacate, John a murit in urma cu 3 ani. Iar Ashley, acum in varsta de 16 ani, se zbate intre viatza si moarte intr-o clinica particulara.

John Tacket (1988-2004) - fost o inspiratie pentru multi... un adolescent din Bay City care a murit in 2004, in urma unui atac de cord! Desi avea 16 ani, corpul lui arata ca al unui batran de 100 de ani!
In ultimul sau interviu, acordat televiziunii ABC12's, John Tacket spunea: "Nu mai vreau sa ma gandesc la boala pe care o am. Trebuie sa merg mai departe si sa-mi traiesc viata la maxim. Am un acoperis deasupra capului si mancare pe masa. Nu am de ce sa ma plang!"
Visul lui John era sa devina baterist celebru intr-o trupa rock!
John Tacket a fost ambasadorul "Progeria Research Foundation"!

Un interviu din 2001:

Ashley Hegi (1991 - ?)




Asa arata Ashley acum 2 ani. Un interviu in care ne spune cate ceva despre ea si lanseaza un mesaj copiilor care sufera de sindromul Hutchinson-Gilford.

Lori, mama lui Ashley a postat cateva poze cu cele mai fericite momente din viatza lui Ashley pe site-ul Progeria Project Foundation!
http://www.progeriaproject.com/Kids/ashley/Photos/family.htm


Copiii doboratzi de progeria din 1999 pana azi!
http://www.progeriaresearch.com/In_Memory_0f.html

Cativa copii care au progeria care si se afla inca in viata!
http://www.progeriaresearch.com/gallery.html

Pagina lui Hayley.
http://www.hayleyspage.com/

Pagina lui Lindsay.
http://www.littlelindsay.com/

Este o lectie de viata, sa-i vezi cat de fericiti sunt ca traiesc, desi viata li se scurge printre degete. Atunci intelegi ca noi, cei sanatosi, cei care uneori ne gandim ca viata nu are niciun sens, nu cunoastem deloc importanta ei. Este impresionant cum acesti copii, carora le lipseste un lucru atat de important - ca viitorul - stiu sa se bucure cu adevarat de viata.
Parintii lor, in special mamele - sunt demni de toata admiratzia. Te cutremura sa vezi cu cata dragoste poate mama lui Ashley sa creasca un copil a carui viatza se poate stinge dintr-o clipa intr-alta! Mamele acestor copii sunt adevarati martiri - le privesti, empatezi cu ele, iti provoaca mila si apoi admiratzie... si te cutremura gandindu-te ca sunt atatea femei care-si abandoneaza copiii!
Cel mai impresionant lucru la acesti copii este capacitatea cu care pot sa inteleaga si sa-si accepte boala. Si totusi... (stiind toate etapele evolutiei ei) traiesc cu cea mai mare intensitate!

10 august 2007

introducing... e.e. cummings

"I carry your heart with me"
Edward Estlin Cummings (1894 - 1962)


I carry your heart with me
I carry it in my heart...
I am never without it,
Anywhere I go you go, my dear;
and whatever is done by only me
is your doing, my darling!
I fear no fate,
for you are my fate, my sweet
I want no world,
for beautiful you are my world, my true!
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing - is you.
........................................................................
here is the deepest secret nobody knows,
here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;
which grows higher than soul can hope or mind can hide!
and this is the wonder that's keeping the stars apart...
I carry your heart, I carry it in my heart!


"It may not allways be so"

It may not always be so; and I say that if your lips, which i have loved,
should touch another's, and your dear strong fingers clutch his heart,
as mine in time not far away;
If on another's face your sweet hair lay in such a silence as i know,
or such great writhing words as, uttering overmuch,
stand helplessly before the spirit at bay;

If this should be, I say - if this should be - you of my heart, send me a little word;
that I may go unto him, and take his hands, saying
"Accept all happiness from me."
Then shall I turn my face, and hear one bird
sing terribly afar in the lost lands.

"I like my body when it is with your body"

I like my body when it is with your body.
It is so quite a new thing.
Muscles better and nerves more.
I like your body.
I like what it does,
I like its hows.
I like to feel the spine of your body
and its bones,
and the trembling-firm-smoothness
and which I will again and again and again kiss,
I like kissing this and that of you,
I like slowly stroking the shocking fuzz of your electric fur,
and what-is-it comes over parting flesh . . . .
And eyes big Love-crumbs,
and possibly I like the thrill of under me you - quite so new!

"Somewhere I have never travelled"

Somewhere i have never travelled, gladly beyond any experience, your eyes have their silence: in your most frail gesture are things which enclose me, or which I cannot touch because they are too near... your slightest look easily will unclose me, though I have closed myself as fingers, you open always petal by petal myself as Spring opens, touching skilfully, mysteriously her first rose or if your wish be to close me, I and my life will shut very beautifully, suddenly, as when the heart of this flower imagines the snow carefully everywhere descending; nothing which we are to perceive in this world equals the power of your intense fragility: whose texture compels me with the color of its countries, rendering death and forever with each breathing I do not know what it is about you that closes and opens; only something in me understands the voice of your eyes is deeper than all roses nobody, not even the rain, has such small hands!

"You Said"

You said: "Is there anything which
is dead or alive more beautiful
than my body, to have in your fingers
(trembling ever so little)?"
Looking into your eyes

"Nothing" i said, "except the
air of spring smelling of never and forever."
....and through the lattice which moved as
if a hand is touched by a hand
which moved as though
fingers touch a girl's breast, lightly!
"Do you believe in always?"
the wind said to the rain.
"I am too busy with my flowers to believe"
the rain answered...


"You are like the rain"


I have found what you are like the rain,
Who feathers frightened fields with the superior dust-of-sleep
Wields easily the pale club of the wind and swirled justly souls of flower strike
the air in utterable coolness deeds of green thrilling light
with thinned newfragile yellows lurch and press-in the woods
which stutter and sing...
And the coolness of your smile is stirring of birds between my arms;
but I should rather than anything have - almost when hugeness will shut quietly - almost, your kiss!

9 august 2007

diamonds are not a girl's best friend!!!


O poveste… o poveste despre una dintre cele mai bune prietene de-ale mele (poate chiar cea mai buna prietena a mea)! Sa-i spunem - Maria! :)
Ne cunoastem de cand ne-am nascut (de fapt, de cand m-am nascut eu… cam la 5 luni dupa ea)!!! Mamele noastre erau prietene foarte bune… si locuiau pe aceeasi scara, la 3 etaje distantza…
Desi eram in aceeasi clasa, in scoala generala, nu ne-am inteles extraordinar. Exista un fel de competitie intre noi -lucru care ne-a indepartat pentru o perioada! Dupa generala a venit liceul.
Eu - Economicul.
Ea - nu luase examenul!
Eu - prima mea iubire – impartasita! Dar care mi-a trecut la fel de repede cum a venit!
Ea – prima ei dragoste neimpartasita! Suferintza si iubire in tacere! Si acum imi amintesc cum il priveam impreuna, de la balconul ei, pe Victor (baiatul de care se indragostise iremediabil si care statea vis-a-vis de noi.) Insa, el... nu avea ochi pentru ea! Era un superficial!
Eu - primele intalniri cu baietii. Primul sarut!
Ea - se confrunta cu lupta ei continua cu kilogramele in plus si se temea ca niciun baiat nu o sa o placa asa! Ce-i drept, existau multi dobitoci!
Facultatea.
Eu – Jurnalistica.
Ea – terminase liceul la un an dupa mine si urma o scoala postliceala! Cure de slabire peste cure de slabire...
Eu – imi doream sa lucrez in televiziune!
Ea – trecea printr-o perioada dificila! Mama ei aflase ca are cancer! Metastaza!
Eu – cursuri si primele intalniri cu Sorin!
Ea – alaturi de mama ei si boala prin care aceasta trecea! (tinea o casa intreaga: de la gatit pana la menaj!!)
Eu – anul I de facultate, practica la “Curentul” si “Radio Uniplus”.
Ea – tratamente peste tratamente, citostatice peste citostatice si prima operatie a mamei ei!
Eu – Il cunosteam pe Daniel – cel alaturi de care sunt si acum! :)
Ea – cea de-a doua operatie a mamei ei!
Eu – fericita…
Ea – deprimata…
In momentul in care mama ei s-a dus (o femeie deosebita!), Maria a “cazut”!
Imi aduc aminte de ultimele clipe petrecute alaturi de ea si mama ei! Au fost groaznice! Urasc cancerul! Daca as putea, l-as omori "with my bare hands"! Transforma oamenii, le fura frumusetea si le suge viatza incetul cu incetul! Nu cred sa existe ceva mai urat decat cancerul!
N-o sa uit niciodata privirea “pierduta” din ochii Mariei! Tubul de calmante pe care l-am trimis pe frati-miu sa-l ia pentru ea in seara in care mama ei a murit!! "Palmele blande" pe care incercam sa i le dau pentru ca mi-era frica sa nu lesine! Tipetele ei de durere! Dumul la tzara, inmormantarea! Ploaia care s-a pornit atunci si care nu se mai oprea! Intrebarea pe care ea o punea la nesfarsit cu ochii ridicati spre cer: “De ce ai luat-o la tine, Doamne?!” si raspunsul meu, extrem de pueril, dar incurajator (credeam eu!) la vremea aceea: “Dumnezeu ii ia la El numai pe cei buni!”
Din acel moment Maria nu a mai fost Maria! Devenise un flash-back sa ma duc la usa ei si sa imi deschida cu rimelul intins pana la barbie! 3 ani a tinut-o asa! Intr-un doliu permanent! Uitase pana si de curele ei de slabire!
Ajunsese la concluzia ca este sortita sa sufere… sa aiba partea numai de esecuri si de nefericire! Se conformase si isi acceptase soarta! Refuza sa mearga mai departe! Viata ei se oprise intr-un punct... si refuza sa continue!
Iar eu ma saturasem sa ii spun: “Mari, va veni soarele si pe strada ta!”
Niciodata nu am crezut in acea “pure & everlasting love”, dragostea aia care te face fericit si iti da motiv sa zambesti dimineatza, fara sa-ti fi baut cafeaua!
Pentru ea, acea dragoste a venit acum 2 ani! Si atunci – toate problemele ei s-au rezolvat! “Dragostea face minuni" - spunea ea… Eu – ii radeam in nas! Un lucru e cert, Ionut a schimbat-o! A readus-o pe Maria inapoi! Pentru el - ea este frumoasa, este minunata si Kilogramele ei in plus nu exista! Sunt doar "o vedenie" de-a ei! :)
El (nu am avut ocazia sa-l cunosc foarte bine) – este un baiat simplu, dar exceptional! Sunt convinsa de lucrul asta, uitandu-ma la ea! Dupa un an, el a plecat in Italia (pentru a castiga bani ca sa-si faca un viitor alaturi de ea). Ea – a ramas aici… si ardea de dorul lui!
Pana intr-o zi, cand mistuita de dor – a decis sa plece dupa el! Era 2-3 dimineatza, septembrie 2006 (poza e facuta cu 2 zile inainte ca ea sa plece) si impreuna cu inca doua prietene, tatal si fratele ei, am condus-o la autocar! Pleca de acasa si era fericita. Era fericita ca in curand o sa fie cu Ionut! Autocarul pleca… noi alergam dupa el si ii faceam cu mana, iar ea – la geam – ne zambea!
A fost ultima oara cand am vazut-o… De atunci vorbim la telefon si mereu o intreb daca s-a acomodat, daca ii este bine acolo, daca nu ii este dor de casa! Iar ea, mereu, imi da acelasi raspuns: “Sunt fericita pentru ca sunt cu Ionut! Daca vin acasa, o sa simt iar ca si cum ar lipsi jumatate din mine!”
Iar eu - nu pot decat sa fiu fericita pentru ea… sa fiu in sfarsit impacata si sa ma bucur ca “soarele a rasarit pe strada ei”. Azi, am vorbit cu ea la telefon. Evident - sporovaia fericita si imi tot povestea ce si-a mai cumparat! Sunt convinsa ca ii este greu acolo unde este, dar :) peste 2 luni o sa vina acasa si o sa ne vedem la nunta fratelui ei!

the magic mountain!


“How bewitching the beauty of the human body, composed not of paint or stone, but of living, corruptible matter, charged with the secret fevers of life and decay! Consider the wonderful asymmetry of this structure: Shoulders and hips and nipples swelling on either side of the breast, and ribs arranged in pairs, and the navel centered in the belly’s softness, and the dark sex between the thighs. Consider the shoulder blades moving beneath the silky skin of the back, and the backbone in its descent to the paired richness of the cool buttocks, and the great branching of vessels and nerves that passes from the torso to the arms by way of the armpits, and how the structure of the arms corresponds to that of the legs!” - Thomas Mann - The Magic Mountain

7 august 2007

today's song...





Mă despart... mă întunec de tine,
... prin acest plâns îngândurat.
Citește, închide-mi ochii,
oglindă a mea - TU.

Niciun cuvânt nu umple
durerea de a te fi atins cu mâinile,
Taina de a te fi salvat,
undeva în trecut.
Undeva, în trecut e un țărm,
O întindere de fluviu de piatră.

Iartă-mă... TU.
De pe acum,
de sare spală-mă.
Nimeni nu tace,
Nimeni nu spune,
Nimeni nu poate.

6 august 2007

today is your day!

"Oh, the Places You'll Go!"
(Theodor Seuss Geisel)

Congratulations!
Today is your day.
You're off to Great Places!
You're off and away!

You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself any direction you choose. You're on your own. And you know what you know. And YOU are the guy who'll decide where to go.
You'll look up and down streets. Look 'em over with care. About some you will say, "I don't choose to go there." With your head full of brains and your shoes full of feet, you're too smart to go down any not-so-good street.
And you may not find any you'll want to go down. In that case, of course, you'll head straight out of town.
It's opener there in the wide open air. Out there things can happen and frequently do to people as brainy and footsy as you.
And when things start to happen, don't worry. Don't stew. Just go right along. You'll start happening too.
Oh! The places you'll go! You'll be on your way up! You'll be seeing great sights! You'll join the high fliers who soar to high heights.
You won't lag behind, because you'll have the speed. You'll pass the whole gang and you'll soon take the lead. Wherever you fly, you'll be the best of the best. Wherever you go, you will top all the rest... except when you don't, because, sometimes, you won't.
I'm sorry to say so but, sadly, it's true and Hang-ups can happen to you.
You can get all hung up in a prickle-ly perch. And your gang will fly on. You'll be left in a Lurch.
You'll come down from the Lurch with an unpleasant bump. And the chances are, then, that you'll be in a Slump.
And when you're in a Slump, you're not in for much fun. Un-slumping yourself is not easily done. You will come to a place where the streets are not marked. Some windows are lighted. But mostly they're darked. A place you could sprain both your elbow and chin!
Do you dare to stay out? Do you dare to go in? How much can you lose? How much can you win? And IF you go in, should you turn left or right... or right-and-three-quarters? Or, maybe, not quite? Or go around back and sneak in from behind? Simple it's not, I'm afraid you will find, for a mind-maker-upper to make up his mind.
You can get so confused that you'll start in to race down long wiggled roads at a break-necking pace and grind on for miles across weirdish wild space, headed, I fear, toward a most useless place.
The Waiting Place... for people just waiting. Waiting for a train to go or a bus to come, or a plane to go or the mail to come, or the rain to go or the phone to ring, or the snow to snow or waiting around for a Yes or a No or waiting for their hair to grow. Everyone is just waiting.
Waiting for the fish to bite or waiting for wind to fly a kite or waiting around for Friday night or waiting, perhaps, for their Uncle Jake or a pot to boil, or a Better Break or a string of pearls, or a pair of pants or a wig with curls, or Another Chance. Everyone is just waiting.
NO! That's not for you!
Somehow you'll escape all that waiting and staying. You'll find the bright places where Boom Bands are playing.
With banner flip-flapping, once more you'll ride high! Ready for anything under the sky. Ready because you're that kind of a guy!
Oh, the places you'll go! There is fun to be done! There are points to be scored. There are games to be won. And the magical things you can do with that ball will make you the winning-est winner of all. Fame! You'll be famous as famous can be, with the whole wide world watching you win on TV.
Except when they don't. Because, sometimes, they won't.
I'm afraid that some times you'll play lonely games too. Games you can't win 'cause you'll play against you.
All Alone! Whether you like it or not, Alone will be something you'll be quite a lot.
And when you're alone, there's a very good chance you'll meet things that scare you right out of your pants. There are some, down the road between hither and yon, that can scare you so much you won't want to go on.
But on you will go though the weather be foul. On you will go though your enemies prowl. On you will go though the Hakken-Kraks how. Onward up many a frightening creek, though your arms may get sore and your sneakers may leak.
On and on you will hike and I know you'll hike far and face up to your problems whatever they are.
You'll get mixed up, of course, as you already know. You'll get mixed up with many strange birds as you go.
So be sure when you step. Step with care and great tact and remember that Life's a Great Balancing Act. Just never forget to be dexterous and deft. And never mix up your right foot with your left.
And will you succeed? Yes! You will, indeed! (98 and 3/4 percent guaranteed.)
Kid, you'll move mountains!
So... be your name Buxbaum or Bixby or Bray or Mordecai Ali Van Allen O'Shea, you're off to Great Places! Today is your day! Your mountain is waiting. So...get on your way!
 
powered by Blogger