eseu despre zăpadă...

the_dead_girl_epilogue_part_ii_by_vikkigothangel-d3l2a7n photo the_dead_girl_epilogue_part_ii_by_vikkigothangel-d3l2a7n.jpg
M-am întrebat deseori ce aș face dacă aș putea să iau 10 minute de pauză de gândit?
Ce aș face în alea 10 minute?
Aș fugi departe? M-aș arunca în gol? M-aș evapora?
Aș trăi o senzație de bine precum cea dată de amfetamine?

Într-o zi, aș vrea să mă pot opri din gândit măcar pentru 10 minute.
Într-o zi, aș vrea să nu mai am asteptări atât de mari, ca să pot avea dezamagiri mai mici.
Într-o zi, aș vrea să o pot lua de la capăt, ca să mă remodelez… să-mi fie mai ușor să fiu eu.
Într-o zi, aș vrea să râd până o să mă doară stomacul.
Într-o zi, aș vrea să fac un “trade” cinstit. Să schimb lucrurile pe care le fac, cu cele pe care le ignor.
Într-o zi, aș vrea să-mi mai dau o șansă.

Într-o zi, aș vrea să nu mai fiu atât de dependentă de tot ceea nu pot avea vreodată!
Într-o zi, poate voi reuși să-mi scot inima din piept, să o scutur puțin, să o cert și ea să-mi răspundă.
Și-apoi să o așez la loc, ca nouă!
într-o zi, aș vrea să trăiesc.

ce urzesc...

Deci... da! N-am mai scris de multă vreme.
Nu că ar intra cineva ca să simtă diferența.
Cât pentru ochii mei obosiți care vor să se desfete (din când în când) cu extravaganțele pe care le freamăt.
(Acum, Andi a pornit camera de la telefon și își filmează nările furibunde).

Deci... da! Mi-e mai greu să scriu, să meditez, să gust un ceai cu toate papilele. Mi-e mulllllt mai greu să fac ORICE. Mai ales acum, când Andi al meu se află la etapa "plonje în cap din orice pat"!

Printre "ta-ta-ta"-urile lui melodioase (căci de "ma-ma-ma" nu poate fi vorba), mă străduiesc să-i banez degetele de la butonul de shut-down al laptopului și să termin - măcar - acest amărât de post. Așa, lamentabil cum este el!

Mă lupt, promit și încerc să mă țin de (probabil) unica rezoluție pentru 2012. Să scriu din nou. Pe blog, adică! Subiectele restante mi s-au încununat în păr și trebuie să pun la cale o strategie prin care să le atac în cel mai calculat și elaborat mod posibil. Căci viața cu puiul meu de ren îmi poate da (extrem de ușor) toate planurile pente cap. Așadar, o să revin cu:

- Un Jurnal de mămică! (cu evoluția lui Andi în poze și pe etape. Evident, reiau și din urmă)
- Poveștile mele uzuale (ce filme am mai văzut, ce cărți am mai citit, ce mâncăruri am mai gustat, prin ce locuri am mai umblat... despre viață în general.)
- Love Stories, alte fantasmagorii și "imaginațiuni" de-ale mele!

Sper să-mi iasă.
Cheers!

25 ianuarie 2012

eseu despre zăpadă...

the_dead_girl_epilogue_part_ii_by_vikkigothangel-d3l2a7n photo the_dead_girl_epilogue_part_ii_by_vikkigothangel-d3l2a7n.jpg
M-am întrebat deseori ce aș face dacă aș putea să iau 10 minute de pauză de gândit?
Ce aș face în alea 10 minute?
Aș fugi departe? M-aș arunca în gol? M-aș evapora?
Aș trăi o senzație de bine precum cea dată de amfetamine?

Într-o zi, aș vrea să mă pot opri din gândit măcar pentru 10 minute.
Într-o zi, aș vrea să nu mai am asteptări atât de mari, ca să pot avea dezamagiri mai mici.
Într-o zi, aș vrea să o pot lua de la capăt, ca să mă remodelez… să-mi fie mai ușor să fiu eu.
Într-o zi, aș vrea să râd până o să mă doară stomacul.
Într-o zi, aș vrea să fac un “trade” cinstit. Să schimb lucrurile pe care le fac, cu cele pe care le ignor.
Într-o zi, aș vrea să-mi mai dau o șansă.

Într-o zi, aș vrea să nu mai fiu atât de dependentă de tot ceea nu pot avea vreodată!
Într-o zi, poate voi reuși să-mi scot inima din piept, să o scutur puțin, să o cert și ea să-mi răspundă.
Și-apoi să o așez la loc, ca nouă!
într-o zi, aș vrea să trăiesc.

5 ianuarie 2012

ce urzesc...

Deci... da! N-am mai scris de multă vreme.
Nu că ar intra cineva ca să simtă diferența.
Cât pentru ochii mei obosiți care vor să se desfete (din când în când) cu extravaganțele pe care le freamăt.
(Acum, Andi a pornit camera de la telefon și își filmează nările furibunde).

Deci... da! Mi-e mai greu să scriu, să meditez, să gust un ceai cu toate papilele. Mi-e mulllllt mai greu să fac ORICE. Mai ales acum, când Andi al meu se află la etapa "plonje în cap din orice pat"!

Printre "ta-ta-ta"-urile lui melodioase (căci de "ma-ma-ma" nu poate fi vorba), mă străduiesc să-i banez degetele de la butonul de shut-down al laptopului și să termin - măcar - acest amărât de post. Așa, lamentabil cum este el!

Mă lupt, promit și încerc să mă țin de (probabil) unica rezoluție pentru 2012. Să scriu din nou. Pe blog, adică! Subiectele restante mi s-au încununat în păr și trebuie să pun la cale o strategie prin care să le atac în cel mai calculat și elaborat mod posibil. Căci viața cu puiul meu de ren îmi poate da (extrem de ușor) toate planurile pente cap. Așadar, o să revin cu:

- Un Jurnal de mămică! (cu evoluția lui Andi în poze și pe etape. Evident, reiau și din urmă)
- Poveștile mele uzuale (ce filme am mai văzut, ce cărți am mai citit, ce mâncăruri am mai gustat, prin ce locuri am mai umblat... despre viață în general.)
- Love Stories, alte fantasmagorii și "imaginațiuni" de-ale mele!

Sper să-mi iasă.
Cheers!
 
powered by Blogger