28 octombrie 2007

What can I do??? I'm a superficial girl....


Iubesc obiectele frumoase.
Iubesc arta. 
Îmi place Goya, Van Gogh și Klimt.
Îmi place simetria și acuratețea.
Finisajele și lucrul bine făcut.
Îmi plac diamantele și mă fascinează rochiile de epocă (de pe vremea lui Ludovic) și ținutele cântărețelor de cabaret din anii '20...
Sunt absolut obsedată de tot ceea ce arată superb!
Și, de la un timp, de punctele de suspensie...
De culoarea galbenă... 
De mov (nu-s "a fashion victim", dar să fiu a naibii de nu-mi place movul !!!)
Îmi plac bărbații frumoși... Doamne! Bărbații frumoși...
Mereu mi-au plăcut.
Ce să-i faci? Sunt o superficială!

27 octombrie 2007

Coelho's Witch...


S-a nascut in Romania si nu avea nici un nume. In Beirut, parintii adoptivi ii spun Sherine. Apoi primeste numele zeitei intelepciunii, Atena. Calatoreste in toata lumea, cautandu-se pe sine, si afla mult mai mult decat sperase, afla adevarul despre lumea in care traieste. Si devine Vrajitoarea din Portobello.

Noul roman semnat Paulo Coelho spune povestea acestei fascinante tinere din Transilvania care ajunge sa schimbe viata celor care au intalnit-o, iar marturiile lor contureaza un destin de exceptie:
"Era maestra mea, avea datoria de a-mi transmite misterele sacre, de a trezi energia necunoscuta care zace inauntrul fiecaruia dintre noi." (Andrea McCain, actrita)

"Marea problema a Atenei a fost ca era o femeie a secolului XXII nascuta in secolul XXI si nu s-a ferit sa o arate. Cu ce pret? A platit din plin pentru asta." (Deidre O'Neil, cunoscuta ca Edda)
"Nimeni nu-si incredinteaza visurile in mainile celor care le pot distruge. Nimeni, cu exceptia Atenei." (Heron Ryan, ziarist)

sau...
pe langa modul inedit in care este scrisa (este povestita viata unei femei si desfasurarea evenimentelor in care ea este implicata nu in timp real... ci prin marturiile si declaratiile celor care au cunoscut-o), cartea nu este nimic mai mult decat o succesiune de evenimente "reale" cik... din viata unei femei cu o viata lipsita de sens - cel putin asa mi s-a parut mie!
Atena - infiata dintr-un orfelinat din Sibiu de catre un cuplu de libanezi, are previziuni inca din copilarie despre razobiul civil, motiv pentru care familia impreuna cu ea parasesc libanul si se stabilesc in Anglia. Atena ramane insarcinata si se casatoreste inca de la varsta de 19 ani cu un barbat care nu o putea intretine nici pe ea si nici copilul pentru ca, socrii ei "ofticati" fiind de faptul ca fiul lor a luat de sotie o romanca orfana, i-au interzis acestuia dreptul de a accesa conturile familiei. Dupa 2 ani divorteaza si tot atunci, "paraseste" biserica, hulind-o si urand-o, cand un preot nu-i da binecuvantarea (este interzisa binecuvantarea oamenilor divortati).
Din acel moment, Atena isi dedica intreaga viata "trezirii Mamei" (o traditie suprimata de secole), pe care incerca sa o faca sa vorbeasca prin ea. Invata sa intre in legatura cu fortele divine prin dans, apoi prin scris, "umpland spatiile albe", apoi intorcandu-se in Romania pentru a-si cunoaste adevarata mama (afla ca se tragea dintr-o familie de tigani). Se intoarce in Dubai pentru a se perfectiona... si cand o intalneste pe Edda (invatatoarea ei) in Scotia, Atena atinge absolutul.

Incepe sa tina cursuri si prelegeri unei trupe de teatru, ocazie cu care il cunoaste pe jurnalistul Heron, care se indragosteste iremediabil de ea... si reuseste sa o trezeasca pe Mama in ea. Devine un fel de profeta, le da raspunsuri si le prezice viitorul celor din jur, ii ajuta pe cei oropsiti sa intre in contact cu mortii lor si apoi ii preda toate aceste lectii Andreei. Cand Atena descopera ca reverendul Ian Buck o declara "vrajitoarea din Portobello" si o acuza ca se da drept o salvatoare falsa a sufeletelor, Atena lasa un testament verbal pe un reportofon si la scurt timp este gasita moarta in Hampstead. Asta e tot!
Nu stiu cum de am rezistat pana la sfarsit.. poate din curiozitatea de afla motivele care au dus la asasinarea ei sau macar pentru a afla un indiciu despre asasin. Nicidecum... pentru ca pana la urma, moartea ei a fost o inscenare!
sau...
mai bine zis o carte despre reinventarea Zeitei Mame, care nu numai ca m-a plictisit teribil, dar mi-a intarit convingerea ca Paolo Coelho, inca de la "Veronica se hotaraste sa moara" (si singura, de altfel) nu a mai scris o carte buna!


24 octombrie 2007

Sea Of Emotion

În copilărie, îmi plăcea foarte mult literatura SF.
Citeam Isaac Asimov și A.E. Van Vogt în disperare, iar putin mai târziu, l-am descoperit pe Arthur C. Clarke.
Îmi amintesc că într-una din cărțile lui Asimov era o tânară care nu avea emoții... nu simțea durerea, frica sau teama, deznădejdea sau disperarea, tristețea sau groaza.
Însă, nu simțea nici bucuria, nici fericirea, nici dragostea, nici multumirea sau vreo altă satisfacție celestă.
Nu schița niciun zâmbet, nu vărsa nicio lacrimă.

Eu aș fi dispusă să renunț definitiv la zâmbete, pentru a nu mai avea temeri.
Nu mai vreau sa fiu o mare de emoții....




22 octombrie 2007

Twenty and something...

Știu că nu-s mai bună decât alte femei, nici mai frumoasă și nici mai deșteaptă. 
Din nefericire, port în mine mai multe răutăți decât ar fi trebui.
Îmi place să-i văd pe alții suferind atunci când știu c-o merită, îmi plac dramele și intrigile, iar dacă ele nu există, le creez. Întind capcane pentru a măsura caracterul oamenilor și îi supun la tot felul de teste.
Știu precis ce și cui ar trebui să spun ceva și de cine ar trebui să mă feresc.
Da. Și sunt răzbunătoare.

Totuși, ce am învățat până la această vârsta!!???
Că imaginația și voința nu sunt suficiente pentru a întreține flăcările unei iubiri, atunci când nu împarți cu celălalt cafeaua sau de dimineață.
Că, uneori, cel mai mic și nesimnificativ lucru îți poate răsturna întreaga existență, dar tot un nimic ți-o restabilește la loc.



Și că întreaga noastră viață este construită din astfel de mici nimicuri.
Am învățat și eu să lenevesc ca o pisică și, din când în când, să-mi închid telefonul.
Am deprins încă vreo 3 tabieturi care să-mi grăbească sfârșitul.
Am mai învățat că persoanele pe care, la început, nu le pot suporta, ajung să-mi devină cei mai buni prieteni.
Că marile prietenii nu se pierd niciodată, nici în timp și nici în spațiu.
Că marile iubiri... rămân mari iubiri (chiar dăcă au trecut luni, ani) și că d-aia se numesc mari iubiri, că dacă s-ar materializa și s-ar consuma, nu s-ar mai numi mari iubiri.
Și cel mai important, am învățat să fiu sinceră exact cât se poate, să aștept exact atât cât trebuie, să spun STOP, atunci când simt că nu mai pot și să merg mai departe de fiecare dată.


21 octombrie 2007

Noutăți în colecția "Raftul Denisei" la Humanitas...

Denisa Comanescu este directorul general al Editurii Humanitas Fiction, editura care include colectiile: „Raftul Denisei”, „Cocktail” si „Thriller&Mystery”. Pe 18 mai 2006, Denisa Comanescu si-a lansat colectia "Raftul Denisei", care este o continuare a altei colectii de succes "Raftul Intai".
Daca vreti sa gustati o carte buna, cautati "pisicutza neagra" :).... Iata si ultimele aparitii in colectie:


"Un gest de iubire" - James Meek

Siberia, 1919. Dincolo de pădurile nesfârşite şi de câmpiile bătute de crivăţ, o comunitate ciudată, unde nu există copii, trăieşte într-un sat aflat parcă la capătul lumii. Conducătorul lor este Balasov, fostul soţ al Annei Petrovna, tânără mamă a singurului băiat din sat, care freamătă după pasiunile lumeşti. Izolarea sectei posedate de o fervoare mistică dostoievskiană este doar o părere: în Iazik s-a instalat un regiment ceh, mânat în pustiurile îngheţate de vâltoarea războiului civil care macină Rusia. "Magnific şi cutremurător", scrie The Washington Post. "Vă va aminti de Doctor Jivago şi de Anna Karenina."


"Delta lui Venus" - Anais Nin

Cititorul care paseste in lumea imbibata de erotism a lui Anais Nin trebuie sa lase prejudecatile la intrare: autoarea incearca sa deschida acea cutie a Pandorei care este sexualitatea feminina, infatisand-o sub masti felurite, insa fara tuse clinice sau pudibonderii suspecte. Prostituate, voyeuri, frigide, lesbiene, hermafroditi, artisti, femei indragostite, barbati de o sexualitate uluitoare -- universul lui Anais Nin functioneaza dupa legea instinctului ridicat la rang de arta.
"Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anais Nin prin gratie si frumusete. O aristocrata. Dar si o scriitoare cu un talent extraordinar. Ea apartine acum intregii lumi." (Henry Miller)

"Varstele lui Lulu" - Almudena Grandes

Bestseller international tradus in peste douazeci de tari si vandut in peste 1,5 milioane de exemplare Varstele lui Lulu a obtinut Premiul Sonrisa Vertical in 1989.Un roman explicit si indraznet, istoria unei ucenicii erotice mereu imbogatite, transgresand linia fina ce desparte "normalitatea" de tabuuri. Un debut fulminant, Varstele lui Lulu a devenit un bestseller erotic care a revolutionat literatura spaniola si a impus-o pe Almudena Grandes drept una dintre cele mai originale scriitoare tinere ale literaturii hispanice.
"Un roman splendid, de o deplina maturitate artistica, o investigatie atenta a secretelor intimitatii feminine, a fantasmelor ascunse care influenteaza din umbra comportamentul fiintelor umane." (Mario Vargas Llosa)


„Portocala mecanica“ - Anthony Burgess

Alaturi de „1984“ si de „Minunata lume noua“, „Portocala mecanica“ ofera o viziune a alienarii omului intr-un viitor postindustrial, dezvaluind granitele fragile care despart binele de rau. Desi conceput ca o fantezie plasata intr-un viitor orwellian, „Portocala mecanica“ ii da cititorului senzatia ca este mult mai mult decit pura fictiune. Burgess isi dezvaluia in 1972 motivele scrierii acestui roman: „Am scris «Portocala...» ca pe un fel de manifest si chiar ca o predica asupra importantei liberului arbitru. Eroul meu, sau mai degraba antieroul meu, Alex, este un tinar foarte rau. Dar rautatea sa nu este produsul unei conditionari sociale sau genetice, ci rodul unei aberante exersari a liberului arbitru, «joaca» in care el s-a angajat cu toata luciditatea“.

"Palatul Viselor" - Ismail Kadare

Romanul, probabil cea mai curajoasa carte a lui Ismail Kadare, surprinde cosmarul orwellian amplificat intr-o izbucnire violenta a istoriei moderne, impletind intr-o poveste atemporala spaimele mentalitatii primitive cu delirul birocratiei totalitare. Intr-un timp incert (poate inceputul secolului XX), sultanul imensului, dar subredului Imperiu Otoman ingradeste libertatea supusilor, controlandu-le visele prin intermediul celei mai inspaimantatoare si mai misterioase institutii ale puterii -- Tabir Saray. Aici se angajeaza Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu radacini intr-o Albanie reala si mitica totodata, cel care primeste sarcina kafkiana de a trece prin filtrul interpretarii alegoriile si enigmele onirice ale unei imparatii intregi. Cerc dupa cerc, ca intr-un alt infern dantesc, tanarul ajunge pana in varful ierarhiei puterii de unde supravegheaza cu ura si teama mecanismul orb al politiei inconstientului. Insa, inevitabil, fatalismul balcanic il impinge tot mai aproape de prapastia indoielilor: oare un stapan absolut, chinuit de spaima muta de a nu intra el insusi in hatisul propriei masinarii demonice, nu va sfarsi intr-o buna zi condamnat de un vis anonim la dizgratie si uitare?

9 octombrie 2007

Who will fit that perfectly in your arms??

Încercam să adorm aseară, cu toate că mă “bântuia” un gând crunt. 
Asadar, iată-l ! 
Totul e “for fun” și NU e momentul să fiu luata in serios. 

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplatoare.
Totul este ficțiune.
De pildă…. Ea (personajul meu fictiv) și tu - aveți un dialog.

Tu: - Ai visat ceva aseară?
Ea: - Mmmmmmmmmmmmm?
Tu: - Nimic… te întrebam doar dacă ai visat ceva aseară?
Ea: - Da! Te-am visat din nou….
Tu: - Adică, m-ai visat de mai multe ori?
Ea: - Da!
Tu: - Ei, bine… și cum m-ai visat?
Ea: - Ei, nah! Nu mai conteaza.
Tu:  Ba contează!
Ea: Ba nu contează!
Tu: Pentru mine conteaza!
Ea: Pentru mine nu conteaza!
Tu: Da! Dar conteaza pentru mine!
Ea: Nu are importanta, daca nu conteaza pentru mine!
Evident, e una dintre discuțiile alea interminabile care nu duc nicăieri!
Remember?
.....................................

Am nervi, sunt ofticată de-mi vine sa zgârii pereții.
Sunt tristă, merg tristă, stau tristă, dorm tristă.
În rest, sunt extrem de furioasa.
Mă simt exact ca în povestea aia cu câinele rău, care se macină în interior.
Un porumbel se tot plimba de vreo 5 minute pe acoperisul blocului de vis-à-vis. 
Tot ce pot face este să-l urmăresc pe geamul biroului…. și am atatea texte de scris. 
Fuck them!
Mi-am facut o obisnuinta din a scrie noaptea. 
Atunci e liniște! 
E luni. Ba nuuuuuuuuu…. E marti! 
Fuck! E marti!
Iar e tv-ul pe Oprah! Iar fac aștia vizionare!
Gotta' get back to work!