Adio, Dear Alexander McQueen !

Aflu astăzi că Alexander McQueen s-a sinucis. 

Incontestabil, un artist al modei "haute-couture" si unul dintre cei mai originali designeri pe care mi-a fost dat să-i admir vreodată. 

Și parcă (cumva) acum încep să văd dincolo de creațiile lui gotice și până la demonii mercantili ce se ascundeau sub ele.

Puteai spune absolut orice despre McQueen, numai că-i un designer comun, nu! 

Toate creațiile lui te duceau în viitorul celui "de-al șaselea element" și parcă vibrau de tentații sinistre și robotizate care te faceau să nu-ți mai poți lua ochii. 

Geniul vizionar s-a stins din viața la doar 40 de ani. 

*Sursă www.hotnews.ro: "Potrivit Sky News, designerul s-ar fi sinucis, fiind gasit spanzurat in apartamentul sau din Londra. "Pot confirma moartea sa", a declarat purtatorul de cuvant al companiei conduse de McQueen, potrivit AFP, precizand ca nu detine informatii cu privire la circumstantele mortii designerului. Potrivit politiei, serviciul de ambulanta a fost solicitat joi dimineata, in jurul orei locale 10.20, la o adresa de pe Green Street, in centrul Londrei, unde a fost descoperit mort un barbat de 40 de ani. Politia nu a oferit informatii cu privire la identitatea barbatului si nici despre cum a decedat, insa a precizat ca rudele acesteia au fost informate. La trei ani dupa moartea apropiatei sale prietene,Isabella Blow, cea care l-a descoperit si la cateva zile de la moartea mamei sale (5 feb 2010), Alexander McQueen se sinucide, la doar 40 de ani. Designerul a fost descoperit spanzurat in locuinta sa din Londra, joi dimineata (11 feb 2010), in jurul orei 10. Tragica veste a fost confirmata de catre cei apropiati, dar nu a fost comentata, din respect pentru familia sa. Moartea designerului vine inainte cu cateva zile de London Fashion Week si cateva saptamani inainte de Paris Fashion Week, unde acesta ar fi trebuit sa isi prezinte noua colectie."

weeping for lhasa...

Cântăreaţa Lhasa De Sela a încetat din viaţă la vârsta de 37 de ani, în noaptea de 1 ianuarie, la domiciliul său din Montréal, în urma unui cancer de sân împotriva căruia lupta de aproape doi ani, fără a fi renunţat la muzică, Lhasa lucrând la un nou album, informează site-ul oficial al artistei, relateaza NewsIn.

În timpul celor 21 de luni de luptă contra cancerului, graţia, frumuseţea şi umorul care o caracterizau au reuşit să o determine să finalizeze înregistrarea ultimului ei album şi să urce pe scenele din Montréal, Paris şi Islanda. De altfel, cele două concerte din Islanda din mai 2009 au fost ultimele apariţii ale artistei, care pregătea un nou album, alături de mari artişti chilieni, ca Victor Jara şi Violeta Parra. Lhasa De Sela s-a născut pe 27 septembrie 1972, la Big Indian, în partea de nord a statului New-York. A trăit o copilărie unică, marcată de perioade nomade, alături de părinţii şi surorile ei, într-un autobuz care traversa SUA şi Mexicul. În autobuz, copiii improvizau mici scenete de teatru în faţa părinţilor. A crescut într-un univers care i-a permis să descopere lumea, în afara culturii convenţionale.

Primul său album în limba spaniolă, "La Llorona" a fost lansat în 1997, consacrând un stil în care ritmurile ţigăneşti se îmbină cu blues-ul şi şi rock-ul. În 2003 a fost lansat "The Living Road", cel de-al doilea album al artistei, anul trecut apărându-i şi ultimul album, "Lhasa".
* sursa: www.rol.ro

Supranumită "femeia vulcan", în 2005 Lhasa a câștigat titlul cel mai bun artist american la gala BBC Awards for World music.
Despre obsesia mea pentru Lhasa de Sela și piesa "el desierto" am tot scris. Tocmai pentru că muzica, vocea și mișcările Lhasei reprezentau pentru mine acea pace interioară, acel moment sublim în care toate percepțiile extrasenzoriale mi se adună în câteva acorduri.
Am iubit-o pentru că avea forța să jongleze cu măiestrie cu muzica fado și muzica mexicană țigănească, reușind să transmită "altceva" decât toți ceilalți muziceni. Și pentru că, așa cum spunea ea: "Nu sunt cinică, dar sunt unică!"

În 2005 a fost în România și a susținut un concert la Sala Palatului, am regretat imens că am ratat-o! Cu atât mai mult acum!
and the beat goes on...

brittany murphy

Brittany Murphy a decedat duminică în urma unui atac de cord. Actrița americană, în vârstă de 32 de ani, a fost găsită în stare de inconstiență de mama ei, iar paramedicii care s-au deplasat la fața locului nu au mai putut s-o readucă la viață.

"Lumea mea s-a prăbuşit ieri", a mărturisit soţul lui Brittany Murphy. Soţul actriţei a povestit că ziua de duminică a fost una obişnuită până să se producă tragicul eveniment. Mama actriţei a intrat în baie, pentru că Brittany era acolo de mult timp. "Mama ei a ţipat şi am fugit acolo. Am sunat imediat la 911", a povestit Simon Monjack.

Potrivit directorului Institutului de Medicină Legală din Los Angeles, actriţa "pare să fi decedat din cauze naturale". Alte informaţii vor fi dezvăluite abia după aflarea rezultatelor testelor toxicologice.

Monjack, care era căsătorit cu Brittany din anul 2007, a negat toate zvonurile apărute în presă, potrivit cărora diferite persoane au avut o influenţă negativă asupra soţiei lui: "Ea găsise iubirea. Noi găsisem iubirea. Brittany nu putea fi controlată de cineva. Brittany era ea însăşi."
Vestea dispariţiei tinerei actriţei a şocat lumea de la Hollywood. Nenumărate celebrităţi şi fani s-au grăbit să transmită condoleanţe familiei lui Brittany Murphy. Simon Monjack a mărturisit că a fost profund impresionat de mesajul lui Ashton Kutcher de pe Twitter: "Lumea a pierdut azi o bucăţică de soare. Condoleanţe familiei lui Brittany, soţului ei şi minunatei ei mame, Sharon. Ne vedem pe lumea cealaltă, puştoaico".

*sursă: www.realitatea.net

Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai frumoase femei, care m-a cucerit cu micuțul rol din "Girl, Interrupted" și cele din "The Little Black Book", "Just Married", "The Dead Girl" și "The Ramen Girl". Deborda o inocență și-o vivacitate ce greu pot fi descrise în cuvinte... Și nucleul frumuseții ei era zâmbetul! Îmi amintesc că în urmă cu câteva zile citisem un inteviu în care Brittany spunea cât de mult își dorește să devină mămică.

Let's put a smile on that face!!!

Astrologii au declarat ziua de 21 ianuarie ca fiind cea mai deprimantă zi a anului 2008. 

Pe 22 ian Heath Ledger este gasit mort in apartamentul sau din Soho, New York.

Deocamdata nu se știe dacă este vorba de sinucidere sau o supradoză de somnifere.

În ultimele interviuri, declara că îl epuizează atât de mult rolul lui Joker din "Dark Knight", încât abia reușește sș doarmș câte 2 ore pe noapte, motiv pentru care devenise dependent de somnifere.

Spunea că rolul este foarte solicitant și că personajul în pielea căruia trebuia să intre, îi provoacă insomnii, îl tulbură teribil și îl bântuie.

Era logodit cu actrița Michelle Williams, pe care a cunoscuse pe platourile filmului "Brokeback Mountain" (film care i-a adus și o nominalizare la Oscar, la doar 25 de ani) și cu care avea o fetiță de 2 ani.

A fost găsit de menajera lui, inconștient, dezbrăcat și cu un tub de pastile lângă el.

Familia lui susține că este vorba de o moarte accidentală și că din cauza insomniilor pe care le avea, ar fi luat mai multe pastile decât ar fi trebuit.

Spirit boem, căruia-i plăcea să-și trăiască viața la maxim, fara sa-i pese de aspectul fizic, de rigorile societății sau de zvonurile media... 

Greu de crezut că un personaj atât de controversat ca Heath Ledger și-ar putea lua viața.

introducing... sarah kane and the demons of depression

SARAH KANE 1971-1999
La 23 de ani a scris “Blasted”, un omagiu adus canibalismului si violului, piesa ce a starnit un val de proteste si a shocat media.
La 28 de ani, demonii depresiei au pus stapanire pe ea si cu un siret de pantof s-a spanzurat!
Avea depresii teribile si vorbea foarte des despre sinucidere si in martie 1999, dupa o tentativa eshuata de a se sinucide luand 185 de pastile, Sarah Kane este gasita spanzurata intr-un spital din Londra.
Din păcate, la noi nu prea au ajuns informaţii despre viaţa scurtă şi agitată a Sarei Kane. Acest episod din viaţa ei a fost suficient pentru a crea un fel de "alergie la Sarah Kane", care i-a atins din păcate şi pe profesionişti.

Criticii care i-au analizat operele, precum şi mulţi dintre cei care au lucrat cu ea ca regizor sau ca dramaturg, i-au comparat stilul cu "teatrul cruzimii" teoretizat de Artaud. Şi o încercare de exorcizare a propriilor coşmaruri, a "iadului interior", cum singură îl numea.

Sarah Kane este poate cea mai elogiata si, totodata, cea mai hulita autoare britanica a contemporaneitatii. Facand parte din rasa complicata a autorilor "damnati", traindu-si egal obsesiile si angoasele in viata si in opera, Sarah Kane scrie o dramaturgie violenta, a situatiilor ultime si a relatiilor-limita.
In 2004, piesele Sarei Cane au patruns si in Romania, la Gala Uniter, fapt ce a stârnit un val de proteste, demisii şi discuţii. Lumea teatrului romanesc s-a declarat pe alocuri "socata".

Ulitma ei piesa ” 4:48 Psychosis” dezvaluie povestea trista a unei femei inteligente, sensibile, care isi duce zbuciumata existenta in decorul tern al unui spatiu de spital. Condamnata sa traiasca printre perfuzoare, seringi si medicamente, scarbita de doctori dar, mai ales, de mimetismul devenit sadic si de dureroasa indolenta a acestora, eroina cauta cu orice pret un mijloc de evadare. Parasita de prieteni si cu o perpetua suferinta in suflet pricinuita de despartirea de iubit, femeia percepe moartea ca fiind unica solutie salvatoare. "Sunt un esec total ca om. Sunt vinovata si acum trebuie sa platesc. Nu vreau sa mor, dar nu mai pot sa traiesc. Mintea mea este si subiectul si predicatul. Am obosit de atata viata"!
Piesa s-a pus in scena dupa moartea ei, deoarece la putin timp dupa ce a terminat de scris scenariul acestei piese Sarah s-a sinucis.

In ultimul ei interviu spunea: “Sunt pe cale sa termin de scris o piesa cu titlul 4:48 Psychosis in care vorbesc despre o depresie psihotica, dar, in acelasi timp, si despre ceea ce se intampla in sufletul unei persoane atunci cand dispar complet limitele dintre realitate si diverse forme ale imaginatiei. Si dispar atat de bine incat nu se mai poate face diferenta intre viata reala si cea visata. 4:48 poate fi considerata o pierdere a sinelui cufundat intr-o "depresie haotica". “4.48" este sintagma in jurul careia are loc intreaga actiune a piesei, semnificatiile acesteia fiind tragice: "La ora 4.48 ma viziteaza luciditatea. Si, timp de o ora si douazeci de minute, sunt iar in toate mintile. (...) Dupa 4.48 o sa tac pentru totdeauna!".

Din cand in cand, imi place sa ma caut (desi nu ma gasesc niciodata) in piesele Sarei Kane, care imi par ca niste radiografii reale ale tristetii surprinse in toate ipostazele: torment, i-don't-give-a-shit, disperare, angoasa, deznadejde, teribilism si... nimic. Operele ei imi par ca un taifun in care se zbat personaje aflate mereu pe marginea prapastiei si care, desi nici ele nu inteleg de multe ori de ce... sunt nevoite sa sara. Ce ma impresioneaza la Sarah Kane este puterea cu care a reusit sa analizeze lucid nebunia asta de sentimente... si tot lirismul pe care a reusit sa-l extraga din ele.

In piesa "Phaedra´s Love", Sarah scria: "Have you ever thought, thought your heart would break? Wished you could cut open your chest tear it out to stop the pain?" sau "Life´s too long!" sau "Always suspected the world didn´t smell of fresh paint and flower/ smells of piss and human sweat"... iar in "Cleansed" scria: "If you could change one thing in your life what would you change? / My life". Dupa parerea mea... sunt suficiente indicii care sa premediteze sinuciderea ce avea sa vina!

Aici… este “Skin” (un scenariu de film de scurt-metraj) pe care Sarah Kane l-a scris in 1995. Exceptand faptul ca regizorul nu a reusit sa redea intocmai tormentul pe care-l traverseaza personajul Sarei Kane si ca a sarit peste cateva parti esentiale ale scenariului, filmuletzul este de-a dreptul insane, dar si "bestial" in acelasi timp. Povestea unui tanar rasist (skinhead) care se indragosteste de o fata de culoare. Mi-a placut teribil dialogul lor.

Marcia: You never touched a black woman before?

Billy: Only with a baseball bat!

... but you'd better watch it!!! :)

 

in memoriam pavarotti...

"I think a life in music is a life beautifully spent and this is what I have devoted my life to!"

Luciano Pavarotti (1935-2007)

... pentru ca-mi amintesc prima mea caseta audio (dupa casetele cu povestiri de Jules Verne... "O iarna printre ghetzari" etc.. ), care intamplator a fost cu Luciano Pavarotti.

... pentru ca el mi-a deschis apetitul pentru muzica de opera, pentru schubert si puccini... pentru "ave maria", "la donna e mobile", "marechiare", "torna a surriento", "nessun dorma" si altele.

... si pentru ca mi-au placut la nebunie toate colaborarile lui cu u2 (in special), queen, james brown, barry white etc...

rest in peace... luciano pavarotti!

Introducing... E. Cummings

"I carry your heart with me"
Edward Estlin Cummings (1894 - 1962)


I carry your heart with me
I carry it in my heart...
I am never without it,
Anywhere I go you go, my dear;
and whatever is done by only me
is your doing, my darling!
I fear no fate,
for you are my fate, my sweet
I want no world,
for beautiful you are my world, my true!
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing - is you.
........................................................................
here is the deepest secret nobody knows,
here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;
which grows higher than soul can hope or mind can hide!
and this is the wonder that's keeping the stars apart...
I carry your heart, I carry it in my heart!


"It may not allways be so"

It may not always be so; and I say that if your lips, which i have loved,
should touch another's, and your dear strong fingers clutch his heart,
as mine in time not far away;
If on another's face your sweet hair lay in such a silence as i know,
or such great writhing words as, uttering overmuch,
stand helplessly before the spirit at bay;

If this should be, I say - if this should be - you of my heart, send me a little word;
that I may go unto him, and take his hands, saying
"Accept all happiness from me."
Then shall I turn my face, and hear one bird
sing terribly afar in the lost lands.

"I like my body when it is with your body"

I like my body when it is with your body.
It is so quite a new thing.
Muscles better and nerves more.
I like your body.
I like what it does,
I like its hows.
I like to feel the spine of your body
and its bones,
and the trembling-firm-smoothness
and which I will again and again and again kiss,
I like kissing this and that of you,
I like slowly stroking the shocking fuzz of your electric fur,
and what-is-it comes over parting flesh . . . .
And eyes big Love-crumbs,
and possibly I like the thrill of under me you - quite so new!

"Somewhere I have never travelled"

Somewhere i have never travelled, gladly beyond any experience, your eyes have their silence: in your most frail gesture are things which enclose me, or which I cannot touch because they are too near... your slightest look easily will unclose me, though I have closed myself as fingers, you open always petal by petal myself as Spring opens, touching skilfully, mysteriously her first rose or if your wish be to close me, I and my life will shut very beautifully, suddenly, as when the heart of this flower imagines the snow carefully everywhere descending; nothing which we are to perceive in this world equals the power of your intense fragility: whose texture compels me with the color of its countries, rendering death and forever with each breathing I do not know what it is about you that closes and opens; only something in me understands the voice of your eyes is deeper than all roses nobody, not even the rain, has such small hands!

"You Said"

You said: "Is there anything which
is dead or alive more beautiful
than my body, to have in your fingers
(trembling ever so little)?"
Looking into your eyes
"Nothing" i said, "except the
air of spring smelling of never and forever."
....and through the lattice which moved as
if a hand is touched by a hand
which moved as though
fingers touch a girl's breast, lightly!
"Do you believe in always?"
the wind said to the rain.
"I am too busy with my flowers to believe"
the rain answered...


"You are like the rain"


I have found what you are like the rain,
Who feathers frightened fields with the superior dust-of-sleep
Wields easily the pale club of the wind and swirled justly souls of flower strike
the air in utterable coolness deeds of green thrilling light
with thinned newfragile yellows lurch and press-in the woods
which stutter and sing...
And the coolness of your smile is stirring of birds between my arms;
but I should rather than anything have - almost when hugeness will shut quietly - almost, your kiss!

The magic mountain

“How bewitching the beauty of the human body, composed not of paint or stone, but of living, corruptible matter, charged with the secret fevers of life and decay! 

Consider the wonderful asymmetry of this structure: Shoulders and hips and nipples swelling on either side of the breast, and ribs arranged in pairs, and the navel centered in the belly’s softness, and the dark sex between the thighs. 

Consider the shoulder blades moving beneath the silky skin of the back, and the backbone in its descent to the paired richness of the cool buttocks, and the great branching of vessels and nerves that passes from the torso to the arms by way of the armpits, and how the structure of the arms corresponds to that of the legs!” 

Thomas Mann - The Magic Mountain

Today is your day!

"Oh, the Places You'll Go!"
(Theodor Seuss Geisel)

Congratulations!
Today is your day.
You're off to Great Places!
You're off and away!

You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself any direction you choose. You're on your own. And you know what you know. And YOU are the guy who'll decide where to go.
You'll look up and down streets. Look 'em over with care. About some you will say, "I don't choose to go there." With your head full of brains and your shoes full of feet, you're too smart to go down any not-so-good street.
And you may not find any you'll want to go down. In that case, of course, you'll head straight out of town.
It's opener there in the wide open air. Out there things can happen and frequently do to people as brainy and footsy as you.
And when things start to happen, don't worry. Don't stew. Just go right along. You'll start happening too.
Oh! The places you'll go! You'll be on your way up! You'll be seeing great sights! You'll join the high fliers who soar to high heights.
You won't lag behind, because you'll have the speed. You'll pass the whole gang and you'll soon take the lead. Wherever you fly, you'll be the best of the best. Wherever you go, you will top all the rest... except when you don't, because, sometimes, you won't.
I'm sorry to say so but, sadly, it's true and Hang-ups can happen to you.
You can get all hung up in a prickle-ly perch. And your gang will fly on. You'll be left in a Lurch.
You'll come down from the Lurch with an unpleasant bump. And the chances are, then, that you'll be in a Slump.
And when you're in a Slump, you're not in for much fun. Un-slumping yourself is not easily done. You will come to a place where the streets are not marked. Some windows are lighted. But mostly they're darked. A place you could sprain both your elbow and chin!
Do you dare to stay out? Do you dare to go in? How much can you lose? How much can you win? And IF you go in, should you turn left or right... or right-and-three-quarters? Or, maybe, not quite? Or go around back and sneak in from behind? Simple it's not, I'm afraid you will find, for a mind-maker-upper to make up his mind.
You can get so confused that you'll start in to race down long wiggled roads at a break-necking pace and grind on for miles across weirdish wild space, headed, I fear, toward a most useless place.
The Waiting Place... for people just waiting. Waiting for a train to go or a bus to come, or a plane to go or the mail to come, or the rain to go or the phone to ring, or the snow to snow or waiting around for a Yes or a No or waiting for their hair to grow. Everyone is just waiting.
Waiting for the fish to bite or waiting for wind to fly a kite or waiting around for Friday night or waiting, perhaps, for their Uncle Jake or a pot to boil, or a Better Break or a string of pearls, or a pair of pants or a wig with curls, or Another Chance. Everyone is just waiting.
NO! That's not for you!
Somehow you'll escape all that waiting and staying. You'll find the bright places where Boom Bands are playing.
With banner flip-flapping, once more you'll ride high! Ready for anything under the sky. Ready because you're that kind of a guy!
Oh, the places you'll go! There is fun to be done! There are points to be scored. There are games to be won. And the magical things you can do with that ball will make you the winning-est winner of all. Fame! You'll be famous as famous can be, with the whole wide world watching you win on TV.
Except when they don't. Because, sometimes, they won't.
I'm afraid that some times you'll play lonely games too. Games you can't win 'cause you'll play against you.
All Alone! Whether you like it or not, Alone will be something you'll be quite a lot.
And when you're alone, there's a very good chance you'll meet things that scare you right out of your pants. There are some, down the road between hither and yon, that can scare you so much you won't want to go on.
But on you will go though the weather be foul. On you will go though your enemies prowl. On you will go though the Hakken-Kraks how. Onward up many a frightening creek, though your arms may get sore and your sneakers may leak.
On and on you will hike and I know you'll hike far and face up to your problems whatever they are.
You'll get mixed up, of course, as you already know. You'll get mixed up with many strange birds as you go.
So be sure when you step. Step with care and great tact and remember that Life's a Great Balancing Act. Just never forget to be dexterous and deft. And never mix up your right foot with your left.
And will you succeed? Yes! You will, indeed! (98 and 3/4 percent guaranteed.)
Kid, you'll move mountains!
So... be your name Buxbaum or Bixby or Bray or Mordecai Ali Van Allen O'Shea, you're off to Great Places! Today is your day! Your mountain is waiting. So...get on your way!