despre noul an, rochii, cafea si suflet...

... după cum spunea cineva care s-a desfătat cu un Crăciun în Paradise Island!
Așadar, am terminat cu totul: planuri, idei de amenajare, zugrăveală, uși, parchet, plinte și alte cele. Ne-am mutat cu tot cu vise, plante, rochii și stive de cărți din minuscula garsonieră din ANL-uri. Mai avem doar ajustările: să ne gândim la un nume și să ajungem la un consens, o perdea din organza la 55 ron/m (Doamneeee, cât de scumpe sunt!), fotoliile-scoică imense de ratan din Kika, covorasul cu zulufi, biblioteca retro-cool in black & white si tablourile cu Marylin Monroe, James Dean si Audrey Hepburn. Ușor, ușor... ne rezolvăm și nevoile de contemplare și pășim cu dreptul într-un nou an și-o nouă viață.
Am terminat și cu talentele și cu miresele (aici provizoriu) și respir ușurată, împreună cu minunea de sub (odată) superbii mei mușchi abdominali. Mi-a dat de semn în Ajunul Crăciunului și de atunci o simt constant. Sau mai bine zis, îl simt constant... și nu avem deloc program comun!
La sfârșit de an, obișnuiam să fac recenzii. Și o listă de rezoluții. Nu pentru a-mi stabili țeluri, ci mai mult pentru a-mi demonstra mie că pot să-mi fac planuri concrete... și atât. Anul ce tocmai se pregatește să-și ia "la revedere" a fost groaznic dintr-atât de multe puncte de vedere. Însă a culminat frumos, magnific și miraculos. Da, acum cred în miracole! Pentru că ai dreptate, dragă Ana, lumina se aprinde oriunde, indiferent de spatiu, timp sau loc. Iar Dumnezeu știe mereu când este momentul potrivit!

Ce am învățat în acest an?
Să îl țin de Dumnezeu mult mai aproape de mine.
Că fiecare dintre noi avem un înger păzitor!
Că nimic nu este întâmplător.
Că nu e de ajuns doar să ceri, ci că trebuie să-ți dorești cu toată inima.
Că în fiecare om există o lumină, indiferent de întunericul care sălășluiește în el. Sapă mai adânc!
Că dragostea dintre noi e cel mai puternic liant.
Că cei dragi ție, cu care bei cafele la starbucks, te călăuzesc cu lumina și căldura lor.
Că doar tu ești resposabil de toți demonii care-ți sălășluiesc sub piele și se hrănesc cu sângele tău.
Că fiecare dintre noi avem o menire, și odată descoperită, ea ne va face să fim mai buni.
Că întotdeauna ești pregătit pentru un lucru pe care-l primești, numai că ai nevoie de timp ca să înțelegi asta!

















Mai jos, o poză cu Daniel și mama lui, pe care, din păcate, am pierdut-o anul acesta. Fie ca în această noapte, să privească artificii printre îngeri!

31 decembrie 2010

despre noul an, rochii, cafea si suflet...

... după cum spunea cineva care s-a desfătat cu un Crăciun în Paradise Island!
Așadar, am terminat cu totul: planuri, idei de amenajare, zugrăveală, uși, parchet, plinte și alte cele. Ne-am mutat cu tot cu vise, plante, rochii și stive de cărți din minuscula garsonieră din ANL-uri. Mai avem doar ajustările: să ne gândim la un nume și să ajungem la un consens, o perdea din organza la 55 ron/m (Doamneeee, cât de scumpe sunt!), fotoliile-scoică imense de ratan din Kika, covorasul cu zulufi, biblioteca retro-cool in black & white si tablourile cu Marylin Monroe, James Dean si Audrey Hepburn. Ușor, ușor... ne rezolvăm și nevoile de contemplare și pășim cu dreptul într-un nou an și-o nouă viață.
Am terminat și cu talentele și cu miresele (aici provizoriu) și respir ușurată, împreună cu minunea de sub (odată) superbii mei mușchi abdominali. Mi-a dat de semn în Ajunul Crăciunului și de atunci o simt constant. Sau mai bine zis, îl simt constant... și nu avem deloc program comun!
La sfârșit de an, obișnuiam să fac recenzii. Și o listă de rezoluții. Nu pentru a-mi stabili țeluri, ci mai mult pentru a-mi demonstra mie că pot să-mi fac planuri concrete... și atât. Anul ce tocmai se pregatește să-și ia "la revedere" a fost groaznic dintr-atât de multe puncte de vedere. Însă a culminat frumos, magnific și miraculos. Da, acum cred în miracole! Pentru că ai dreptate, dragă Ana, lumina se aprinde oriunde, indiferent de spatiu, timp sau loc. Iar Dumnezeu știe mereu când este momentul potrivit!

Ce am învățat în acest an?
Să îl țin de Dumnezeu mult mai aproape de mine.
Că fiecare dintre noi avem un înger păzitor!
Că nimic nu este întâmplător.
Că nu e de ajuns doar să ceri, ci că trebuie să-ți dorești cu toată inima.
Că în fiecare om există o lumină, indiferent de întunericul care sălășluiește în el. Sapă mai adânc!
Că dragostea dintre noi e cel mai puternic liant.
Că cei dragi ție, cu care bei cafele la starbucks, te călăuzesc cu lumina și căldura lor.
Că doar tu ești resposabil de toți demonii care-ți sălășluiesc sub piele și se hrănesc cu sângele tău.
Că fiecare dintre noi avem o menire, și odată descoperită, ea ne va face să fim mai buni.
Că întotdeauna ești pregătit pentru un lucru pe care-l primești, numai că ai nevoie de timp ca să înțelegi asta!

















Mai jos, o poză cu Daniel și mama lui, pe care, din păcate, am pierdut-o anul acesta. Fie ca în această noapte, să privească artificii printre îngeri!

 
powered by Blogger