man of the week, dean winchester... sorry - jensen ackles!


dacă ar fi trăit pe vremea lui michelangelo, david nu s-ar mai fi numit david, ci jensen, un nume nu prea comun în acele timpuri!
din categoria "he's so hot, he should be arrested", jensen este un "proaspăt" actor de hollywood cu inima curată și ambiții mari!
și-a făcut debutul în carieră în 1997, iar de zece ani încoace, actorul de doar 31 de ani a jucat în numeroase seriale tv: "7th Heaven", "Days of Our Lives", "Dark Angel", "Still Life", "Smallville" și mult mai recentul "Supernatural" (în 4 serii și 82 de episoade pe care le-am urmărit - i admitt!!! - cu ochii cât cepele).
pe marile ecrane, poate fi urmărit în "My Bloody Valentine 3D". (un film slab. cu un rol care nu se încadrează în sfera veleității actoricești a lui jensen)
anul acesta pregătește seria 5 de "Supernatural" și "Resident Evil 4".
de menționat că ochii lui pot fi folosiți în hipnoza ericksoniană, ca mijloc de seducție sau în terapiile complementare.
nu înțeleg o chestie, totuși! urăște să se dezbrace în fața camerelor de luat vederi. WHYYYY??? :(((((((((((((((
my rating: 10* of 10.
sexiest feature: it's so hard to decide!





















for all the dickheads out there...

well done, diversity!

în ultimul timp se pare că-s o autentică "mamă omida"!
după ce-am prezis (încă înainte de semi-finale) că norvegianul alexander rybak va pleca acasă cu eurovisionul, iată-mă acum în postura în care mă gândesc serios la începerea unei afaceri în domeniul "predicțiilor".
tocmai am urmărit "britain's got talent" pe itv on-line!
nu am mai avut răbdare să aștept până mâine.
and the winner is DIVERSITY!
preț de două-trei minute am avut inima-n gât de emoție, căci printre cei trei favoriți se afla și susan boyle, insuportabila susan boyle. cea pe care paria toată presa britanică, în frunte cu piers morgan!
n-aș fi vrut să vomite regina. e bătrână și fragilă.
am sms-uit și eu pt diversity.

shaun smith a dat-o bară. n-a fost nici măcăr în top 3.
julian smith (nu! nu-s frați). e enervant. are povestea impresionantă a familiei cu o condiție precară! altfel nu ajungea nici măcar în finală.
mi-a părut rău pentru micuțul aidan davis. stupendo!
i-am iubit și eu pe cei doi "stavros flatly"!
iar pe shaheen jafargholi îl așteaptă cu siguranță o carieră magnifică!

and now! let's all give a round of aplause,
DIVERSITY.

jason mraz - i'm yours...

today... my name is red!

astăzi, totul este în nuanțe de roșu.
primul lucru pe care l-am zărit de dimineață a fost una dintre statuetele totem, un simbol falic din lemn de mahon primit cadou cu ocazia a nu-știu-ce chestie.
jaluzelele erau trase și nu știu de ce mintea mea agoniza leneș între mirosul de alge verzi-sărate și arșița umedă a nisipului.
aveam senzația clară că sunt la mare. bora bora. bali. sau arhipeleagul aeolian: filicudi. poate alicudi. panarea sau basiluzzo.
și visele mele se răsfăță-ntre ele. ca nebunele. vise de un roșu-portocaliu hiacint, le zic eu...
mi-am pus costumul de baie african, cel cu zebre roșii și roz ca un elogiu închinat soarelui și pasiunii.
mi-am trântit ochelarii de soare pe nas și am stat așa-ntinsă-n pat, imaginându-mi marea tireniană, apa cristalină de culoarea viselor hiacint, mirosul de loțiune de plajă pe piele-ncinsă și mojito-urile răcoritoare cu mentă proaspată.
m-am prăjit 5 minute pe față și 5 minute pe spate. nu am mai avut timp de profil. m-am dus să-mi fac cafeaua.
și-n cameră și-n bucătărie toate erau la locul lor. mult prea la locul lor, un fel de ordine precisă într-un cadru doar de mine știut..
puteam să jur că sălășluiesc de-o viață într-o pensiune luxoasă cu flori agățătoare și ticsită cu văduve excentrice și poeți boemi, iar eu, în costumul de baie zebrat și cu ochelarii de soare pe ochi, torn snobistic și arogant cafea din ibric cu un gest ce-l ador oriunde, oricând.
da... mă mai joc din când în când.
sunt genul care cântă la telecomandă (în rol de microfon) "love is a battlefield" și folosește mătura pe pe post de chitară!
nu... nu mă cheamă "negru", ca pe eroul lui orhan pamuk.
astăzi, mă numesc "roșu"!
și mâine...

am descoperit o minune...

cafea cu înghețată și cozonac.
o venerez de 20 de minute,
gurmanda din mine nu mă mai lasă să mă opresc!

love story (scene three)

locație: pat, cu cearșafuri mototolite.
timp: ora 12, prânz.
coloană sonoră: diana krall – just one of those things.


personaje: el și ea dormind.
patul filmat la plan întreg, de sus, plonje.


misterul există doar in singuratatea unui gest pe care îl face în timp ce eu dorm.
îmi dă o șuviță de pe față. lasciv și lubric. atât cât să deschid ochii.
"m-am gândit că vrei să te trezești!"
și-apoi râde de părul meu.
uneori rămân o fracțiune de secundă întinsă-ntre cearșafuri, suficient încât să conștientizez că el este acolo. câtă stare de conştienţă, atâta desfătare.
e starea de dinainte de-a mă trezi....

flash-back. transpunere amintire în sepia, blurată.
stradă întunecată, plan întreg – el apare dintr-o pâclă densă de ceață.
merge în slow-motion.

încerc să-mi amintesc când l-am văzut prima oară.
unde?
nicăieri.
niciunde.
nu s-a desprins din cotlonul imaginației mele, nici din umbre, nu a venit din propria-mi memorie.
nicicum.

tranziție. el și ea stau față în față. plan mediu de doi. se privesc. el o atinge. detalii mâini masculine plimbându-se precis peste porțiuni trupești feminine.
însă...
îmi amintesc perfect prima atingere. în spatele urechii.
și-a doua. coloana vertebrală. mi-a pipăit cu degetele vertebră cu vertebră.
și-a treia. în spatele genunchiului.
senzație cataclismică. 8 grade richter.

detaliu buze. brațele ei în jurul gâtului lui.
primul sărut și mirosul de ceai aromatizat.
scorțișoară, cuișoare și nucșoară.
toate cu „ș“, ca un șuierat de ibric clocotind pe foc.
... apoi, un anume sărut. și toate ce-au urmat.
toate săruturile cu „ș“.

detalii reprezentative. bucăți de piele transpirată. mâini frământându-se nervos. ochi. emoții. pleoape. gene.
prima întâlnire. respirația sacadată și discontinuă.
efortul de a-mi păstra cumpătul și limpezimea, miile de gânduri încornorate, geanta pe care o strângeam atât de tare în mâini. mult prea tare.
îmi amintesc ochii. gesturile studiate și stângace.
fierbințeala. mai ales fierbințeala.

flash-backuri. amintiri cașetate în nuanțe de sepia.
îmi amintesc ninsoarea. fulgii mari și inegali, nicium poetici sau romantici, care cădeau în timp ce el mă aștepta într-o intersecție.
îmi amintesc și vara toridă. și curajul meu nebun de-a face lucruri interzise.
dulceața, simplitatea lucrurilor. suplețea lor.

îmi amintesc ceea ce am conchis tardiv ca va fi gestul încoronat cu titlul nobil de prim contact electric.
o atingere. între gât și piept.
pe claviculă. cu două degete.
stop cadru. imagine statică. camera se rotește în jurul lor. nicio mișcare, gest sau respirație. ea are buzele întredeschise, surprinsă-ntr-o stare extatică. el transparent și nud în gânduri și emoții, cu degetele-i atingând aproape imperturbabil pieptul ei.

îmi amintesc absolut tot ce am spus și tot ce am tăcut.
m-am simțit speriată și nesigură, apoi frumoasă, apoi dezordonată, răvășită, răscolită și pierdută, și-apoi iar frumoasă și temătoare, iar la final, tristă și dezorientată.
mi-amintesc că înainte de-al știi pe el, aș fi vrut să fiu o femeie liberă, cu soartă boemă.
o femeie care face dragoste la prânz, iar în prag de seară poartă sandale cu tocuri înalte și rochii vaporoase prin diverse locuri, unde el nu este și ea-l caută mereu din priviri.
mereu uit că mi s-a împlinit dorința.
plonje. picioarele ei filmate din spate. sunet de tocuri sttileto pe piatră cubică.

love story (scene two)

locație: parc, grădină imensă.
timp: ora 10, seara.
coloană sonoră: cat power – werewolf


personaje: el și ea întinși pe iarbă.

impudică și epicuriană m-am lasat atinsă.
sedusă.
sărutată.
iubită.
disolută și rătăcită-n plăceri prohibite, deveneam lucie în mâinile tale.
diafană.
opacă.
transparentă.
"de ce jocul asta?" te-ntreb eu...
"pentru că-mi placi!" îmi spui tu.

"ai să mă placi și după ce-am să mă transform?"
te descos, vag și trist.
întins în iarbă, tu-mi zâmbești și mâna ta se joacă-n părul meu: "în ce-ai să te transformi?"
"n-are sens... mai bine terminăm totul!" îți zic.
mă privești suspicios...
mă ridic, îmi trag eșarfa peste umeri și vreau să dispar: "... și, îmi dorești ceva? căci plec..."
râzi și mă iei de mână: "te doresc pe tine însăți!"
mă tragi lângă tine și mă săruți ilicit.
micile noastre momente de intimitate rezidă-n schimbul de parfumuri de pe haine, din piele.
eu am să plec cu parfumul tău și tu cu-al meu.

"în ce-ai să te transformi?" repeți, ușor amuzat.
"în vârcolac!" îți spun, cu vocea scăzută.
și râzi. și râzi. și râzi. și râzi. și râzi.
și iar râzi.
și eu... mă transform.
și ghearele-mi ies din carne și-mi sfâșie buricele degetelor.
și trupul îmi rupe hainele în mici fâșii ce poartă amintirea mâinilor tale.
și fug. nu vreau să-ți văd chipul înspăimântat.
alerg cu parfumul tău în blana mea.
nu vreau să aud că te-ai răzgândit. că nu mă mai vrei.
alerg. să nu mai fiu a nimanui și nimeni să nu mai știe de mine...
decât noaptea.

state of ...

... going far far far away!
vineri seară, în timp ce-mi făceam bagajul pentru munte (deh, sunt femeie și tipic acestei specii, chiar și pentru două zile, împachetarea strictului necesar a durat cam două ore). sinceră sa fiu, din tot ce-am luat la mine am folosit doar o proporție de 10%.
dar nu despre asta era vorba.
așadar, în timp ce-mi faceam bagajul, am aterizat întâmplător pe tvr2, și-am urmărit show-ul "victoria’s secret 2009".
magnific, sublim, excepțional.
organizare mega-profi. filmare de asemenea. modele senzaționale până la capăt.
lenjerie de vis accesorizată angelic. aripi, penaj, glamour și țesături cristalizate.
totul pentru un scop bine definit și-atât: show-ul.
live-uri demne de best of și-un usher care s-a perfecționat de când l-am văzut ultima dată.
atitudine. ținute inovatoare. nush cine-i în spatele a tot ceea ce reprezintă "victoria’s secret", însă totul a fost supercalifragilisticexpialidocious.



un show remarcabil, motiv pentru care i-am sms-uit cristinei toate impresiile mele.
am primit și-un reply: „trebuie să plecăm din țară. park sunt blestemată că m-am născut aici. voi analiza toate posibilitățile prin care aș putea pleca. poate o bursă sau poate o să aplic la joburile lor. văd eu! dar mult nu mai stau în țara asta de hoți proști.“
indeed. n-aș fi zis că o să-i provoc o asemenea reacție.
mă credeam capabilă să mi-o provoc doar mie atunci când privesc produsele lor media.
de-ale noastre mi-e o silă de nedescris.
de lipsă de profesionalism. de treabă semi-rezonabilă cu bani puțini. de cârpeli și compromisuri.
nu suntem în stare de nimic.
de trei seri urmăresc semi-finalele „britain’s got talent“ și sunt cu sufletul la gură la fiecare interpretare live a fiecărui concurent.
trăiesc emoția celui de-acolo.
abia aștept finala de sâmbătă seară și sper solemn să câștige: shaun smith, diversity sau flawless. nicidecum susan boyle.
londonezii au altă mentalitate. sunt crescuți cu acel spirit molipsitor de învingător. ei nu pun capul în pământ.

oricum. am ajuns la un consens cu miss criss. până la anul îmi pun silicoane și participăm la america’s got talent, ea va cânta și eu voi dansa. și nu vom spune că suntem din românia.
să zicem că suntem unguroiace, bulgăroaice, rusoaice... whatever!
vreau la new york! sau... oriunde altundeva decât aici!

man of the week - rodrigo santoro!

vi-l amintiți pe xerxes?
da... el:
știu. o să spuneți că-n "300" au fost demni de admirație și suspine gâtuite toți cei 300, mai puțin (sau deloc) xerxes, regele perșilor.
hold your breath and now watch.
și-a schimbat careva părerea?






actor brazilian (știu, din nou brazilienii!!!) în vârstă de 34 de ani, rodrigo se trage din strămoși italieni.
l-am văzut de curând în "leonera", un film superb, cu un rol mic și pertinent. iar în urmă cu ceva timp, în "che" (part one and two), în rolul lui raul castro, interpretare excepțională, poate unul dintre personajele "forte" ale filmului.
cinefilii înrăiți pot să-l admire în serialul "lost" aproximativ în fiecare episod.
... și asta este ca să vedeți că nici măcar nicole kidman nu-i poate rezista (o reclamă chanel regizată de baz luhrman).









31 mai 2009

man of the week, dean winchester... sorry - jensen ackles!


dacă ar fi trăit pe vremea lui michelangelo, david nu s-ar mai fi numit david, ci jensen, un nume nu prea comun în acele timpuri!
din categoria "he's so hot, he should be arrested", jensen este un "proaspăt" actor de hollywood cu inima curată și ambiții mari!
și-a făcut debutul în carieră în 1997, iar de zece ani încoace, actorul de doar 31 de ani a jucat în numeroase seriale tv: "7th Heaven", "Days of Our Lives", "Dark Angel", "Still Life", "Smallville" și mult mai recentul "Supernatural" (în 4 serii și 82 de episoade pe care le-am urmărit - i admitt!!! - cu ochii cât cepele).
pe marile ecrane, poate fi urmărit în "My Bloody Valentine 3D". (un film slab. cu un rol care nu se încadrează în sfera veleității actoricești a lui jensen)
anul acesta pregătește seria 5 de "Supernatural" și "Resident Evil 4".
de menționat că ochii lui pot fi folosiți în hipnoza ericksoniană, ca mijloc de seducție sau în terapiile complementare.
nu înțeleg o chestie, totuși! urăște să se dezbrace în fața camerelor de luat vederi. WHYYYY??? :(((((((((((((((
my rating: 10* of 10.
sexiest feature: it's so hard to decide!





















for all the dickheads out there...

30 mai 2009

well done, diversity!

în ultimul timp se pare că-s o autentică "mamă omida"!
după ce-am prezis (încă înainte de semi-finale) că norvegianul alexander rybak va pleca acasă cu eurovisionul, iată-mă acum în postura în care mă gândesc serios la începerea unei afaceri în domeniul "predicțiilor".
tocmai am urmărit "britain's got talent" pe itv on-line!
nu am mai avut răbdare să aștept până mâine.
and the winner is DIVERSITY!
preț de două-trei minute am avut inima-n gât de emoție, căci printre cei trei favoriți se afla și susan boyle, insuportabila susan boyle. cea pe care paria toată presa britanică, în frunte cu piers morgan!
n-aș fi vrut să vomite regina. e bătrână și fragilă.
am sms-uit și eu pt diversity.

shaun smith a dat-o bară. n-a fost nici măcăr în top 3.
julian smith (nu! nu-s frați). e enervant. are povestea impresionantă a familiei cu o condiție precară! altfel nu ajungea nici măcar în finală.
mi-a părut rău pentru micuțul aidan davis. stupendo!
i-am iubit și eu pe cei doi "stavros flatly"!
iar pe shaheen jafargholi îl așteaptă cu siguranță o carieră magnifică!

and now! let's all give a round of aplause,
DIVERSITY.

jason mraz - i'm yours...

28 mai 2009

today... my name is red!

astăzi, totul este în nuanțe de roșu.
primul lucru pe care l-am zărit de dimineață a fost una dintre statuetele totem, un simbol falic din lemn de mahon primit cadou cu ocazia a nu-știu-ce chestie.
jaluzelele erau trase și nu știu de ce mintea mea agoniza leneș între mirosul de alge verzi-sărate și arșița umedă a nisipului.
aveam senzația clară că sunt la mare. bora bora. bali. sau arhipeleagul aeolian: filicudi. poate alicudi. panarea sau basiluzzo.
și visele mele se răsfăță-ntre ele. ca nebunele. vise de un roșu-portocaliu hiacint, le zic eu...
mi-am pus costumul de baie african, cel cu zebre roșii și roz ca un elogiu închinat soarelui și pasiunii.
mi-am trântit ochelarii de soare pe nas și am stat așa-ntinsă-n pat, imaginându-mi marea tireniană, apa cristalină de culoarea viselor hiacint, mirosul de loțiune de plajă pe piele-ncinsă și mojito-urile răcoritoare cu mentă proaspată.
m-am prăjit 5 minute pe față și 5 minute pe spate. nu am mai avut timp de profil. m-am dus să-mi fac cafeaua.
și-n cameră și-n bucătărie toate erau la locul lor. mult prea la locul lor, un fel de ordine precisă într-un cadru doar de mine știut..
puteam să jur că sălășluiesc de-o viață într-o pensiune luxoasă cu flori agățătoare și ticsită cu văduve excentrice și poeți boemi, iar eu, în costumul de baie zebrat și cu ochelarii de soare pe ochi, torn snobistic și arogant cafea din ibric cu un gest ce-l ador oriunde, oricând.
da... mă mai joc din când în când.
sunt genul care cântă la telecomandă (în rol de microfon) "love is a battlefield" și folosește mătura pe pe post de chitară!
nu... nu mă cheamă "negru", ca pe eroul lui orhan pamuk.
astăzi, mă numesc "roșu"!
și mâine...

am descoperit o minune...

cafea cu înghețată și cozonac.
o venerez de 20 de minute,
gurmanda din mine nu mă mai lasă să mă opresc!

27 mai 2009

love story (scene three)

locație: pat, cu cearșafuri mototolite.
timp: ora 12, prânz.
coloană sonoră: diana krall – just one of those things.


personaje: el și ea dormind.
patul filmat la plan întreg, de sus, plonje.


misterul există doar in singuratatea unui gest pe care îl face în timp ce eu dorm.
îmi dă o șuviță de pe față. lasciv și lubric. atât cât să deschid ochii.
"m-am gândit că vrei să te trezești!"
și-apoi râde de părul meu.
uneori rămân o fracțiune de secundă întinsă-ntre cearșafuri, suficient încât să conștientizez că el este acolo. câtă stare de conştienţă, atâta desfătare.
e starea de dinainte de-a mă trezi....

flash-back. transpunere amintire în sepia, blurată.
stradă întunecată, plan întreg – el apare dintr-o pâclă densă de ceață.
merge în slow-motion.

încerc să-mi amintesc când l-am văzut prima oară.
unde?
nicăieri.
niciunde.
nu s-a desprins din cotlonul imaginației mele, nici din umbre, nu a venit din propria-mi memorie.
nicicum.

tranziție. el și ea stau față în față. plan mediu de doi. se privesc. el o atinge. detalii mâini masculine plimbându-se precis peste porțiuni trupești feminine.
însă...
îmi amintesc perfect prima atingere. în spatele urechii.
și-a doua. coloana vertebrală. mi-a pipăit cu degetele vertebră cu vertebră.
și-a treia. în spatele genunchiului.
senzație cataclismică. 8 grade richter.

detaliu buze. brațele ei în jurul gâtului lui.
primul sărut și mirosul de ceai aromatizat.
scorțișoară, cuișoare și nucșoară.
toate cu „ș“, ca un șuierat de ibric clocotind pe foc.
... apoi, un anume sărut. și toate ce-au urmat.
toate săruturile cu „ș“.

detalii reprezentative. bucăți de piele transpirată. mâini frământându-se nervos. ochi. emoții. pleoape. gene.
prima întâlnire. respirația sacadată și discontinuă.
efortul de a-mi păstra cumpătul și limpezimea, miile de gânduri încornorate, geanta pe care o strângeam atât de tare în mâini. mult prea tare.
îmi amintesc ochii. gesturile studiate și stângace.
fierbințeala. mai ales fierbințeala.

flash-backuri. amintiri cașetate în nuanțe de sepia.
îmi amintesc ninsoarea. fulgii mari și inegali, nicium poetici sau romantici, care cădeau în timp ce el mă aștepta într-o intersecție.
îmi amintesc și vara toridă. și curajul meu nebun de-a face lucruri interzise.
dulceața, simplitatea lucrurilor. suplețea lor.

îmi amintesc ceea ce am conchis tardiv ca va fi gestul încoronat cu titlul nobil de prim contact electric.
o atingere. între gât și piept.
pe claviculă. cu două degete.
stop cadru. imagine statică. camera se rotește în jurul lor. nicio mișcare, gest sau respirație. ea are buzele întredeschise, surprinsă-ntr-o stare extatică. el transparent și nud în gânduri și emoții, cu degetele-i atingând aproape imperturbabil pieptul ei.

îmi amintesc absolut tot ce am spus și tot ce am tăcut.
m-am simțit speriată și nesigură, apoi frumoasă, apoi dezordonată, răvășită, răscolită și pierdută, și-apoi iar frumoasă și temătoare, iar la final, tristă și dezorientată.
mi-amintesc că înainte de-al știi pe el, aș fi vrut să fiu o femeie liberă, cu soartă boemă.
o femeie care face dragoste la prânz, iar în prag de seară poartă sandale cu tocuri înalte și rochii vaporoase prin diverse locuri, unde el nu este și ea-l caută mereu din priviri.
mereu uit că mi s-a împlinit dorința.
plonje. picioarele ei filmate din spate. sunet de tocuri sttileto pe piatră cubică.

love story (scene two)

locație: parc, grădină imensă.
timp: ora 10, seara.
coloană sonoră: cat power – werewolf


personaje: el și ea întinși pe iarbă.

impudică și epicuriană m-am lasat atinsă.
sedusă.
sărutată.
iubită.
disolută și rătăcită-n plăceri prohibite, deveneam lucie în mâinile tale.
diafană.
opacă.
transparentă.
"de ce jocul asta?" te-ntreb eu...
"pentru că-mi placi!" îmi spui tu.

"ai să mă placi și după ce-am să mă transform?"
te descos, vag și trist.
întins în iarbă, tu-mi zâmbești și mâna ta se joacă-n părul meu: "în ce-ai să te transformi?"
"n-are sens... mai bine terminăm totul!" îți zic.
mă privești suspicios...
mă ridic, îmi trag eșarfa peste umeri și vreau să dispar: "... și, îmi dorești ceva? căci plec..."
râzi și mă iei de mână: "te doresc pe tine însăți!"
mă tragi lângă tine și mă săruți ilicit.
micile noastre momente de intimitate rezidă-n schimbul de parfumuri de pe haine, din piele.
eu am să plec cu parfumul tău și tu cu-al meu.

"în ce-ai să te transformi?" repeți, ușor amuzat.
"în vârcolac!" îți spun, cu vocea scăzută.
și râzi. și râzi. și râzi. și râzi. și râzi.
și iar râzi.
și eu... mă transform.
și ghearele-mi ies din carne și-mi sfâșie buricele degetelor.
și trupul îmi rupe hainele în mici fâșii ce poartă amintirea mâinilor tale.
și fug. nu vreau să-ți văd chipul înspăimântat.
alerg cu parfumul tău în blana mea.
nu vreau să aud că te-ai răzgândit. că nu mă mai vrei.
alerg. să nu mai fiu a nimanui și nimeni să nu mai știe de mine...
decât noaptea.

state of ...

... going far far far away!
vineri seară, în timp ce-mi făceam bagajul pentru munte (deh, sunt femeie și tipic acestei specii, chiar și pentru două zile, împachetarea strictului necesar a durat cam două ore). sinceră sa fiu, din tot ce-am luat la mine am folosit doar o proporție de 10%.
dar nu despre asta era vorba.
așadar, în timp ce-mi faceam bagajul, am aterizat întâmplător pe tvr2, și-am urmărit show-ul "victoria’s secret 2009".
magnific, sublim, excepțional.
organizare mega-profi. filmare de asemenea. modele senzaționale până la capăt.
lenjerie de vis accesorizată angelic. aripi, penaj, glamour și țesături cristalizate.
totul pentru un scop bine definit și-atât: show-ul.
live-uri demne de best of și-un usher care s-a perfecționat de când l-am văzut ultima dată.
atitudine. ținute inovatoare. nush cine-i în spatele a tot ceea ce reprezintă "victoria’s secret", însă totul a fost supercalifragilisticexpialidocious.



un show remarcabil, motiv pentru care i-am sms-uit cristinei toate impresiile mele.
am primit și-un reply: „trebuie să plecăm din țară. park sunt blestemată că m-am născut aici. voi analiza toate posibilitățile prin care aș putea pleca. poate o bursă sau poate o să aplic la joburile lor. văd eu! dar mult nu mai stau în țara asta de hoți proști.“
indeed. n-aș fi zis că o să-i provoc o asemenea reacție.
mă credeam capabilă să mi-o provoc doar mie atunci când privesc produsele lor media.
de-ale noastre mi-e o silă de nedescris.
de lipsă de profesionalism. de treabă semi-rezonabilă cu bani puțini. de cârpeli și compromisuri.
nu suntem în stare de nimic.
de trei seri urmăresc semi-finalele „britain’s got talent“ și sunt cu sufletul la gură la fiecare interpretare live a fiecărui concurent.
trăiesc emoția celui de-acolo.
abia aștept finala de sâmbătă seară și sper solemn să câștige: shaun smith, diversity sau flawless. nicidecum susan boyle.
londonezii au altă mentalitate. sunt crescuți cu acel spirit molipsitor de învingător. ei nu pun capul în pământ.

oricum. am ajuns la un consens cu miss criss. până la anul îmi pun silicoane și participăm la america’s got talent, ea va cânta și eu voi dansa. și nu vom spune că suntem din românia.
să zicem că suntem unguroiace, bulgăroaice, rusoaice... whatever!
vreau la new york! sau... oriunde altundeva decât aici!

24 mai 2009

man of the week - rodrigo santoro!

vi-l amintiți pe xerxes?
da... el:
știu. o să spuneți că-n "300" au fost demni de admirație și suspine gâtuite toți cei 300, mai puțin (sau deloc) xerxes, regele perșilor.
hold your breath and now watch.
și-a schimbat careva părerea?






actor brazilian (știu, din nou brazilienii!!!) în vârstă de 34 de ani, rodrigo se trage din strămoși italieni.
l-am văzut de curând în "leonera", un film superb, cu un rol mic și pertinent. iar în urmă cu ceva timp, în "che" (part one and two), în rolul lui raul castro, interpretare excepțională, poate unul dintre personajele "forte" ale filmului.
cinefilii înrăiți pot să-l admire în serialul "lost" aproximativ în fiecare episod.
... și asta este ca să vedeți că nici măcar nicole kidman nu-i poate rezista (o reclamă chanel regizată de baz luhrman).









 
powered by Blogger