la belle epoque...

Și-acum că-i aproape ora două dimineața, beau un ceai cu mentă și Daniel doarme, pot spune ce vreau eu.
Căci mai e ceva timp până la magica ora 3. toate cele magice ce-ncep cu 3...

Anii '30 din viața unei persoane ar trebui să fie ca anii '30 din istorie, une belle epoque!
Și-așa sunt!

Am avut un Crăciun superb, zile pline de vizite și cei dragi. Mama, tata, părinții lui Daniel, unchi, frați, surori, cumnați. Și toate parcă, numai ca să mă facă să văd și să simt cât de norocoasă sunt. Un ritual ce mă face fericită și împlinită. Și nimic nu putea culmina mai frumos decât cu o întâlnire de bilanț, mâine (pardon azi), la orele 14, la Starbuck's! Bârfe, recenzii live și un "la revedere" pe 2009 ca-ntre fete, înainte de plecarea mea în apropiata Bulgarie. Da! O să petrec 4 zile de răsfăț și relaxare la Riviera Beach, în Nisipurile de Aur.

Anul acesta nu vreau să fac recenzii.
Căci vreau să fiu cea care-am fost și până acum:
o femeie care trăiește cu adevărat atunci când face dragoste.
o femeie cu o senzații suple de Jean Paul Gaultier și care zăbovește așa, mereu... niciunde!
o femeie niciodată dominantă intrinsec ci doar în autoapărare, care urăște barbații slabi, dar până nu devin slabi în mâinile ei, nu se simte satisfacută.
o femeie indecisă și simplistă, înnebunită după soare și filme.
o femeie care trăiește în ritm de jazz. Smooth, uneori.
o femeie fascinată de locuri și mâncăruri savuroase și care, probabil, s-ar da-ntr-un leagăn toată ziua!
o femeie care nu va fi niciodată fericită cu o plimbare în parc, mână în mână și-o poezie de două strofe.
o femeie care crede că ziua ei de mâine nu e a nimănui, ci doar a ei.
o femeie vagă ce umblă cu geanta deschisă, uită, pierde lucruri și se uită pieziș ca o lolită depravată.
o femeie care spune că orice zi e bună să trăiești, dar nu să mori.
o femeie paradoxală, ce trăiește într-o ordine deranjantă a obiectelor și-o dezordine haotică a vieții ei.
o femeie care speră (azi mai mult), pentru că știe că de acum înainte va spera mai puțin.
o femeie uneori cam palidă, cu nevoia de soare și căreia-i place pendularea, balansarea-ntre două lucruri. Voila un destin special!
o femeie care trece pe lângă telefoane publice așteptând s-o sune marele Fellini ca să-i amintească cât de frumoasă-i viața.
La vita e bella!
Cam asta-i recenzia mea... Ne vedem în 2010!
Așadar, le urez celor 3 cititori ai blogului meu: Un an minunat în care să realizați și să iubiți tot ceea ce sunteți!
... sau cum a zis Guido în "La Vita e Bella": "What kind of place is this? It's beautiful: Pigeons fly, women fall from the sky! I'm moving here!" ("Ce fel de loc e acesta? Porumbeii zboară, femeile cad din ceruri! Mă mut aici!")

“Avatar”, lovitura de grație a lui cameron!

Tocmai m-am întors de la ”Avatar”. Sublim, autentic și incredibil.
Dacă până acum câteva zile declaram că ”Pandorum” mi s-a părut cel mai bun film al lui 2009, ”Avatar” depășește cu succes toate filmele de gen din istoria cinematografică!

Ei bine, n-am fost niciodată fan James Cameron, deși pasiunea mea nestinsă pentru S.F-uri dăinuie încă din copilărie. Am văzut ”Terminatorii”, nu m-au fascinat. ”Aliens” - mi-a plăcut. ”Titanicul”, poate că a fost o vreme când mi s-a părut o mică operă de artă (ca mai toate la vremea lor). Acum e un fâs! Însă, ”Avatar” este de departe chintesența muncii lui Cameron (ca regizor, scenarist, editor - ce-o fi) și-o creație cinematografică epică!

Nimic nu mă facinează mai tare decât viziunea scriitorilor și a regizorilor asupra unor lucruri nevăzute, necunoscute, neîntâlnite, futuriste. Felul în care o minte își poate imagina un viitor sau o viață pe altă planetă, țin să mă dea pe spate încă de la cărțile lui Isaac Asimov sau A.E. Van Vogt.

Departe de aceste lucrări, ”Avatar” este exact așa cum a spus ”Hollywood Reporter”: o minune care te lasă cu gura cascată. Personal, am avut norocul de a vedea toată splendoarea pe care Cameron o transpune pe marele ecran: peisaje mirifice, alienși albaștri imenși, animale de junglă care au suferit mutații spectaculoase și autentice (să vedeți cum arată căprioarele sau caii). Cu alte cuvinte, un experiment cinematografic original afundat într-un amalgam de senzații și percepții extransezoriale.
"Avatar" este o poveste despre călătoria pe o altă planetă, un film care vibrează de înfiorare și descoperiri colosale... nu numai la vederea rinocerilor cu șase picioare sau a dragonilor-fluture colorați, dar pentru miile de ore de muncă parcă strânse cumva în cea mai creativă dintre profeții.

Pornind de la premisa ca este foarte greu sa reinventezi un stil deja uzat, James Cameron și-a luat inima în dinți și a dat viață unei povești blockbuster cu poezie în suflet!

Sinopsis: În viitor, Jake Sully, un veteran de război paraplegic, este adus pe Pandora, o planetă locuită de Na'vi, a rasă umanoidă cu propria ei cultură și limbă. Misiunea lui este să se conecteze la un avatar Na'vi (creat din adn-ul băștinașilor planetei) și să se infiltreze în civilizația Pandorei pentru a-i câștiga încrederea și a o convinge să-și părăsească cuibul: Copacul Mamă. Căci sub rădăcinile arborelui se află o imensă bogație minerală.
Jake acceptă provocarea, mai ales că astfel dobândește o pereche de picioare perfect funcționabile, cu care poate să alerge ca nimeni altul. Și nu doar atât: Jake decoperă o lume pe care începe s-o iubească fără mare efort și o civilizație de care se simte mai legat decât de a lui. Aici se îndrăgostește de Neytiri, fiica regelui tribului Na'vi și învață o lecție extrem de importantă: legătura indestructibilă dintre suflet (vocea interioară a omului) și natură! Cum decide un biet soldat paraplegic soata unei planete, vă las pe voi să vedeți. I don't want to ruin the surprise.
Ce mi-a plăcut:
- Criticii spun că Sam Worthington este noul “hot action star” de la Hollywood. Deși sunt tentată să-i contrazic, admit că Jake Sully (personajul pe care-l joacă Sam Worthington) este cuminte, flexibil, maleabil, docil și placid. Dar și incredibil de răzvrătit și dur când își percepe destinul. Deși replicile lui sunt sărace, rizibile și uneori penibile, trebuie să-i atribuim rolului ceea ce i se cuvine: el este un soldat care nu are prea multă minte în cap. Are reacții și simțăminte demne de un caracter limitat și căpos, care nu se schimbă nici în corpul avatarului. Iar meritul îi aparține, căci sinceritatea și simplitatea cu care îl joacă pe Sully te face să-l îndrăgești imediat.
- La 23 de ani după “Aliens“, Sigourney Weaver rămâne la fel de frumoasă și oferă rolului aceeasi prestație magistrală ca cea din 83.
- Colonelul Quarritch este jucat de Stephen Lang cu desăvârșirea unui războinic ce se injectează cu adrenalina urii, a războiului și-a bombardamentelor la scară largă. Un adevărat adept “mortal combat“, care la 57 de ani are trupul unui model musculos și apetisant, trosnește și incendiază cu zâmbetul pe buze! Fără doar și poate, Stephen Lang este în “Avatar“, apostolul terorii.
- N-am să-i contest nicio clipă măiestria lui James Cameron, mai ales că niciunul dintr-ai noștri n-o să fie capabil nici într-o mie de ani să i se ridice la înălțime. Un adevărat pictor, ce lucrează autentic și elegant și ne arată o natură și-o faună luxuriante, de-o frumusețe fosforescentă și-o splendoare luminiscentă.
- Grafica. Deși simplă povestea filmului, Cameron a acordat o atenție dincolo de “minuțiozitate“ până la cel mai infim dintre detalii.
Ce nu mi-a plăcut:
- Din păcate punctul forte al lui Cameron nu este deloc dialogul, siropos și deseori simplist. Însă, dacă reușim să privim dincolo de dialogul uneori pueril și să facem abstracție de sinopsisul deja fumat (adaptarea străinului sosit într-un grup de indigeni, pe care ajunge sa îi iubească și să-i salveze), ne putem trasa o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate un S.F. adevărat.
De fapt mi-a plăcut totul! Am vrut doar să găsesc și eu un “nod în papură“!

Inițial, m-au speriat teribil cele 2 ore și 41 de minute. Nu prea mizez pe efectul “bigger, longer and uncut“, ci mai degrabă pe “shorter, the better“. Însă, au fost 161 de minute spectaculoase, petrecute într-un peisaj care m-a absorbit cu totul. Ca o cinefilă înrăită cu sunt, declar că James Cameron și-a asigurat un loc fruntaș în memoria-mi plină de cadre și imagini. Am o singură temere: că toate celelate care vor apărea după “Avatar“ se vor zbate neputincios într-o mocirlă a nereușitei (de a fi măcar așezate pe aceelași tronson cu “Avatar“)!

Menționez că nu am văzut filmul în Imax (ci în 3D). Chiar și așa, Mădă a stat în priză, Lore nu a închis un ochi (deși ea obișnuiește să adoarmă la toate filmele), iar Cristina a spus “wowwwww“ (deși nu o fascinează deloc S.F.-urile), iar eu n-am mai fost așa de “absorbită“ de la “The Dark Knight“. Deci “Avatar“ trebuie să fie perfecțiunea în starea ei pură!

brittany murphy

Brittany Murphy a decedat duminică în urma unui atac de cord. Actrița americană, în vârstă de 32 de ani, a fost găsită în stare de inconstiență de mama ei, iar paramedicii care s-au deplasat la fața locului nu au mai putut s-o readucă la viață.

"Lumea mea s-a prăbuşit ieri", a mărturisit soţul lui Brittany Murphy. Soţul actriţei a povestit că ziua de duminică a fost una obişnuită până să se producă tragicul eveniment. Mama actriţei a intrat în baie, pentru că Brittany era acolo de mult timp. "Mama ei a ţipat şi am fugit acolo. Am sunat imediat la 911", a povestit Simon Monjack.

Potrivit directorului Institutului de Medicină Legală din Los Angeles, actriţa "pare să fi decedat din cauze naturale". Alte informaţii vor fi dezvăluite abia după aflarea rezultatelor testelor toxicologice.

Monjack, care era căsătorit cu Brittany din anul 2007, a negat toate zvonurile apărute în presă, potrivit cărora diferite persoane au avut o influenţă negativă asupra soţiei lui: "Ea găsise iubirea. Noi găsisem iubirea. Brittany nu putea fi controlată de cineva. Brittany era ea însăşi."
Vestea dispariţiei tinerei actriţei a şocat lumea de la Hollywood. Nenumărate celebrităţi şi fani s-au grăbit să transmită condoleanţe familiei lui Brittany Murphy. Simon Monjack a mărturisit că a fost profund impresionat de mesajul lui Ashton Kutcher de pe Twitter: "Lumea a pierdut azi o bucăţică de soare. Condoleanţe familiei lui Brittany, soţului ei şi minunatei ei mame, Sharon. Ne vedem pe lumea cealaltă, puştoaico".

*sursă: www.realitatea.net

Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai frumoase femei, care m-a cucerit cu micuțul rol din "Girl, Interrupted" și cele din "The Little Black Book", "Just Married", "The Dead Girl" și "The Ramen Girl". Deborda o inocență și-o vivacitate ce greu pot fi descrise în cuvinte... Și nucleul frumuseții ei era zâmbetul! Îmi amintesc că în urmă cu câteva zile citisem un inteviu în care Brittany spunea cât de mult își dorește să devină mămică.

Ataque de Pánico!

Cum să faci un scurt-metraj cu 500 de dolari?
Asta o știe doar Fede Alvarez...

Deși incredibilă, iată o poveste cât se poate de adevărată. Un tip are 500 de dolari, plătește ceva figurație, se pricepe la editare, face un filmueț de 4 minute și-l pune pe Youtube. În câteva zile are 3.400.000 de vizitatori, ajunge la Hollywood și semnează un contract de 30 de milioane de dolari.

Fede Alvarez, un "mic producător" din Uruguay, se scarpină de vreo 500 de dolari și regizează un filmuleț despre invazia unor roboți în Montevideo. Scurt-metrajul de 4 minute, "Ataque de Pánico!" (Atac de Panică) are ca protagoniști câțiva roboți imenși, dar cam "slow-moving" care zboară în aer întregul oraș.
Nimic original în toată treaba asta, aș zice, doar am văzut cu toții "War Of The Worlds".

Oricum, dacă stai să-l analizezi din perspectiva bugetului în care-a trebuit să se "sugrume", filmul pare extraordinar! Presa americană vuiește de câteva zile și deja-l asemuie pe micul regizor cu Neill Blomkamp (ăla de-a regizat "District 9").
Pare-se că scurt-metrajul a făcut îmconjurul lumii într-un timp extrem de scurt și se răspândește mai ceva ca gripa virală.

Contactat de cei de la BBC, Pepe a declarat: "Am uploadad 'Ataque de Panico!' într-o zi de marți și luni (a doua săptămână) inbox-ul mi-era plin de mesaje de la Hollywood Studios."

Oferta? A bătut palma pe 30 de milioane cu regizorul "Spiderman", Sam Raimi de la "Ghost House Pictures". Tot ce are de făcut acum este să regizeze un film. Un thriller sci-fi, care se va filma în Argentina și Uruguay. Nu, Sam Raimi nu vrea un lung metraj al deja celebrului 'Ataque de Panico!', ci i-a impus lui Fede Alvarez o idee cu totul și cu totul originală.

Până la "capodopera" de 30 de milioane de dolari, vă pasez 'Ataque de Panico!':

și dacă...

dacă aș iubi iarna, ar fi nefiresc!
și totuși...
respir și venerez fulgii.

și dacă n-aș recunoaște persoane,
n-aș mai fi eu.
parfumuri prelevate de oameni ce trec prin mintea mea,
cu imprimeuri florale și fum de țigară.

și dacă n-aș mai observa locuri
nu aș mai exista.
dor de lumini și stele,
nevroze și dresuri, cizme și fuste, albastre mai ales.
baloane, ceaiuri cu mentă sau rom, plăcintă cu mere și săli de cinema.

și dacă n-aș iubi să adorm sub spuma și sarea mării
ar fi nefiresc.
somnul cu pescărușii și jazzul.
trezirea
alergând să mă prind pe mine însămi din urmă.

și dacă n-aș bombăni dimineața, n-aș mai fi eu.
nevoia de dezordine, cafea fără zahar, rochii șifonate și păr dezordonat.
să mă simt ca și cum aș fi intrat în viața ca după un afterparty.

altădată nu eram așa.
adevărul și memoria. emoții pure și imorale. sfiosul și obscenul din mine.
așa-mi încep iernile, râvnind la viața Zeldei Fitzgerlad (înainte de schizofrenie)
cu șampanie și dans la miezul nopții.

gaspard ulliel - man of the week



S-a născut în '84, în Boulogne-Billancourt, Hauts-de-Seine, Franța. Mama lui este producător Tv, iar tatăl designer vestimentar. S-a apucat de actorie la 12 ani și până acum a jucat în cel puțin 10 pelicule cinematografice.

Totuși, cine-ar fi crezut că băiatul cu chip malefic din "Hannibal Rising" se va transforma într-un asemenea bărbat? Deși îmi amintește cumva de senzualitatea lui Rodrigo Santoro, Gaspard are un stil aparte. Nu știu dacă e vorba de cicatricea de pe obrazul stâng (pe care-o are de la un doberman, de pe vremea când avea 6 ani) sau de ochii lui de-un albastru "natural pain killer", însă Gaspard are cu siguranță acel sex-appeal parizian irezistibil!

Este atât de timid, încât atunci când a fost chemat pe scenă, la Festivalul de la Cannes de anul trecut, a fost cât pe ce să leșine. Evident că e pasionat de sport: înot, waterskiing, skateboarding, tenis, rollerblading și ski de performanță. Vorbește fluent limba engleză și este un fan declarat al lui Milan Kundera. Deține o Vespa și un motor Triumph Bonneville Thruxton.

În 2007, a fost votat de revista "Elle" drept unul dintre cei 15 cei mai sexy bărbați din lume. Deși a fost propus spre nominalizare la categoria "Worst Actor" (Razee Awards) pentru rolul din "Hannibal Rising", Gaspard perseverează și promite... căci viața lui este actoria. Regizorii lui preferați sunt: Tarkowski, Truffaut, Godard, Rohmer, Chris Marker, João César Monteiro, Gregg Araki and Michael Cimino. N-are gusturi rele!

Două dintre cărțile lui preferate sunt "Sexus" a lui Henry Miller's și "The Lines of my Hand" a lui Robert Frank. N-are gusturi rele deloc! L-am văzut de curând în "Le Premier Cercle" alături de Jean Reno și în urmă cu ceva timp, în "Un Barrage Contre Le Pacifique" și într-adevăr nu excelează. Dar eu sunt extrem de optimistă și spun că are tot timpul...















cetățeanul care se supune legii...

"Law Abiding Citizen" sau "Motivat sa ucidă" cum l-au tradus ai noștri (căci l-am căutat pe tabela de la movieplex de trei ori până să-mi dau seama care-i ăla) este prima tentativă a lui Gerard Butler de a produce un film.
Sub regia lui F. Gray Gray, care-a mai făcut și "Be Cool" (cel cu John Travolta și Uma Thurman în 2005), "Italian Job" (cu Charlize Theron în 2003) sau "The Negotiator" (cu Samuel L. Jackson în 1998), filmul este un joc psihologic criminal ce împinge suspansul către cota maximă.

Nu am avut mari așteptări din două motive:
1. Distribuția: Gerard Butler nu mi se pare un actor extraordinar (deși excelează la capitolul masculinitate și sex-appeal) iar Jamie Foxx mi-e de-a dreptul antipatic.
2. Scenariul: destul de absurd și extrem de exagerat pe alocuri.

Însă, alegerea nu mi-a aparținut, căci nu poți decide în numele unui grup, în mare parte format din masculi (prieteni de-ai lui Daniel) cu veleități de machos și-o pasiune aparte pentru filmele de acțiune.
După cele 109 minute urmărite conștiincios, pot spune că "Law Abiding Citizen" merită într-adevăr laudele care i se aduc.
Sinopsis: Soția și fiica îi sunt ucise în fața propriilor ochi, iar Clyde Shelton (Gerard Butler) este martorul neputincios al spectacolului. Distrus de trauma suferită, Clyde află de la avocatul său, Nick Rice (Jamie Foxx), că unul dintre făptașii crimei acceptă să depună mărturie împotriva complicelui său. Deși pledează vinovat, criminalul care a decis să coopereze cu autoritățile primește doar 3 ani de închisoare. Inaccceptabil pentru Clyde, care preț de 10 ani trăiește în umbră.
După această lungă perioadă, ceea ce debutează cu uciderea crudă a unuia dintre criminalii familiei lui Clyde, se va transforma în curând într-o serie de execuții bine ticluite. După ce este omorât într-o modalitate (mai brutală) și cel de-al doilea criminal, Clyde este închis. Fără doar și poate, el este principalul suspect. Deși Clyde e închis după gratii, crimele continuă si nimeni nu reușește să-și dea seama cum pune totul la cale. Urmează judecătoarea, câțiva federali și următoarea țintă: primarul New-Yorkului. Căci Clyde se lansează într-o luptă fără precedent împotriva justiției.

Una peste alta, mi-a plăcut filmul. Oarecum nasty, violent și absurd pe alocuri, "Law Abiding Citizen" are o acțiune cursivă și logică.

Ce mi-a plăcut:
- Gerard Butler este implicat, uman, răzvrătit și eroic. Rol bine jucat, sunt convinsă că se putea și mai bine. Însă e prima oară când îl simt pe Gerard într-un rol. I s-a potrivit ca o mănușă, m-a impresionat teribil.

Ce nu mi-a plăcut:
- Jamie Foxx e varză din toate punctele de vedere și rolul nu i se potrivește absolut deloc. Este tern, inexpresiv și la fel de emotiv ca statuia lui Lenin!
- Finalul! De-a dreptul și irevocabil fără sens. Absurd. S-a creat un personaj autentic precum Clyde pentru o mare dezamăgire. E lipsit de originalitate și după o acțiune de film de nota 10, îți dă o lovitură în zona sensibilă și strică teribil impresia unui film bine lucrat.
Nu am înțeles totuși:
- de ce s-a dezbrăcat Clyde (fully naked) când a venit poliția să-l ridice? Don't get me wrong. Mi-au plăcut la nebunie planul întreg din spate și planul mediu din față. Arată excepțional (de fapt asta trebuia să intre la "ce mi-a plăcut")
- în momentul în care Jamie Foxx îl lovește cu pumnii în fața, lui Clyde i se umple gura de sânge. Perfect normal! Scuipă... și imediat (în cadrul următor) are gura și dinții perfect curați/clătiți/polișați?!

Concluzie: categoric de văzut!!!
Notă suplimentară: Nu încercați "The Box". E cel mai mare rateu cinematografic pe care l-am văzut în ultimii trei ani!

29 decembrie 2009

la belle epoque...

Și-acum că-i aproape ora două dimineața, beau un ceai cu mentă și Daniel doarme, pot spune ce vreau eu.
Căci mai e ceva timp până la magica ora 3. toate cele magice ce-ncep cu 3...

Anii '30 din viața unei persoane ar trebui să fie ca anii '30 din istorie, une belle epoque!
Și-așa sunt!

Am avut un Crăciun superb, zile pline de vizite și cei dragi. Mama, tata, părinții lui Daniel, unchi, frați, surori, cumnați. Și toate parcă, numai ca să mă facă să văd și să simt cât de norocoasă sunt. Un ritual ce mă face fericită și împlinită. Și nimic nu putea culmina mai frumos decât cu o întâlnire de bilanț, mâine (pardon azi), la orele 14, la Starbuck's! Bârfe, recenzii live și un "la revedere" pe 2009 ca-ntre fete, înainte de plecarea mea în apropiata Bulgarie. Da! O să petrec 4 zile de răsfăț și relaxare la Riviera Beach, în Nisipurile de Aur.

Anul acesta nu vreau să fac recenzii.
Căci vreau să fiu cea care-am fost și până acum:
o femeie care trăiește cu adevărat atunci când face dragoste.
o femeie cu o senzații suple de Jean Paul Gaultier și care zăbovește așa, mereu... niciunde!
o femeie niciodată dominantă intrinsec ci doar în autoapărare, care urăște barbații slabi, dar până nu devin slabi în mâinile ei, nu se simte satisfacută.
o femeie indecisă și simplistă, înnebunită după soare și filme.
o femeie care trăiește în ritm de jazz. Smooth, uneori.
o femeie fascinată de locuri și mâncăruri savuroase și care, probabil, s-ar da-ntr-un leagăn toată ziua!
o femeie care nu va fi niciodată fericită cu o plimbare în parc, mână în mână și-o poezie de două strofe.
o femeie care crede că ziua ei de mâine nu e a nimănui, ci doar a ei.
o femeie vagă ce umblă cu geanta deschisă, uită, pierde lucruri și se uită pieziș ca o lolită depravată.
o femeie care spune că orice zi e bună să trăiești, dar nu să mori.
o femeie paradoxală, ce trăiește într-o ordine deranjantă a obiectelor și-o dezordine haotică a vieții ei.
o femeie care speră (azi mai mult), pentru că știe că de acum înainte va spera mai puțin.
o femeie uneori cam palidă, cu nevoia de soare și căreia-i place pendularea, balansarea-ntre două lucruri. Voila un destin special!
o femeie care trece pe lângă telefoane publice așteptând s-o sune marele Fellini ca să-i amintească cât de frumoasă-i viața.
La vita e bella!
Cam asta-i recenzia mea... Ne vedem în 2010!
Așadar, le urez celor 3 cititori ai blogului meu: Un an minunat în care să realizați și să iubiți tot ceea ce sunteți!
... sau cum a zis Guido în "La Vita e Bella": "What kind of place is this? It's beautiful: Pigeons fly, women fall from the sky! I'm moving here!" ("Ce fel de loc e acesta? Porumbeii zboară, femeile cad din ceruri! Mă mut aici!")

24 decembrie 2009

“Avatar”, lovitura de grație a lui cameron!

Tocmai m-am întors de la ”Avatar”. Sublim, autentic și incredibil.
Dacă până acum câteva zile declaram că ”Pandorum” mi s-a părut cel mai bun film al lui 2009, ”Avatar” depășește cu succes toate filmele de gen din istoria cinematografică!

Ei bine, n-am fost niciodată fan James Cameron, deși pasiunea mea nestinsă pentru S.F-uri dăinuie încă din copilărie. Am văzut ”Terminatorii”, nu m-au fascinat. ”Aliens” - mi-a plăcut. ”Titanicul”, poate că a fost o vreme când mi s-a părut o mică operă de artă (ca mai toate la vremea lor). Acum e un fâs! Însă, ”Avatar” este de departe chintesența muncii lui Cameron (ca regizor, scenarist, editor - ce-o fi) și-o creație cinematografică epică!

Nimic nu mă facinează mai tare decât viziunea scriitorilor și a regizorilor asupra unor lucruri nevăzute, necunoscute, neîntâlnite, futuriste. Felul în care o minte își poate imagina un viitor sau o viață pe altă planetă, țin să mă dea pe spate încă de la cărțile lui Isaac Asimov sau A.E. Van Vogt.

Departe de aceste lucrări, ”Avatar” este exact așa cum a spus ”Hollywood Reporter”: o minune care te lasă cu gura cascată. Personal, am avut norocul de a vedea toată splendoarea pe care Cameron o transpune pe marele ecran: peisaje mirifice, alienși albaștri imenși, animale de junglă care au suferit mutații spectaculoase și autentice (să vedeți cum arată căprioarele sau caii). Cu alte cuvinte, un experiment cinematografic original afundat într-un amalgam de senzații și percepții extransezoriale.
"Avatar" este o poveste despre călătoria pe o altă planetă, un film care vibrează de înfiorare și descoperiri colosale... nu numai la vederea rinocerilor cu șase picioare sau a dragonilor-fluture colorați, dar pentru miile de ore de muncă parcă strânse cumva în cea mai creativă dintre profeții.

Pornind de la premisa ca este foarte greu sa reinventezi un stil deja uzat, James Cameron și-a luat inima în dinți și a dat viață unei povești blockbuster cu poezie în suflet!

Sinopsis: În viitor, Jake Sully, un veteran de război paraplegic, este adus pe Pandora, o planetă locuită de Na'vi, a rasă umanoidă cu propria ei cultură și limbă. Misiunea lui este să se conecteze la un avatar Na'vi (creat din adn-ul băștinașilor planetei) și să se infiltreze în civilizația Pandorei pentru a-i câștiga încrederea și a o convinge să-și părăsească cuibul: Copacul Mamă. Căci sub rădăcinile arborelui se află o imensă bogație minerală.
Jake acceptă provocarea, mai ales că astfel dobândește o pereche de picioare perfect funcționabile, cu care poate să alerge ca nimeni altul. Și nu doar atât: Jake decoperă o lume pe care începe s-o iubească fără mare efort și o civilizație de care se simte mai legat decât de a lui. Aici se îndrăgostește de Neytiri, fiica regelui tribului Na'vi și învață o lecție extrem de importantă: legătura indestructibilă dintre suflet (vocea interioară a omului) și natură! Cum decide un biet soldat paraplegic soata unei planete, vă las pe voi să vedeți. I don't want to ruin the surprise.
Ce mi-a plăcut:
- Criticii spun că Sam Worthington este noul “hot action star” de la Hollywood. Deși sunt tentată să-i contrazic, admit că Jake Sully (personajul pe care-l joacă Sam Worthington) este cuminte, flexibil, maleabil, docil și placid. Dar și incredibil de răzvrătit și dur când își percepe destinul. Deși replicile lui sunt sărace, rizibile și uneori penibile, trebuie să-i atribuim rolului ceea ce i se cuvine: el este un soldat care nu are prea multă minte în cap. Are reacții și simțăminte demne de un caracter limitat și căpos, care nu se schimbă nici în corpul avatarului. Iar meritul îi aparține, căci sinceritatea și simplitatea cu care îl joacă pe Sully te face să-l îndrăgești imediat.
- La 23 de ani după “Aliens“, Sigourney Weaver rămâne la fel de frumoasă și oferă rolului aceeasi prestație magistrală ca cea din 83.
- Colonelul Quarritch este jucat de Stephen Lang cu desăvârșirea unui războinic ce se injectează cu adrenalina urii, a războiului și-a bombardamentelor la scară largă. Un adevărat adept “mortal combat“, care la 57 de ani are trupul unui model musculos și apetisant, trosnește și incendiază cu zâmbetul pe buze! Fără doar și poate, Stephen Lang este în “Avatar“, apostolul terorii.
- N-am să-i contest nicio clipă măiestria lui James Cameron, mai ales că niciunul dintr-ai noștri n-o să fie capabil nici într-o mie de ani să i se ridice la înălțime. Un adevărat pictor, ce lucrează autentic și elegant și ne arată o natură și-o faună luxuriante, de-o frumusețe fosforescentă și-o splendoare luminiscentă.
- Grafica. Deși simplă povestea filmului, Cameron a acordat o atenție dincolo de “minuțiozitate“ până la cel mai infim dintre detalii.
Ce nu mi-a plăcut:
- Din păcate punctul forte al lui Cameron nu este deloc dialogul, siropos și deseori simplist. Însă, dacă reușim să privim dincolo de dialogul uneori pueril și să facem abstracție de sinopsisul deja fumat (adaptarea străinului sosit într-un grup de indigeni, pe care ajunge sa îi iubească și să-i salveze), ne putem trasa o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate un S.F. adevărat.
De fapt mi-a plăcut totul! Am vrut doar să găsesc și eu un “nod în papură“!

Inițial, m-au speriat teribil cele 2 ore și 41 de minute. Nu prea mizez pe efectul “bigger, longer and uncut“, ci mai degrabă pe “shorter, the better“. Însă, au fost 161 de minute spectaculoase, petrecute într-un peisaj care m-a absorbit cu totul. Ca o cinefilă înrăită cu sunt, declar că James Cameron și-a asigurat un loc fruntaș în memoria-mi plină de cadre și imagini. Am o singură temere: că toate celelate care vor apărea după “Avatar“ se vor zbate neputincios într-o mocirlă a nereușitei (de a fi măcar așezate pe aceelași tronson cu “Avatar“)!

Menționez că nu am văzut filmul în Imax (ci în 3D). Chiar și așa, Mădă a stat în priză, Lore nu a închis un ochi (deși ea obișnuiește să adoarmă la toate filmele), iar Cristina a spus “wowwwww“ (deși nu o fascinează deloc S.F.-urile), iar eu n-am mai fost așa de “absorbită“ de la “The Dark Knight“. Deci “Avatar“ trebuie să fie perfecțiunea în starea ei pură!

21 decembrie 2009

brittany murphy

Brittany Murphy a decedat duminică în urma unui atac de cord. Actrița americană, în vârstă de 32 de ani, a fost găsită în stare de inconstiență de mama ei, iar paramedicii care s-au deplasat la fața locului nu au mai putut s-o readucă la viață.

"Lumea mea s-a prăbuşit ieri", a mărturisit soţul lui Brittany Murphy. Soţul actriţei a povestit că ziua de duminică a fost una obişnuită până să se producă tragicul eveniment. Mama actriţei a intrat în baie, pentru că Brittany era acolo de mult timp. "Mama ei a ţipat şi am fugit acolo. Am sunat imediat la 911", a povestit Simon Monjack.

Potrivit directorului Institutului de Medicină Legală din Los Angeles, actriţa "pare să fi decedat din cauze naturale". Alte informaţii vor fi dezvăluite abia după aflarea rezultatelor testelor toxicologice.

Monjack, care era căsătorit cu Brittany din anul 2007, a negat toate zvonurile apărute în presă, potrivit cărora diferite persoane au avut o influenţă negativă asupra soţiei lui: "Ea găsise iubirea. Noi găsisem iubirea. Brittany nu putea fi controlată de cineva. Brittany era ea însăşi."
Vestea dispariţiei tinerei actriţei a şocat lumea de la Hollywood. Nenumărate celebrităţi şi fani s-au grăbit să transmită condoleanţe familiei lui Brittany Murphy. Simon Monjack a mărturisit că a fost profund impresionat de mesajul lui Ashton Kutcher de pe Twitter: "Lumea a pierdut azi o bucăţică de soare. Condoleanţe familiei lui Brittany, soţului ei şi minunatei ei mame, Sharon. Ne vedem pe lumea cealaltă, puştoaico".

*sursă: www.realitatea.net

Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai frumoase femei, care m-a cucerit cu micuțul rol din "Girl, Interrupted" și cele din "The Little Black Book", "Just Married", "The Dead Girl" și "The Ramen Girl". Deborda o inocență și-o vivacitate ce greu pot fi descrise în cuvinte... Și nucleul frumuseții ei era zâmbetul! Îmi amintesc că în urmă cu câteva zile citisem un inteviu în care Brittany spunea cât de mult își dorește să devină mămică.

20 decembrie 2009

Ataque de Pánico!

Cum să faci un scurt-metraj cu 500 de dolari?
Asta o știe doar Fede Alvarez...

Deși incredibilă, iată o poveste cât se poate de adevărată. Un tip are 500 de dolari, plătește ceva figurație, se pricepe la editare, face un filmueț de 4 minute și-l pune pe Youtube. În câteva zile are 3.400.000 de vizitatori, ajunge la Hollywood și semnează un contract de 30 de milioane de dolari.

Fede Alvarez, un "mic producător" din Uruguay, se scarpină de vreo 500 de dolari și regizează un filmuleț despre invazia unor roboți în Montevideo. Scurt-metrajul de 4 minute, "Ataque de Pánico!" (Atac de Panică) are ca protagoniști câțiva roboți imenși, dar cam "slow-moving" care zboară în aer întregul oraș.
Nimic original în toată treaba asta, aș zice, doar am văzut cu toții "War Of The Worlds".

Oricum, dacă stai să-l analizezi din perspectiva bugetului în care-a trebuit să se "sugrume", filmul pare extraordinar! Presa americană vuiește de câteva zile și deja-l asemuie pe micul regizor cu Neill Blomkamp (ăla de-a regizat "District 9").
Pare-se că scurt-metrajul a făcut îmconjurul lumii într-un timp extrem de scurt și se răspândește mai ceva ca gripa virală.

Contactat de cei de la BBC, Pepe a declarat: "Am uploadad 'Ataque de Panico!' într-o zi de marți și luni (a doua săptămână) inbox-ul mi-era plin de mesaje de la Hollywood Studios."

Oferta? A bătut palma pe 30 de milioane cu regizorul "Spiderman", Sam Raimi de la "Ghost House Pictures". Tot ce are de făcut acum este să regizeze un film. Un thriller sci-fi, care se va filma în Argentina și Uruguay. Nu, Sam Raimi nu vrea un lung metraj al deja celebrului 'Ataque de Panico!', ci i-a impus lui Fede Alvarez o idee cu totul și cu totul originală.

Până la "capodopera" de 30 de milioane de dolari, vă pasez 'Ataque de Panico!':

19 decembrie 2009

și dacă...

dacă aș iubi iarna, ar fi nefiresc!
și totuși...
respir și venerez fulgii.

și dacă n-aș recunoaște persoane,
n-aș mai fi eu.
parfumuri prelevate de oameni ce trec prin mintea mea,
cu imprimeuri florale și fum de țigară.

și dacă n-aș mai observa locuri
nu aș mai exista.
dor de lumini și stele,
nevroze și dresuri, cizme și fuste, albastre mai ales.
baloane, ceaiuri cu mentă sau rom, plăcintă cu mere și săli de cinema.

și dacă n-aș iubi să adorm sub spuma și sarea mării
ar fi nefiresc.
somnul cu pescărușii și jazzul.
trezirea
alergând să mă prind pe mine însămi din urmă.

și dacă n-aș bombăni dimineața, n-aș mai fi eu.
nevoia de dezordine, cafea fără zahar, rochii șifonate și păr dezordonat.
să mă simt ca și cum aș fi intrat în viața ca după un afterparty.

altădată nu eram așa.
adevărul și memoria. emoții pure și imorale. sfiosul și obscenul din mine.
așa-mi încep iernile, râvnind la viața Zeldei Fitzgerlad (înainte de schizofrenie)
cu șampanie și dans la miezul nopții.

18 decembrie 2009

gaspard ulliel - man of the week



S-a născut în '84, în Boulogne-Billancourt, Hauts-de-Seine, Franța. Mama lui este producător Tv, iar tatăl designer vestimentar. S-a apucat de actorie la 12 ani și până acum a jucat în cel puțin 10 pelicule cinematografice.

Totuși, cine-ar fi crezut că băiatul cu chip malefic din "Hannibal Rising" se va transforma într-un asemenea bărbat? Deși îmi amintește cumva de senzualitatea lui Rodrigo Santoro, Gaspard are un stil aparte. Nu știu dacă e vorba de cicatricea de pe obrazul stâng (pe care-o are de la un doberman, de pe vremea când avea 6 ani) sau de ochii lui de-un albastru "natural pain killer", însă Gaspard are cu siguranță acel sex-appeal parizian irezistibil!

Este atât de timid, încât atunci când a fost chemat pe scenă, la Festivalul de la Cannes de anul trecut, a fost cât pe ce să leșine. Evident că e pasionat de sport: înot, waterskiing, skateboarding, tenis, rollerblading și ski de performanță. Vorbește fluent limba engleză și este un fan declarat al lui Milan Kundera. Deține o Vespa și un motor Triumph Bonneville Thruxton.

În 2007, a fost votat de revista "Elle" drept unul dintre cei 15 cei mai sexy bărbați din lume. Deși a fost propus spre nominalizare la categoria "Worst Actor" (Razee Awards) pentru rolul din "Hannibal Rising", Gaspard perseverează și promite... căci viața lui este actoria. Regizorii lui preferați sunt: Tarkowski, Truffaut, Godard, Rohmer, Chris Marker, João César Monteiro, Gregg Araki and Michael Cimino. N-are gusturi rele!

Două dintre cărțile lui preferate sunt "Sexus" a lui Henry Miller's și "The Lines of my Hand" a lui Robert Frank. N-are gusturi rele deloc! L-am văzut de curând în "Le Premier Cercle" alături de Jean Reno și în urmă cu ceva timp, în "Un Barrage Contre Le Pacifique" și într-adevăr nu excelează. Dar eu sunt extrem de optimistă și spun că are tot timpul...















15 decembrie 2009

cetățeanul care se supune legii...

"Law Abiding Citizen" sau "Motivat sa ucidă" cum l-au tradus ai noștri (căci l-am căutat pe tabela de la movieplex de trei ori până să-mi dau seama care-i ăla) este prima tentativă a lui Gerard Butler de a produce un film.
Sub regia lui F. Gray Gray, care-a mai făcut și "Be Cool" (cel cu John Travolta și Uma Thurman în 2005), "Italian Job" (cu Charlize Theron în 2003) sau "The Negotiator" (cu Samuel L. Jackson în 1998), filmul este un joc psihologic criminal ce împinge suspansul către cota maximă.

Nu am avut mari așteptări din două motive:
1. Distribuția: Gerard Butler nu mi se pare un actor extraordinar (deși excelează la capitolul masculinitate și sex-appeal) iar Jamie Foxx mi-e de-a dreptul antipatic.
2. Scenariul: destul de absurd și extrem de exagerat pe alocuri.

Însă, alegerea nu mi-a aparținut, căci nu poți decide în numele unui grup, în mare parte format din masculi (prieteni de-ai lui Daniel) cu veleități de machos și-o pasiune aparte pentru filmele de acțiune.
După cele 109 minute urmărite conștiincios, pot spune că "Law Abiding Citizen" merită într-adevăr laudele care i se aduc.
Sinopsis: Soția și fiica îi sunt ucise în fața propriilor ochi, iar Clyde Shelton (Gerard Butler) este martorul neputincios al spectacolului. Distrus de trauma suferită, Clyde află de la avocatul său, Nick Rice (Jamie Foxx), că unul dintre făptașii crimei acceptă să depună mărturie împotriva complicelui său. Deși pledează vinovat, criminalul care a decis să coopereze cu autoritățile primește doar 3 ani de închisoare. Inaccceptabil pentru Clyde, care preț de 10 ani trăiește în umbră.
După această lungă perioadă, ceea ce debutează cu uciderea crudă a unuia dintre criminalii familiei lui Clyde, se va transforma în curând într-o serie de execuții bine ticluite. După ce este omorât într-o modalitate (mai brutală) și cel de-al doilea criminal, Clyde este închis. Fără doar și poate, el este principalul suspect. Deși Clyde e închis după gratii, crimele continuă si nimeni nu reușește să-și dea seama cum pune totul la cale. Urmează judecătoarea, câțiva federali și următoarea țintă: primarul New-Yorkului. Căci Clyde se lansează într-o luptă fără precedent împotriva justiției.

Una peste alta, mi-a plăcut filmul. Oarecum nasty, violent și absurd pe alocuri, "Law Abiding Citizen" are o acțiune cursivă și logică.

Ce mi-a plăcut:
- Gerard Butler este implicat, uman, răzvrătit și eroic. Rol bine jucat, sunt convinsă că se putea și mai bine. Însă e prima oară când îl simt pe Gerard într-un rol. I s-a potrivit ca o mănușă, m-a impresionat teribil.

Ce nu mi-a plăcut:
- Jamie Foxx e varză din toate punctele de vedere și rolul nu i se potrivește absolut deloc. Este tern, inexpresiv și la fel de emotiv ca statuia lui Lenin!
- Finalul! De-a dreptul și irevocabil fără sens. Absurd. S-a creat un personaj autentic precum Clyde pentru o mare dezamăgire. E lipsit de originalitate și după o acțiune de film de nota 10, îți dă o lovitură în zona sensibilă și strică teribil impresia unui film bine lucrat.
Nu am înțeles totuși:
- de ce s-a dezbrăcat Clyde (fully naked) când a venit poliția să-l ridice? Don't get me wrong. Mi-au plăcut la nebunie planul întreg din spate și planul mediu din față. Arată excepțional (de fapt asta trebuia să intre la "ce mi-a plăcut")
- în momentul în care Jamie Foxx îl lovește cu pumnii în fața, lui Clyde i se umple gura de sânge. Perfect normal! Scuipă... și imediat (în cadrul următor) are gura și dinții perfect curați/clătiți/polișați?!

Concluzie: categoric de văzut!!!
Notă suplimentară: Nu încercați "The Box". E cel mai mare rateu cinematografic pe care l-am văzut în ultimii trei ani!

 
powered by Blogger