28 octombrie 2007
What can I do??? I'm a superficial girl....
27 octombrie 2007
Coelho's Witch...
Noul roman semnat Paulo Coelho spune povestea acestei fascinante tinere din Transilvania care ajunge sa schimbe viata celor care au intalnit-o, iar marturiile lor contureaza un destin de exceptie:
"Era maestra mea, avea datoria de a-mi transmite misterele sacre, de a trezi energia necunoscuta care zace inauntrul fiecaruia dintre noi." (Andrea McCain, actrita)
"Marea problema a Atenei a fost ca era o femeie a secolului XXII nascuta in secolul XXI si nu s-a ferit sa o arate. Cu ce pret? A platit din plin pentru asta." (Deidre O'Neil, cunoscuta ca Edda)
"Nimeni nu-si incredinteaza visurile in mainile celor care le pot distruge. Nimeni, cu exceptia Atenei." (Heron Ryan, ziarist)
24 octombrie 2007
Sea Of Emotion
22 octombrie 2007
Twenty and something...
Că imaginația și voința nu sunt suficiente pentru a întreține flăcările unei iubiri, atunci când nu împarți cu celălalt cafeaua sau de dimineață.
Am învățat și eu să lenevesc ca o pisică și, din când în când, să-mi închid telefonul.
Am deprins încă vreo 3 tabieturi care să-mi grăbească sfârșitul.
Am mai învățat că persoanele pe care, la început, nu le pot suporta, ajung să-mi devină cei mai buni prieteni.
21 octombrie 2007
Noutăți în colecția "Raftul Denisei" la Humanitas...
Siberia, 1919. Dincolo de pădurile nesfârşite şi de câmpiile bătute de crivăţ, o comunitate ciudată, unde nu există copii, trăieşte într-un sat aflat parcă la capătul lumii. Conducătorul lor este Balasov, fostul soţ al Annei Petrovna, tânără mamă a singurului băiat din sat, care freamătă după pasiunile lumeşti. Izolarea sectei posedate de o fervoare mistică dostoievskiană este doar o părere: în Iazik s-a instalat un regiment ceh, mânat în pustiurile îngheţate de vâltoarea războiului civil care macină Rusia. "Magnific şi cutremurător", scrie The Washington Post. "Vă va aminti de Doctor Jivago şi de Anna Karenina."
"Delta lui Venus" - Anais Nin
"Varstele lui Lulu" - Almudena Grandes
"Palatul Viselor" - Ismail Kadare
Romanul, probabil cea mai curajoasa carte a lui Ismail Kadare, surprinde cosmarul orwellian amplificat intr-o izbucnire violenta a istoriei moderne, impletind intr-o poveste atemporala spaimele mentalitatii primitive cu delirul birocratiei totalitare. Intr-un timp incert (poate inceputul secolului XX), sultanul imensului, dar subredului Imperiu Otoman ingradeste libertatea supusilor, controlandu-le visele prin intermediul celei mai inspaimantatoare si mai misterioase institutii ale puterii -- Tabir Saray. Aici se angajeaza Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu radacini intr-o Albanie reala si mitica totodata, cel care primeste sarcina kafkiana de a trece prin filtrul interpretarii alegoriile si enigmele onirice ale unei imparatii intregi. Cerc dupa cerc, ca intr-un alt infern dantesc, tanarul ajunge pana in varful ierarhiei puterii de unde supravegheaza cu ura si teama mecanismul orb al politiei inconstientului. Insa, inevitabil, fatalismul balcanic il impinge tot mai aproape de prapastia indoielilor: oare un stapan absolut, chinuit de spaima muta de a nu intra el insusi in hatisul propriei masinarii demonice, nu va sfarsi intr-o buna zi condamnat de un vis anonim la dizgratie si uitare?
9 octombrie 2007
Who will fit that perfectly in your arms??
Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplatoare.
Totul este ficțiune.
De pildă…. Ea (personajul meu fictiv) și tu - aveți un dialog.
Tu: - Ai visat ceva aseară?
Ea: - Mmmmmmmmmmmmm?
Tu: - Nimic… te întrebam doar dacă ai visat ceva aseară?
Ea: - Da! Te-am visat din nou….
Tu: - Adică, m-ai visat de mai multe ori?
Ea: - Da!
Tu: - Ei, bine… și cum m-ai visat?
Ea: - Ei, nah! Nu mai conteaza.
Tu: Ba contează!
Tu: Pentru mine conteaza!
Ea: Pentru mine nu conteaza!
Tu: Da! Dar conteaza pentru mine!
Ea: Nu are importanta, daca nu conteaza pentru mine!
Evident, e una dintre discuțiile alea interminabile care nu duc nicăieri!
Remember?
.....................................
Am nervi, sunt ofticată de-mi vine sa zgârii pereții.
Sunt tristă, merg tristă, stau tristă, dorm tristă.
Mă simt exact ca în povestea aia cu câinele rău, care se macină în interior.
Un porumbel se tot plimba de vreo 5 minute pe acoperisul blocului de vis-à-vis.
Mi-am facut o obisnuinta din a scrie noaptea.
E luni. Ba nuuuuuuuuu…. E marti!
Iar e tv-ul pe Oprah! Iar fac aștia vizionare!
Gotta' get back to work!