freeeeee freeeeee

Donavon Frankenwriter - Free

I want a sunday kind of love.

Apa fierbinte... Apa care-mi biciuiește pielea...

Nici o senzatie nu este mai providențială.

Apa din duș care-mi țipă în ureche.

Jetul care-mi inundă timpanul și plăcerea cu care-i ascult sunetul.

E un sunet minunat.

Un huruit liniștitor.

Un urlet.

Sună a sfârșit de lume. 

E un sunet apocaliptic.

Aș vrea să am două dușuri ca să aud stereo.

Sfârșitul lumii dolby surround.

În momentul asta, îmi doresc atât de multe lucruri.

Lucruri materiale care mă încântă și îmi provoacă bucurii de moment: vreo, încă, 5 fulare călduroase de toate culorile, treciuri vintage, mai multe episoade din South Park, un puzzle cu o pictură de-a lui Magritte, un pick-up și colecții de vinil cu Etta James și Ella Fitzgerlad, multe loțiuni de corp cu miros de cocos și pepene galben, multe ceaiuri și esențe de toate fructele lumii, cărti bune care nu se prea găsesc decât pe e-bay și muzici franțuze cu voci guturale pentru seri mohorâte și liniștite.

Tânjesc după senzații...

Senzații pe care le-am uitat și pe care cu greu le mai pot găsi.

Mi-e dor de sentimentul pe care-l aveam când tata ne spunea povești inventate de el.
De momentele când făceam felicitări din coli A4, cu acuarele, globuri pisate și lipici Pelikan.

De inocența cu care căutam scuzele atunci când luam o notă proastă...
Ședințele cu părinții, orele de desen, să mănânc mucenici și supă cu găluște!

Vreau să beau o cană cu vin fiert și scorțișoară, să am mâinile băgate în mănuși călduroase și să ascult colinde în Cișmigiu.

Să pictez steluțe cu praf auriu și să le pun în brad.

Tălpile-mi reci pe gresia neînsuflețită, atunci când aud doar torsul pisicii și locul de pe canapeaua care mă așteaptă întodeauna.

Sărutari patimașe, piele fierbinte, brațe, mâini, degete, buze, dragoste și cantitatea ideala de somn.
Când o să mă mut o să-mi cumpăr un tonomat (cu fise) și când plouă, o să-mi scot picioarele pe geam ca să simt picăturile de apă cum îmi lovesc gleznele și cum se scurg pe tălpi... ascultând muzică veche.

he will be gone...

... își înșirase toate temerile pe masă și le privea ca pe-un șirag prețios de mărgele.
un șirag care nu-i aparținea și pe care trebuia să-l păzească cu sfințenie până avea să vină el!
zgomotul ușii o desteptă din reverie.
își scoase legatura de la ochi și privi fix masa goală!
"iar visezi?" o întrebă el, cercetându-i silueta din cadrul ușii...
ea se întoarse și-i zâmbi amar:
"prefer să visez decât să mă cert cu un Dumnezeu care se ascunde după nori!"
melodia telefonului (koop - come to me) și versurile ei ironice (baby, i've been waiting for you... don't run away now...) o treziră din reverie.
își scoase legatura de la ochi și privi fix cadrul gol al ușii!
"iar visezi..." își spuse ea în gând...

la la la la la la...
wait till you don't doubt no more
wait till you know for sure
and you will wait too long he will be gone now...

I'm starting to wear purple...

A revenit lanțul viselor ciudate.

Îmi prind părul pe față și mă ascund... 

Îmi îngrop nasul în perna și sunt dincolo.

Mai mult decat am fost vreodata.

Zbor...

Mereu visez că alunec în gol, cad de pe zgârie-nori, încerc să zbor și nu pot.

Trupul mi-e greu ca plumbul. 

Și alunecă cu viteza amețitoare a unui sac de sare.

Dar mereu mă trezesc înainte să ating pământul.

Sunt acele vise-n stil nouvelle vague cu influențe de film noir.

Mi-e mai rece ca o iarnă arctică.

Mă încalzesc greu și respir în geamuri care îngheatță bocna și-apoi se sparg.

Se sparg în bucați de sticlă care se transformă-n stele. 

Stelele-n fulgi care-mi intră-n ochi și-mi irită pupila.

Respir parfum de lăcrămioare moarte și îmi încânt privirea cu frunze de iederă, de nunața verdelui pustiu.

Cum e verdele pustiu? 

E un verde trist și singur...

Sunt goală pe un hol lung și întunecat, din capătul căruia văd zeci de ochi mici și sticloși care mă privesc.

Toți ochii aceia mici si se rotesc haotic.

Toți în același timp.

În funcție de mișcările pe care le fac.

Ca să rămân pe loc, mă biciuesc în aceeași zonă în mod deliberat... de fiecare dată.

E o porțiune de piele atât de cravașată, încât, acum, nu mai simte nimic!

Este imună, caldă și lipsită de ură.

Sfâșii cu dinții ultimele reminiscențe ale sufletului meu de copil râzgâiat și-mi ucid inocența fără nicio remușcare.

Mă întreb. Ce este mai dureros: sa devii adult sau să rămâi mereu copil?

Ating frunzele de iederă și mă taie... 

Zeci, sute și mii de răni mici și adânci.

Mult prea adânci ca să se mai vindece.

Iar am gura pungă de-atâtea deșertaciuni.

Îmi întind brațul și simt cum vântul mi se pierde printre degete.

Iubesc lucrurile palpabile.

La un anumit nivel, și vântul este palpabil, dar nu pot să-l miros sau să-l vad.

De cele mai multe ori, încerc să-l ating. 

În ignoranța adunată de-a lungul unei zile friguroase, îmi iubesc mai mult decât oricand existența.

Existența mea în stil je m'en fichist.â

Vreau să dorm pe-o câmpie de maci. 

Roșii ca sângele și cu petale fine ca de catifea îndrăgostită.

Îmi plac drumurile pustii. 

Nu mă mai înspăimântă.

Îmi dau impresia că mă pot purta dincolo de limitele pe care nu m-aș fi crezut în stare să le depășesc vreodată.

Ador să stau întotdeauna la geam și să văd minunățiile de dincolo de grosimea sticlei.

De dincolo de rama ferestrei. 

De parcă aș privi un tablou în mișcare.

...să numar copacii. 

Să-mi imaginez că aleargă de nebuni unii după alții. 

Că se urăsc. 

Că se iubesc. 

Că se urmăresc pentru un scop bine definit. 

Că sunt și ei pasibili de crime pasionale.

Minunațiile astea-s imposibile fără un loc la geam!

Un sfert din suflet doare.

Alt sfert mi-e pitit printre cearșafurile mototolite în fuga după somn. 

Al treilea zace inert așteptând ceva, nici el nu știe ce. 

În timp ce al patrulea, plânge de durerea celui dintâi.

Mi-e somn... Cât timp a trecut!?!

O sa încep să port mov... să visez în nuanțe de mov!

Mov purpuriu... mov ametist... mov vinețiu... mov azuriu... mov regal!

Gogol Bordello - Start Wearing Purple

Retrouvez le Figaro !

Duminică, am fost cu Lore, Mirela, Mădălina și Dana la opera.

"Bărbierul din Sevilla", Rosinni.

Nu am fost niciodata un fan Rosinni.

Mai degraba-s pe stilul Chopin, Rachmaninov, Prokofiev. Și Respighi.

Oricum, mai văzusesm "Bărbierul din Sevilla" în urma cu vreo 3 ani. Și nu-mi amintesc să mă fi impresionat nici atunci.

Nici de data aceasta n-a facut-o.

Nu-s vreo atotcunoscatoare într-ale operei. Dar am văzut suficiente, cât să-mi pot da cu părerea. 

Prestatia lui Figaro a lăsat de dorit.

Colac peste pupăză, la finalul piesei, 3 străini (germani pare-mi-se) au huiduit bietul dirijor.

Îmi amintesc de o altă pslabă reprezentație de-a Operei Romane : "Aida", de Verdi, unde toate forțele Universului au complotat și ne-au așezat pe mine si pe Mirela, fix în spatele unui critic care-și nota tot într-un carnețel.

La fel de nereușita mi s-a părut si reprezentația sopranei din "Madame Butterfly"

Dar... repet, nu-s vreo atotcunoscătoare.

Am și câtva experiențe deosebit de plăcute, însă: "Rigoletto" (care m-a emoționat într-atât, încât mi-au dat lacrimile), "Precautiuni Inutile" (un balet superb), "Flautul Fermecat" (ehhh... Mozart e Mozart), baletul "Lacul Lebedelor" (ce n-aș da să-l văd și-n varinata cu Balshoi theatre) și "Nabucco" (superb)!

beware of the asians...

weekend!
iata-ma dupa vreo 8 horror-uri sud-coreene, 2 tailandeze si o minune de torrent descoperit (numai filme asiatice http://www.avistaz.com/):
Face (2004), regia: Sang-Gon Yoo, South Korea! ***
To Sir, With Love (aka Seuseung-ui Eunhye 2006), regia: Dae-wung Lim, South Korea! *****
Cinderella (2006), regia: Man-dae Bong, South Korea! ****
Epitaph (aka Gidam 2007), regia: Jeong Beom-sik & Jeong Sik, South Korea! *****
Shadows in the Palace (2007), regia: Kim Mi-Jeong, South Korea! ***
The Red Shoes (aka Bunhongsin 2005), regia: Yong-gyun Kim, South Korea! **
The Doll Master (aka Inhyeongsa 2004), regia: Yong-ki Jeong, South Korea! **
In Love with The Dead (aka Chung oi 2007), regia: Danny Pang, Hong Kong! ****
Re-cycle (aka ChGwai wik 2006), regia: Oxide Pang Chun & Danny Pang, Thailand/Hong Kong! ***
The Wishing Stairs (aka Yeowoo Gyedan 2003), regia: Jae-yeon Yun, South Korea! ***

(le-am punctat cu stelutze de la 1 la 5, in functie de cat de "must-seeable" este fiecare)
... dar sa nu uitam ca pasiunea mea pentru horrorurile asiatice (cred ca avistaz asian torrents este cea mai tare descoperire a anunul 2008 - deja am downloadat 9 giga in 2 zile) dureaza de mai bine de 7 ani si ca mai sunt cateva de mentionat (din cele pe care le-am vazut de-a lungul timpului). so...

Shutter (2004, cred ca este cel mai tare), regia: Banjong Pisanthanakun & Parkpoom Wongpoom, Thailand! *****
Alone (aka Faet, 2007 genial, aceeasi regizori), regia: Banjong Pisanthanakun & Parkpoom Wongpoom, Thailand! *****
A Tale Of Two Sisters (aka Janghwa, Hongryeon 2003), regia: Ji-woon Kim, South Korea! *****
Infection (aka Kansen 2004), regia: Masayuki Ochiai, Japan!***
Premonition (aka Yogen 2004), regia: Norio Tsuruta, Japan!*****
Pulse (aka Kairo 2001), regia: Kiyoshi Kurosawa, Japan!***
Silk (aka Guisi 2006), regia: Chao-Bin Su, Japan!****
4 Horror Tales: February 29 (aka 2 wol 29 il 2006), regia: Jong-heon Jeong, South Korea!***
4 Horror Tales: Forbidden Floor (aka Nebeonjjae cheung 2006), regia: Il-soo Kwon, South Korea!***
4 Horror Tales: Roommates (aka D-Day 2006), regia: Eun-kyeong Kim, South Korea!***
4 Horror Tales: Dark Forrest (aka Jookeumeui soop 2006), regia: Jeong-min Kim, South Korea!**
One Missed Call (aka Chakushin ari 2003) (au facut americanii un remake praf anul acesta), regia: Takashi Miike, Japan!****
One Missed Call 2 (aka Chakushin ari 2 - 2005), regia: Renpei Tsukamoto, Japan!****
One Missed Call Final (Chakushin ari final 2006), regia: Manabu Asou, South Korea!****
Battle Royale (superb, Batoru rowaiaru 2000), regia: Kinji Fukasaku, Japan!*****
Battle Royale 2 (Batoru rowaiaru II: Chinkonka 2003), (e mai tare ca primul), regia: Kenta Fukasaku & Kinji Fukasaku, Japan!*****
Dark Water (Honogurai mizu no soko kara 2002), regia: Hideo Nakata
, Japan!***
Three Extremes (aka Saam gaang yi 2004) (la fel de sublim ca si Three Extremes 2), regia: Fruit Chan & Takashi Miike
, Japan!*****
Ichi, the Killer (aka Koroshiya 2001), (de vazut obligatoriu, ca toate filmele lui Takashi Miike, de altfel) ,regia: Takashi Miike, Japan!*****
Suicide Club (aka Jisatsu saakuru 2002), regia: Sion Sono, Japan!****
The Curse (aka Ju-on 2000), regia: Takashi Shimizu, Japan!****
The Curse 2 (aka Ju-on 2 - 2001), regia: Takashi Shimizu, Japan!****
The Grudge (aka Ju-on 3 - 2003), (ala dupa care au facut si americanii un remake stupid), regia: Takashi Shimizu, Japan!****
The Grudge 2 (aka Ju-on 4 - 2004), regia: Takashi Shimizu, Japan!****
Masters Of Horror: Imprint (2006, )regia: Takashi Miike, Japan!*****
Audition (brilliant... aka Ôdishon 1999), regia: Takashi Miike, Japan!*****
Ringu 2 (cel dupa care au facut americanii "the Ring" cu Naomi Watts) (1999), regia: Hideo Nakata, Japan!*****
Ringu 0: Birthday (aka Ringu 0: Bâsudei 2000), regia: Norio Tsuruta, Japan!***
Marebito (2004), regia: Takashi Shimizu, Japan!****
Diary (aka Mon seung 2006), regia: Oxide Pang Chun, Japan!****
Time (aka Shi Gan 2006), regia: Ki-duk Kim, South Korea!****
The Eye (aka Gin gwai 2002), (am auzit ca deja a aparut remake-ul cu Jessica Alba, pun pariu e tot o tentativa eshuata), (regia: Oxide Pang Chun & Danny Pan, Japan!*****
The Eye 2 (aka Gin gwai 2 - 2004), regia: Oxide Pang Chun & Danny Pan, Japan!*****

:)

Intre timp am luat si "Body Corpse #19" (aka Body Sob 19 - creat de regizorii "Shutter" si "Alone") care a aparut acum vreo 2 saptamani, insa, din nefericire, nu am gasit subtitrarea in engleza... iar tailandeza nu cred ca ma apuc s-o invatz in curand. Sentimentul de neputintza care ma incearca este destul de tragic... pentru ca trailerul si povestea m-au cucerit definitiv:

in sperantza ca takashi miike, hideo nakata si kim-ki duk se tin de treaba si ne pregatesc si alte surprize... cheers to the asian masters of horror!

Nameless.

C-o alură de dromader rătăcit îmi privesc proiecția trupului in peretele alb si gol...

O umbră rece.

O umbră ca o gaură neagră care parcă nu-i a mea.

Numai o umbră care țipa, urlă, se zbate și-și smucește capul de pe umeri.

Eu, nu! 

Eu stau cu trupul afundat în fotoliu și tac... nu mă mișc.

Îmi rătăcesc mâinile-n părul din ce în ce mai scurt.

Parcă-l tai în fiecare zi ca și cum aș vrea să scap de ceva. Îmi rămân mâinele acolo... înfipte-n păr. Restul trupului mi-e inert.

Umbra se zbate ca-ntr-o camașă de forță și țipă.

Miros de igrasie, mucegai și dorințe alterate.

Îmi adun toate ezitările și remușcările într-o cutie a Pandorei.

Când o s-o umplu, o să-i pun lacăt și-o s-o îngrop. 

Nu mai am mult!

Mâinile-mi obosesc și tânjesc în tăcere după caldură, după dragoste, după fulgi, buze și piele.

Nu au să spună nimic, însă.

Or să tânjească în tăcere și-or să invidieze trăirile altor degete care s-au întins zgribulite și-au primit.

Or să le urască...

Ale mele s-au întins după vise frumoase. 

După ceea ce și-au dorit și alte mâini cu mult înainte ca ele să le întindă.

Și-au prins o coadă de vis care le-a alunecat printre degete ca un săpun umed.

Vor ce-au vrut alte mâini și ce-au visat alți ochi.

Trupul meu e încă liniștit și afundat în fotoliu... 

Umbra de pe perete curge, se prelinge și nu mă-ntreabă nimic.

Nici ce-am visat aseară, ieri seară sau cu două seri înainte. 

Nici unde mi-am pus capul atunci când, inevitabil, am adormit.

Pereții mei albi au fețele lungi și schimonosite de durere. 

Din ei se întind liane de care se agață icnind firicele roșii de sânge, ce urcă si urlă până înroșesc tot peretele alb.

Au mai rămas cinci frunze în copacii mei, s-au scuturat cu toții de-atâta zbucium.

Până acum, mintea mea a fost în negare, acum se iartă.

Nu mai are nimic să-și reproșeze.

Îmi descleștez maxilarul și-mi torn acid pe gâtul ce-mi arde mocnit.

Capul îmi crește cu fiecare fracțiune de secundă până-mi obosesc umerii și gâtul de-atâta greutate.

Buzele-mi se-ntind până crapă ca o coajă de ou și capătă o culoare vineție, ca de amurg după ploaie. 

După ploaia care spală vise și gânduri, temeri si remușcari, tristeți și frustrări.

Lovesc cu pumnii-n pereții ce se dărâmă și crapă asemeni mâinilor mele. 

Scrijelesc cu unghiile rupte podeaua și mă dau cu capul de pereți, până ce craniul mi se face pulbere.
Lovesc scânduri și smulg fire de păr.

Glasu-mi răsună a cântece distorsionate și întrebări fără răspunsuri. 

Trupul mi se dilată și se întinde ca o pată de carne peste tot peretele înroșit. 

Sângele-mi clocotește-n venele ce-mi palpită zbuciumate ca-n urma unei presiuni mult prea mari.

Și-apoi liniște...

Și-adorm. 

Și zbor în spatele păsării Phoenix. 

Și ma lupt cu hidre, gorgone, meduse și cu cerberii care păzesc poarta infernului.

La final cad, alunec și mă zbat încercând să mă prind de ceva. 

De-o bucată de ață, de lână, de apă, de mătase, de viață, de carne... 

De cuburi de gheață, de iubiri pierdute, de frunze de mentă.

Am amorțit în alunecare și trupu-mi imund a rămas fără aripi, fără gânduri, fără vise și idei.

M-am prăbușit, dar am murit cu mult înainte să ating pământul. 

Am murit cu ochii deschiși și e totul, impecabil, imprimat pe retină.

Se derulează totul ca un film mut.

Toate trec mult prea repede. 

Frânturi, imagini nedeslușite, close-up-uri și detalii vagi și blurate.

Mor încet sau am murit de secole? 

Alerg ușor sau am fugit de mult? 

E durere sau doar iluzie? 

Mă sinucid sau m-a ucis cineva cu voia mea? 

Mai lovesc în ziduri? 

Mai rătăcesc? 

Mai plâng? 

Mai zâmbesc?

Tăcere... 

Mă trezesc, anesteziindu-mi sufletul cu o cafea și plec.

E o ceață-n mintea mea. 

E ca și cum aș merge în viteză, într-o mașina condusă de-un alcoolic depresiv. 

Peisajul e frumos, dar se schimbă mult prea repede ca să-l pot admira.