Am o pasiune pentru pictura suprarealistă. în special: rene magritte şi salvador dali.
aşa cum freud a revoluţionat mentalitatea societăţii contemporane, ridicând valul ipocrit care acoperea sexualitatea... şi magritte a reuşit să marcheze generaţia interbelică renunţând la fasoane şi la realitatea vizibila (lucrurile care se văd).
a creat doar ceea ce poate vedea ochiul minţii.
chiar dacă lucrarile lui sunt cel puţin ciudate pentru ochi ele sunt cât se poate de reale pentru ochii minţii.
"lovers II" face parte din colecţia de 4 tablouri ale căror personaje centrale au faţa înfăsurată în cearşafuri albe. sunt inspirate din copilăria lui magritte, care la doar 13 ani, şi-a găsit mama moarta în râul sambre. în momentul în care a fost pescuită, aceasta avea cămaşa de noapte înfaşurată în jurul feţei.
în ansamblu, poate fi uşor interpretat ca sugerând iubirea oarbă.
pentru mine, aceasta pictura reprezintă mai mult o metaforă a iubirii sufocante. a dependenţei, a alienarii - posibil - şi chiar a morţii prin sufocare.
"the human condition" - deşi pare o simplă cameră cu vedere la mare, mie-mi exprimă dorinţa omului de-a avea mai mult... asta poate fi perceputa ca şi condiţie umană. mereu ne dorim mai mult. mai multă mare, mai mult cer....
"collective invention", pare mai degraba o inventie personală, nicidecum una colectivă. un gând primar: "what's on the other side?"
"fine realities"
"the drop of water" - poate fi pasiunea care subjugă trupul femeii? sau o metaforă a slăbiciunilor unei femei...
"prohibited" - interzis.
"the son of man" reprezintă un autoportret. deşi magritte are faţa ascunsă (ca mai toate personajele din tablourile sale) se poate observa că trage cu ochiul stâng de după mărul verde. este clar că mărul reprezintă tentaţia şi "fiul omului" este de fapt adam.
explicaţia lui magritte, însă, este cu totul alta: "toate lucrurile pe care le vedem ascund câte ceva!"
reprezintă un interes fenomenal şi mă intreb de ce se ascunde ceea ce ni se arată?
este un conflict intens între vizibilul care se ascunde (în cazul asta - magritte) şi vizibilul care este prezent (mărul)
"the taste of tears" - poate o frunză să plângă sau să sângereze?
da, pentru că în ea traieşte o pasăre....
"ceci n'est pas une pipe" - într-una dintre discuţiile sale cu filozoful michel foucault, magritte şi-a explicat interpretarea: "păi... nu este o pipa, o poţi fuma? nu... prin urmare este o poza cu o pipă!"
O să mă întorc într-un alt post şi cu referiri la Salvador Dali, pe care-l iubesc.