constanţa şi certitudinea nu mă caracterizează. două defecte de-ale mele. dar ce sunt astea într-o lume plină de "defectuoşi"?!
sunt mulţi cei cărora le este uşor să-şi "bage picioarele" urgent şi imediat. şi eu procedez la fel. mai ales în ultimul timp, am deprins pasiunea de-a începe lucruri şi a nu le termina. dezastruos obicei! dar măcar am privirea francă. şi inima la fel. chiar dacă gura-mi spune neadevăruri uneori. nu fac lucrurile intenţionat, ci poate din nesabuinţă. nu-i un rău real - indus sau impus - ci doar manifestările fizice ale unui comportament imprecis.
ii iubesc pe cei doi maimuţoi de la orange. au o singură gură. şi ştiu ca atunci când sunt în posesia ei nu au timp să spună prostii. (bine... ei tot o fac!!!) poate că asta-i defectul nostru primordial: avem o gură tot timpul.
unii spun că femeile-s victimele speciei. bullshit. ele au cea mai mare şi mai spurcată gură din câte am vazut. nu-s victime. doar ele sunt capabile sa dea buzna într-un vârtej de exclamaţii, cuvinte tendenţioase şi gesturi violente. barbaţii... nu prea.
agonia unora atât de tacută şi invizibilă ochilor care nu văd decât ceea ce mişca nu mai este un standard de viaţă, ea trebuie facută simţită cumva... cum altfel să-ţi etalezi nefericirea...!
ariciul brocoli şi vulpea karatista sunt doar două dintre personajele ce formează colecţia mea de surprize din ouă kinder - inevitabil şi tipologii care se regasesc frecvent in societate:
*ariciul brocolli
- urăşte faptul că mai exişti şi tu. se deprimă imediat ce te vede.
- este frustrat şi simte nevoia să arate asta prin reacţii violente sau afirmaţii "insultătoare" la adresa altora. îl enervează cei care au ceva de spus şi în general tinde să critice fără a argumenta în vreun fel. femeile care fac parte din această categorie sunt "neveste disperate" al căror singur punct forte este cicăleala (seva existenţei lor).
*vulpea karatistă
- este teribil de singură, însă ştie întotdeauna să-şi apere pielea.
- ea nu poate fi rănită niciodată, pentru că este "untouchable". din categoria asta fac parte acel gen de femei (în care sper şi nu cred să mă transform vreodată) care urăsc tot ceea ce mişcă. urăsc barbaţii, viaţa şi oamenii capabili de emoţii. urăsc să trăiască în armonie, iar haosul pe care-l formează reprezintă singurul barometru al existenţei lor.
*melcul cu ochelari
- freacă duda, are timp cât cuprinde şi se plictiseşte teribil. drept pentru care simte nevoia să-şi demonstreze aptitudinile folosind fraze lungi şi întortocheate, doar pentru a smulge exclamaţii de genul: "oauuuuu, cât de deştept e asta!!!"
- are o răbdare şi o tenacitate (de invidiat) de a te "pisa" la creieri şi nu ratează niciodată ocazia de a-şi demonstra arta oratorică, mereu ilogică! femeile din această categorie sunt capabile să te aducă în pragul unei crize de nervi fix cât ai privi un solo-spot.
*vaca dansatoare
- trebuie să se integreze în societate într-un fel sau altul, astfel că devine uşor clown-ul unui grup, bufonul. face tot felul de jonglerii şi frit-flacuri, doar pentru a fi băgată în seamă. femeile ce aparţin acestei categorii sunt cu siguranţă amantele, pasionatele de bărbaţii deja luati, care tânjesc după atenţie, afecţiune şi te iubesc exact atât cât eşti în cameră.
mai sunt şi alte categorii esenţiale, însă dificil de menţionat acum. ce vroiam, însă, să subliniez este faptul că majoritatea oamenilor alături de care trăiesc are un fel de aer familiar şi chiar dacă nu seamănă unii cu ceilalţi sunt cu toţii făcuţi din acelaşi aluat trist.
cateodată mă chinui să încerc să înţeleg cum funcţionează şi cum rezistă toată harababura asta, mă deprimă groaznic să observ că nu suntem liberi şi că fiecare idee, fiecare gând şi fiecare act comis deliberat se plăteşte cu preţul unei răni care nu se mai cicatrizează.
