El Desierto...

Tac. 

Dar în tăcere, mi-e imposibil să fac față întrebarilor... 

Celor fără răspuns sau celor cu mai multe răspunsuri. 

Pentru că odată puse, întrebările capătă o consistență și-o dimensiune materială.

Îți pun piedici, opreliști, te trezesc în toiul nopții și te devorează încetul cu încetul... 

Nu mai văd nimic de la geamul ferestrei mele... 

Doar gutui galbene rostogolindu-se pe trotuar. 

Una cate una. 

Nemulțumirile mele înțepenite-n cana cu ceai vanilat. 

Și amărăciunile îndosariate, așezate cu grijă în rafturi... 

Pe ore, pe zile, pe ani. 

Două eu, două existențe suprapuse, total diferite. 

Două inimi, două gânduri, două temeri. 

Urăsc fericirea unora. 

Iubesc bucuriile altora. 

Să mă dedublez? 

Să mă trimit departe? 

Pe care din mine?

 

My name is Alice

Întâmplător, am găsit casetele audio cu care am crescut. 

"Alice în țara minunilor" era povestea mea preferată. 

Întrucâtva, mă regăseam în personajele lui Lewis Carroll și, câteodată, aveam senzația că Iepurele alb, îmbrăcat cu veston și cu pălărie pe cap, este peste tot. 

Acum, asemeni lui, mă grăbesc tot timpul. 

Sunt mereu în întârziere pentru/la/spre ceva. 

Incredibil cum, după 23 de ani de rătăcire a casetei, mi-am amintit toate versurile melodiilor și replicile personajelor. 

În ultimul timp, îmi revin tot mai des și mai pregnant amintiri din trecut. 

Acum câteva seri a plouat. 

A plouat într-o seară cu nuanțe de porumbel gri gulerat, iasomie albă și coajă de portocală. 

Mi-am amintit de ploaie. 

O amintire in ploaie. 

De ce a plouat in Decembrie? 

Preț de câteva clipe... între două destinații, m-am simtit ca o sălbatică care a dat peste o minune și-a început, brusc, s-o venereze. 

M-am oprit, și, ca atunci când trenul îmi pleacă din gară și oamenii forfotează peronul, printre ei, am observat chipuri atât de familiare mie. 

Doar o clipită. 

Atât cât să le disting... 

Emoții precise. 

Și emoțiile precise caută căi precise de exprimare. 

M-am săturat să fiu atât de cinstită cu mine... cu ceilalți... 

Pentru moment, am să-mi spun Alice și-am să joc Cricket cu Păsările Flamingo, într-o Țară a Minunilor, în care toată lumea trișează.