stare de...

mi-am pierdut capul...

am nevoie doar de-o lamă și-o pungă mare cu sare.
cu lama să-mi crestez pieptul și brațele, iar sarea să mi-o presar pe-ntreg corpul, ca un soldat roman, purificându-și câmpul de luptă.

proaste obiceiuri. vise cu zombi și cu hipogrifi (cele în care apar creaturi mitice sunt visele soft).

azi-noapte m-am visat într-o rochie lungă, albă, vaporoasă și-n tălpile goale, măsurându-mi drumul spre ghilotină.
de-o parte și de alta a potecii, clowni vopsiți și paietați haotic, râdeau grotesc.
sinistru. lugubru. înspăimântător. cu gura până la urechi.
vise cu clowni. niciodată nu mi-au plăcut clownii. întotdeauna i-am urât....
mai ales pe cel din colțul gândului care-mi tot țipă precum regina de pică din „alice în țara minunilor”: „SĂ I SE TAIE CAPULLLLLLLL!”

love story (the sixth scene)

coloană sonoră: nina nastasia "ugly face"

cu o seară-n urmă...
a mușcat cu poftă dintr-o nectarină.
îi rămăsese dintele acolo, laolaltă cu toate temerile, frustrările și patimile.
el a râs isteric de zâmbetul ei cu un dinte lipsă.
și ea l-a urmărit de la fereastră, când a plecat.

acum...
era o zi de luni început,
nu luni continuare, nu luni pe sfârșite.
nu luni înnoptat, nici înserat.
era o zi de luni poetic, dimineață absurdă ca după o ploaie intensă.
neaglomerată sau stridentă.
acea tristețe ștearsă cumva de zorii zilei și concluzia că nu mai există reputație rușinoasă.
s-a trezit cu pisica la picioare și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și cerceteze dinții.
i-a pipăit unul câte unul. erau toți acolo.

a vrut să scrie. însă... îi lipsea furia.
furia o mișca. o făcea să tremure, să verse gânduri, furia-i mișca mâna în ritm haotic pe hârtie, îi mișca picioarele mai repede când pășea, trupul mai vivid când trăia, gândul mai repede prin timp.
furia a făcut-o întotdeauna să simtă că trăiește... și acum, avea nevoie de ea ca de-o prietenă confidentă.

cu un șir lung de luni în urmă.
fără tendințe exhibiționiste, întotdeauna i-a plăcut să fie privită.
goală.
îi plăcea teribil privirea cercetătoare a bărbatului cotrobăind peste trupul ei nud, întins între cearșafuri.
nu-i provoca excitație sexuală, ci o plăcere imensă, ineglabilă.

acum...
satisfacția frecventă de-a poseda, în final, ce și-a dorit, o dezgusta acum, prin mediocritatea ei clișeică: a dorinței și-a posesiei, prin obscuritatea egalității.
și-a propus să-și dorească lucruri imposibile, special, pentru a fi sigură că nu le va obține niciodată.
era convinsă că autosabotarea era singura ei salvare de la această catastrofă ce ar putea fi, pentru ea, satisfacția... împlinirea sau chiar fericirea.

demult...
când s-a trezit și i-a spus „bună”, i s-a părut că-l vede pentru prima oară.
toate confuziile din viața ei au fost o reflexie a ei însăși. a ei așa cum este ea cu adevărat, nu a ceea ce și-ar fi dorit să fie.
el era singurul care o știa exact așa cum este ea de fapt.

aseară...
fragmente de lucruri îi rămân ștanțate în minte, minute-n șir, momente intense în toată plurivalenţa detaliilor lor, tiranizând-o prin forme și prin fluiditatea îmbinărilor.
fraze rostite șoptit, cuvinte auzite fugitiv, zgomotul mării mixându-și miturile, sunetul infernal al claxoanelor agitate, forma diferită a fiecărei scoici în parte, mirosul de cafea proaspătă, dimineața, detalii din el, culoarea ochilor, părul, felul în care-și ridica spâncenele când avea întrebări sau mâinile lui strângându-i ușor rochia portocalie.

acum...
îi lipsea furia.
furia o mișca. o făcea să tremure, să verse gânduri, furia-i mișca mâna în ritm haotic pe hârtie, îi mișca picioarele mai repede când pășea, trupul mai vivid când trăia, gândul mai repede prin timp.
a privit vara dincolo de fereastră și a iubit-o.
căci sentimentul verii rămâne întotdeauna vag, chiar și după trecerea ei.
sentimentul verii îi va fi mereu tangibil pentru scurte clipe de beatitudine endemică, cu miros sărat de mare și gust de nectarine.

copiat versus copiator

Marii producători main-stream, precum Zara, Mango, Castro sau Topshop copiază cu nerușinare. Fac lucrul asta sârguincios, iar uneori nici măcar nu se străduie să aducă o minimă modificare capabilă să-i abată de la clișeu.
Nu blamez! Pentru mine, căreia Balmain, Balenciaga, Martin Margiela sau Nicholas Kirkwood îi sunt de-a dreptul inaccesibile, Zara este soluția.

Sandalele cu barete Zara versus sandalele cu barete Balmain!
Baretele si țintele metalice aurii nu se abat absolut deloc de la modelul original. Singura diferență este că sandalele Balmain, au bumbi de cristal în locul țintelor metalice.
de menționat: am fost în cele două magazine Zara și aceste sandale încă nu au intrat în România. Nu se știe când vor ajunge, sper, însă, cât mai curând.



Rochia Zara versus rochia Balmain (ce mai!!! întreaga ținută!)
Vă amintiți probabil de colecția Balmain din acest sezon și de frustrarea mea imensă că nu pot găsi un model de rochie balerină asemănător celui creație Balmain. Zara mi-a ascultat rugile. Iată-l! Dar hai să fim serioși, întregul outfit e realmente similar.
de menționat: unele produse dintre cele „inspirate”, deși au apărut de ceva timp în catalogul Zara, sunt permanent indisponibile în formularele de comandă. Niciun dubiu că le-au retras.

Sandalele cu șiret Zara versus sandalele cu șiret Ann Demeulemeester!
Perfect similare cu celebrele sandale Ann Demeulemeester. Doar o simplă chestiune de gust – evident – eu, personal le ador pe cele de la Zara.
de menționat: deși sandalele Zara fac parte din noul sezon vară 2009, încă nu sunt disponibile în magazinele din România.

concluzie: brandul spaniol Zara are un talent extraordinar în a copia piese de designer, totuși... în ce măsură este rentabilă această „găselniță” în istoria modei?

stare de...

singură-n ultimul tren.
trenul care-a deraiat și nu duce nicăieri.
o oră de aerobic magnifico-epuizantă și-o saună ce mi-a redus simțibil anxietatea.
aș fi vrut să am o curte mare.
să tund gazonul și s-o fac teren de fotbal.
aș fi adormit în iarba umedă și rece.
și ca o nefumătoare autentică,
aș fi tras nevrotic un fum,
două... trei...


am o stare puțin mai armonioasă ca Peeves, animăluțul povestitorului din criptă.
(cine n-a urmărit "tales from the crypt", își imaginează!)
ieri, mirela m-a întrebat care-i cel mai mare regret al meu? (ea, având două)
eu? n-am niciunul.
canonul meu este: să fac întotdeauna ceea ce simt.
nu vreau să trăiesc cu regretul lucrurilor nefăcute!
azi mă gândeam să mi-l schimb în: să am întotdeauna umbrela cu mine, oriunde-aș pleca... e importantă protecția. factori nocivi sunt peste tot.

mi-e somn!
am adormit în iarba rece și umedă.
cu rochia strânsă sub mine.
pufăind nevrotic dintr-o țigara imaginară.
stau pe burtă, pe linia de mijloc a terenului de fotbal.
totul în viață e compus din partide, jocuri, meciuri, goluri, cornere și offside-uri.

Struggle for pleasure...

Muzica de calitate se potrivește oricărei patimi... Sepia. Muzica lui Wim Mertens proiectată pe tot ceea ce simt acum. Eu, în continua mea zbatere întru plăcere, printre lacrimi vagi rostogolite-n rimel și sărutări cu rujuri în nuanțe reci. Precum eroinele lui Almodovar.. Atât...

she

trenul gonea peste pod, iar ea stătea întinsă pe scări cu picioarele atârnându-i afară.
păpușarul era speriat, dar niciodată nu s-a gândit că ea ar putea sări din tren.
nu-i stătea-n fire.
căci păpușa lui iubea fiecare răsărit.

în acea seară era imposbil de definit.
încercase în nenumărate rânduri să înghită stele, dar niciodată nu a reușit.
pentru că de cele mai multe ori le-a confundat cu planetoizi.
s-a demachiat în fața oglinzii, în timp ce păpușarul o privea fermecat.
"ești incredibil de frumoasă", i-a spus.
ea tăcea, însă nu va uita niciodată tonul vocii lui,
pronunția perfect îngâmfată, profund mirată, adânc infatuată.
pentru că-i aparținea. pentru că ea era a lui.

a adormit pios.
cu palmele lipite sub cap,
pe partea dreaptă.
a fost prima noapte în care nu a visat nimic.

păpușarul a uitat să mai întorcă cheia în dimineața următoare.
și ea a plecat cu ultimul strop de virtute.
a plecat singură-n gară.
și-a petrecut toată dimineața acolo, fără să aștepte vreun tren.
pur și simplu, pentru că linia ferată îi oferea sentimentul inexorabil că totul duce undeva, chiar dacă de cele mai multe ori nu era așa.
dar... nu a avut curajul să plece.

târziu, pe-nserat, păpușarul a găsit-o epuizată,
întinsă-n gara pustie.
visa. era în tren.
trenul gonea peste pod, iar ea stătea întinsă pe scări cu picioarele atârnându-i afară.
păpușarul era speriat, dar niciodată nu s-a gândit că ea ar putea sări din tren.
nu-i stătea-n fire.
căci păpușa lui iubea fiecare răsărit.

... a purtat-o-n brațe până acasă!

diario de una ninfómana

"De multe ori am fost întrebată ce simt când fac dragoste. E ca un amestec de energie cu cealaltă persoană, ce mă face să zbor și să mă unesc cu cosmosul. Energia orgasmului meu e o mică parte din mine ce zboară și se termină prin a se uni cu universul. O călătorie siderală ce mă duce spre infinit."
"În noaptea aceea am înțeles ce spunea bunica. Prostituția și căsătoria nu sunt atât de diferite. Pe oricare din ele o alegi, devii proprietatea altcuiva!"
"Știi ce este o ninfomană? Cred că asta este problema mea. Nu mă pot controla. Am nevoie de sex. Văd un bărbat și îl vreau. Se întâmplă cu străini care nu mă atrag. Sunt speriată... că nu sunt precum celelalte femei. Speriată că într-o zi voi fi rănită. Că nu voi fi în stare să trăiesc cu un singur bărbat sau să am o familie."

în regia lui Christian Molina, "diario de una ninfómana" este o radiografie a sexului strident și istovitor, de fapt a dependenței sexuale. aventurile franțuzoiacei Valérie (Belén Fabra) sunt pe cât variate, pe atât de romanțoase. căci trupul ei, dar și inima iubesc fiecare bărbat. fie și pentru câteva ore!
Belén Fabra este excepțională, cele câteva monoloage "de jurnal" ale ei, la fel. scenariul telenovelistic, însă extrem de captivant.
cadrele transmit emoție, senzualitate și trăiri intense, iar pentru câteva momente uiți că te afli în fața unor actori.
după întâlnirea bărbatului (cu violente tulburări comportamntale) care-i va schimba viața și alunecarea ei dizgrațioasă în mrejele prostituției "de lux", filmul capitulează cu alinarea tinerei nimfomane întru expiere și izbăvire.
nu-i la fel de tare precum "L'amant", nu-i nici o capodoperă a genului, însă este un film excelent.

love story (scene five)

locație: somewhere in Bucharest.

timp: ora 3, dimineața.

coloană sonoră: Antonio Orozco - Se Deja Llevar

personaje: ei doi.

în mintea ei totul se amesteca într-o formă care-i sabota calmul și luciditatea.
rujul roșu, paietele, dantela, muzica, alcoolul, artificiile, picăturile mari de ploaie, bărbatul de lângă ea, drumul cu taxiul, mâna lui
când caldă, când rece...
așternuturile reci lipindu-i-se de pielea obosită.
fruntea lui transpirată, cuvintele, gresia rece din baie, lacrimile...
somnul...

2h mai devreme

l-a văzut prin agitație și fum, mișcându-se spasmodic.
cu mușchii contractați, convulsiv.
fumând ușor teatral și teribilist à la James Dean, rebelul!
asta era privirea care-i plăcea ei.
s-a gândit să traverseze prin demența reflectoarelor
încercând să-și dea seama dacă i-a fost dor de el,
dacă-l mai simte.
el râdea, sedat de lumini electrice,
injectat de fum de țigara,
râdea grotesc în vibrațiile delirante ale muzicii,
burlesc.
hard-core.
isteric!
atunci l-a atins,
ușor. cu un singur deget
i-a atins brațul și el a tresărit.

10 minute mai târziu
a deschis ochii. s-a ridicat de pe gresia rece.
a intrat sub duș. cvasi-însingurată. cvasi-înfrigurată.
apa curgea... calmant-fierbinte, agasant-rece.
s-a privit în oglindă 10 min și atunci, acolo, în geamul aburit
a știut... izbitor de clar, covârșitor de simplu...
s-a terminat.

30 de minute mai devreme
râdea isteric, dar atingerea ei l-a făcut să se întoarcă
a privit-o mut și devastat,
țigara i-a alunecat printre degete
și toți dansau în slow motion.
știa atunci, că nu s-a dus să-i spună "adio!"
ci mai degrabă "hello!"
necuvântat, nespus, nerostit, nemimat, negesticulat
cu o non-expresie irațional-absurdă, dar atât de intimă...
au plecat împreună.

2h mai târziu
deschise ochii în sărutul lui.
sătea întinsă pe canapea, cu capul atârnându-i, cu părul răsfirându-i-se-n palmele lui.
sărut lung, plin, lasciv...
buzele lor suprapuse invers.
buza ei superioară peste buza lui inferioară și buza lui superioară peste buza ei inferioară.
văzuse scena în „spiderman”.
- „ce vrei?” o întreabă el
- „să zbor deasupra Atlanticului precum Amelia Earhart! să am aripi. vreau să zbor!!!! asta vreau! și mai vreau să fac o nebunie?”
- „cum ar fi?”
- „să mă apuc de fumat!”
- „pot să zbor și eu cu tine?” o întreabă el aprinzându-și depravat o țigară!
și-au ras. și-au râs amândoi cvasi-isteric.
cvasi-convulsiv.
cvasi-grotesc.
au împărțit drogul.
ca doi parteneri cinstiți după un meci de box.
era prima oară când ea trăgea fum de țigară.
și considera asta un dezmăț!
a râs gândindu-se la imoralitatea ei fățarnică.

i'm just like mrs. Dalloway

"Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself."
această primă frază a romanului Virginei Wolf, îmi vine în minte în fiecare zi.
în anumite circumstanțe, situații sau împrejurări!
câteodată mă simt precum clarissa dalloway, mișunând prin viață cu bigotismul specific pregătirii unei petreceri somptuoase.
parcă așa-i totul: o pregătire exaltantă pentru ce va să vină!
și aici, în toiul pregătirilor, șirul epic al poveștii mele traversează în timp (back and forth), în și-n afara minții mele și-a celorlalte personaje care-mi compun tabloul!
mrs. dalloway mereu se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă în locul sobrului domn Richard Dalloway, l-ar fi ales pe enigmaticul Peter Walsh sau ce-ar fi fost dacă ar fi avut șansa (neconstrânsă de rigorile societății) de-a fi iubita deloc tradiționalei Sally Seton, pentru care avea sentimente puternice.
pe alocuri, mă regăsesc mereu în șovăielnica doamna dalloway.
și asemeni ei, astăzi voi cumpăra eu florile!

Do It Yourself

a.k.a fă-ți-o singur sau, mai pe scurt, DIY. 

este noul trend în România, de fapt un trend internațional pentru tot ceea ce înseamnă trai, stil... incusiv viață sexuală. 

acest nou trend presupune fix ce-nseamnă: să faci totul singur și este un contrapunct pentru ceea ce reprezintă societatea noastră atât de pregnant în ultimii ani: consumatorismul. 

vrei să fii original, să te distingi în mulțime? 

fă-ți-o singur. 

nu știu cât de bine sau de sănătos este, însă, această întoarcere spre eul propriu nu presupune și o nuanță de alienare, deloc vagă? 

eu una-s dependentă de chestii: multe, diverse, dar care (să zicem că) încap pe degetele de la ambele mâini. 

urăsc teribil să fac chestii singură. 

de aceea, paleta lucrurilor pe care le fac by myself e restrânsă. cred că înstrăinarea asta, într-un fel insinuant și pervers, distruge psihicul. 

Într-o Românie vulgarizată, cu mari lacune la capitolul imaginație, e greu să te mai simți bine într-un cuplu, în pielea ta și aproape imposibil să poți construi o complicitate afectuoaso-armonioasă cu cel de lângă tine. 

mă refer la curajul de a-ți pune fanteziile în practică. 

și la sănătatea de a face asta. 

în sectorul sensibil al comunicării preferințelor sexuale, mulți clachează și o comit, ireversibil, irecuperabil, uneori inteligibil și pentru ei! 

 mi-amintesc cu zâmbetul pe buze de filmul "your friends and neighbours" și de mărturia lui Aaron Eckhart către colegul lui de birou: "So, you want to know what is the best lay I ever had? Right. That's easy, it's me. Nobody gives me more pleasure than I give myself!" 

totuși, mai există puțină speranță căci mai multă căutare are pe google cuvântul "sex", decât "masturbation". 

P.S: nu-i un post anti-masturbare! chiar deloc! și plăcerea solitară-i bună, cât nu deține monopolul.

top 20 genți cool...

gențile!
oh Doamne! după sandale și pantofi, gențile se află în topul slăbiciunilor mele.
căci geanta este eternul feminin.
mică, mare, rotundă, pătrată, în formă de inimă sau pară, geanta este adevăratul must-have of all times.
al doilea lucru demn de menționat este că geanta pe care o porți spune foarte multe despre tine, de la statul social și suma de pe card până la priceperea ta într-ale fashionului.
mai mult decât buletinul tau, geanta arată care este vârsta ta psihologică.
deja putem adopta haine no-name, atâta timp cât purtăm o geantă cu un logo foarte scump și foarte cunoscut.
dar nu vreau să vorbesc despre genți de lux.
nicicum! ci despre acele genți la care te uiți odată, și-nc-odată, și-nc-odată și tot nu te poți hotârî dacă să le porți sau nu.
pentru tipele îndrăznețe, dar și pentru iubiții lor care, din când în când, mai sunt nevoiți să le țină...

20. geanta "cap decapitat"
această geantă, o creație inedită a nonconformistei Yael Mer, nu mai are nevoie de prezentări. pozele spun totul.
anyway, dacă porți această geantă n-o să te facă să arăți glossy, ci mai degrabă vei observa că toți interlocutorii tăi râd cu patimă la toate glumele tale nesărate. să nu te întrebi de ce?

o puteți comada aici: yael@yaelmer.com sau direct de pe siteul creatoarei www.yaelmer.com!




ok... iată cum se îmbină și cele două mari pasiuni ale femeii: make-up și fashion. păcat că nu te poți ruja cu ea!
19. geanta "lipstick"

18. geanta "armadillo" sau "tatu"
știți acel mamifer nocturn din America Centrală și de Sud, cu corpul acoperit de plăci osoase şi cornoase mobile?
ei bine... iată-l şi în formă purtabilă, oriunde în lume.
puţin înfricoşător, ar putea fi folosit ca mijloc de apărare în caz de atac sau jaf armat.

17. geanta "chitara"
dacă starurile rock arată atât de sexy cu o chitară în mână, cine spune că nu poţi arăta şi tu întocmai cu o chitară pe post de geantă?

16. geanta "mâncare chinezească"
furnicile-n copac, puiul îndrăgostit, cel sichuan şi cel gong bao sunt câteva dintre mâncărurile chinezeşti pe care le ador.
dacă aş purta o asemnea geantă? da.. aş purta!
ai grijă pe unde o laşi însă, căci s-ar putea s-o găseşti în frigider umplută cu resturi.
did u order chinese?

15. geanta "marios sweater"
designerii s-au hotărât să creeze genţi care să semene tot mai mult cu articole vestimentare. după geanta treci a lui jean paul gaultier, iată-l şi pe Marios cu puloverul geantă care deja face furori la New-York!

14. geanta "felie de pepene"
nu este comestibilă, nici parfumată.. ci doar o simplă geantă care arată ca o felie delicioasă de pepene roşu!

13. geanta "câine"
câinele este cel mai bun prieten al omului şi chiar dacă această geantă face parte din categoria "I know you won't actually carry it but might find interesting", ea este cu siguranţă must-have-ul tuturor iubitorilor de animale.

iată şi varianta "chihuahua vuitton":

12. geanta "tastaură"
v-o amintiţi probabil dintr-un post anterior. Joao Sabino şi minunata lui creaţie: "keyboard bag" au făcut furori în întreaga Portugalie. La noi, nu! Nici măcar nu ştiu dacă o să apară. Fiecare geantă are 393 de taste şi costă aproximativ 129 de dolari. Pe lângă faptul că este extrem de "fashionable", geanta nu-i pentru oricine. adik, ceva cunoștințe de IT tot trebuie să ai, pentru că minunația răspunde la comenzi uzuale: o deschizi cu "Enter", o închizi cu "Alt+F4", iar atunci când ți se blochează fermoarul, doar "Ctrl+Alt+Del" te pot salva.

11. geanta "mănuşi de box"
pe bune... e chiar o geantă. mă rog! una dublă.

10. geanta "bond girl"
dacă tot eşti "a purse victim", fii şi "a purse killer" sau "the killer with the purse" ori "the girl with the killing purse".

09. geanta "ipod"
ok! pentru mine, ipodul este un fel de prelungire a mâinii drepte şi uneori a celei stângi. ce-ar fi dacă ar exista o geantă dotată cu suport transparent pt ipod, subwoofere şi tot tacâmul?
ei bine, ea există!

08. geanta "tinkerbell"
james piatt este ultra-mega-senzaţionalo-original. nu, nu-i o mâţă la proţap.
geanta este din piele neagră şi costă 317 $.

07. geanta "x-ray"
extrem de utilă în călătoriile cu avionul, căci paza aeroportului nu are de ce să-şi facă griji.

06. geanta "soccer"
pentru microbiste, iubite de fotbalişti, pardon, soccerişti!

05. geanta "telefon fix"
acum nu mai merge scuza:
"te-am sunat pe fix!"
"vaiiiiii, dar nu eram acasă!"

04. geanta "pursuader"
pentru femeile care obţin întotdeauna ce vor. tot o creaţie a genialului james piatt, de care (trebuie să recunosc) că m-am îndrăgostit!

03. geanta "undercover brain"
bon. jun takashi are imaginație, nu glumă.
geanta, care a fost piesa de rezistență a fashion-showului Undercover 2009, este o transpunere fidelă a creierului uman. stați liniștiti, este din lână și mohair!

02. geanta "chicken legs"
geanta "gheare de pui" tronează frumos pe locul 2 pentru că mi se pare pur și simplu simpatică și trăsnită.
creatoarea minunatei genți din piele este amanda dumas–hernandez. ideile ei, fără niciun dubiu, sunt pe cât de ciudate, pe atât de originale.

and the winner is... "geanta pălărie" sau "pălăria geantă"
când monica columbeanu își punea geanta-n cap, cârcotașii râdeau cu gura până la urechi.
doi ani mai târziu (în 2009), isaac mizrahi lansează "geanta pălărie". monica l-ar putea da în judecată.
lăsând gluma la o parte, așa ceva nu aș purta niciodată!

how can u hate dandelions?

Azi noapte am visat că eram într-un câmp imens cu păpădii. 

De obicei, mă visez lăfăindu-mă printre maci. 

Maci trufași, splendizi și roșii. 

Azi-noapte, nu! 

Suflam într-una păpădii... una după alta.

Fulgii lor lucizi și transparenți pluteau ca într-un dans al ielelelor.

Iele îmbătate de gin cu gheață.

Care-n mahmureala lor surdă, ajungeau atât de aproape de soare, că ardeau rapid ca fitilul unei grenade.

Nicio explozie. Nimic. Doar liniște și soare. 

Întotdeauna mi-au plăcut păpădiile!

turn on your dress, it's dark in here!

"look for the bare necessities, the simple bare necessities"
spunea baloo, unul dintre personajele mele favorite, în "cartea junglei"...
așadar, hainele reprezintă pentru orice om normal (nu doar pudibonzi) "the basic necessities".
astăzi, la 50.000 de ani de când Eva a renunțat la frunză, hainele au și-o istorie de spus.
fashionul joacă un rol vital în societate, și, de mai bine de 3 decenii, hainele au și alt obiectiv decât acela de-a înțoli trupul.
nu... nu vorbesc de lady gaga, care deși se îmbracă ciudat, mie-mi pare extrem de cool și originală!
vorbesc despre un fashion show de anvergură ce-a avut loc la helsinki, la începutul acestui an.
iată colecția primăvară - vară 2009.
trebuie să recunosc eficiența reflectoarelor, prin unghere întunecate, în prag de noapte fără stele.

love story (scene four)

locație: în vis

timp: 4 dimineața

coloană sonoră: ben harper - morning yearning

plan întreg. el și ea dorm dezveliți.

își amintea o noapte specifică. sau dimineață, căci era vreo 4.
cumva, o lumină timidă bătea-n geam și-i arcuia trăsăturile feței.
întotdeauna, somnul îl lăsa complet vulnerabil, dezgolit până-n interior în fața privirii ei intense și cercetatoare...

detaliu ochii ei. detaliu gura lui. el doarme. respiră sacadat.
și-a pus capul în pernă și a încercat să-și potrivească respirația cu a lui.
ritm la unison, rachmaninov în adagio.
l-a privit cum nu-l mai privise până atunci... și niciodată după.
o poză alb-negru ce-avea să intre în albumul ei mental.
the morning yearning.
stop cadru – plonje – el și ea stau față în față. el doarme, ea-l privește!
pentru o clipă a vrut să dispară și să-i lase un bilețel în mână.
iar el să nu știe cum a ajuns acolo și cine i-a sărutat fața în timp ce visa.
un bilețel cu metafore erotico-senzoriale explicite.
l-a privit atât de mult, încât credea că somnul o va topi.

și-a luat rochia portocalie și sandalele negre, și-a pieptănat părul cu degetele, și-a pus un strat de gloss și a plecat să se plimbe cu mirosul lui în păr.
detaliu degete care încheie nasturii unei rochii, detaliu unghii roz-coral care se răsfiră-n păr blond. amorsă – ea se rujează-n oglindă.

ar fi mers mult gândindu-se la jocurile lor. playground love... plăcerile explozive pe care i le provoca, mult mai intense decât drogurile (așa cum își imagina ea efectul lor), decât sexul animalic, decât menta cu gheață pisată și rom, decât înghețata cu lichior de cafea, decât almodovar sau kim ki-duk, tolstoi sau anais nin, decât pachelbel sau respighi, decât zborul sau libertatea...
aproape c-a zâmbit tot drumul.
amintiri vagi, cașetate, toate-n slow-motion, constituite din obiecte și detalii: un sărut, cer, nori, o pasăre.

a coborăt scările pasajului ca și cum s-ar fi dedublat, fără să se caute pe ea.
și pentru un singur moment s-a văzut întâiași dată, din față.
perfect și clar.
fericită, râzând și cu o expresie de sinceritate intactă.
apoi, zâmbetul i-a pierit brusc și i-a încolțit un gând, ca o angoasă ce se-nfige-ntre coaste: “dacă m-a uitat deja?”
s-a întors înapoi în ea, familiar și intim s-a recunoscut în propriile-i temeri. acele temeri care nu o fac să renunțe la reacțiile-i impulsive și nesăbuite.
îi lipsea calmul, care-i corelează gândurile.
îi lipsea singurătatea, care digeră sensul faptelor.
și stăpânirea de sine, care-i fluidizează emoțiile și temerile.
și-a dorit să poată să dispară fără să dea nicio explicație. și să se întoarcă după un timp, ca și cum nimic nu s-ar fi intamplat, fără nicio poveste de spus nimănui.
cadru blurat. ea rătăcește pe străzi. plan întreg.

începuse să plouă. s-a oprit într-o cabină publică ca să-i telefoneze.
el nu i-a recunoscut vocea. ea a plâns. tremurat, cu sughițuri, intens, aprig și trist.
se făcuse 7 dimineața și era singura persoană de pe terasă.
se gândea că el se va trezi și n-o va găsi alături. sau că a uitat că au dormit împreună.
a deschis umbrela și l-a privit din mijlocul intersecției, cum își bea liniștit cafeaua, lângă geam. n-o văzuse.
el stătea cu biletul în mână, și după ce l-a citit a deschis geamul și i-a dat voie să zboare. nu a înțeles nimic.
nu știa cum a ajuns acolo și cine i-a sărutat fața în timp ce visa.
uitase.
de ea și de noaptea lor împreună.
raccourci (de jos în sus), unghi subiectiv. el la plan american, dincolo de geam , citește biletul lăsat de ea.

până la picioarele ei înfrigurate, biletul a ajuns ud, cu cerneala împrăștiată.
nu se mai înțelegea nimic.
poate că, totuși, nu fusese nimic scris acolo. niciodată.

s-au întâlnit din nou, câtiva ani mai târziu.
cineva le-a făcut cunoștință.
el s-a apropiat, i-a întins mâna și s-a prezentat protocolar.
“eu sunt...!”
ea l-a-ntrerupt brusc și i-a zâmbit: „știu! știu atât de bine!”
el a vrut să o întrebe ceva, dar ea i-a pus degetul peste buze, forțându-l să tacă.
pentru că... ei nu i-a placut niciodată să dea explicații lucrurilor care nu ar trebui explicate, care nu ar trebui nici măcar rostite. când încep explicațiile, se termină. totul.
undeva, avea senzația că o aude pe edith piaf cântându-le “padam padam”, iar ei dansau goi, cu măști venețiene acoperindu-le chipurile!

în acel moment, ea a decis să înceteze să-și mai regizeze viața...

todo sobre mi mismo...

a început vara.
am survolat printre oameni cu precizia unei mașini de curse, cu ochii aproape-nchiși, singură, discretă și fadă.
am cotrobăit așa cu gândul c-o să plâng, însă m-a descoperit vara.
treptat, ușor, pe străzi, poetic.
m-a descoperit brusc. zâmbitoare, eliberată, acustică.
am început să-mi sun prieteni. să vorbesc precipitat. să fac abstracție de lumea din metrou.
să privesc insistent.
de fiecare dată când merg cu metroul am două proaste obiceiuri:
să analizez (mai ales acum, căci profit de vară) degetele de la picioarele oamenilor (evident, ale celor în papuci/șlapi/sandale etc, n-am raze x!).
e o treabă ce-am deprins-o cu ceva timp în urmă, când raluca (zenga, după soț) își admira pediuchiura (la o filmare) și își exprima satisfacția legată de faptul că cel de-al doilea deget de la piciorul ei este mai scurt decât primul.
and if i recall correctly, spunea că o enervează oamenii care au cel de-al doilea deget de la picior mai lung decât primul.
eu îl am pe-al doilea mai lung decât primul. în ziua aia purtam adidași...
de ceva timp tot analizez picioare și observ cu stupoare tot felul de dimensiuni ale celui de-al doilea deget de la picior: simetrice sau asimetrice, ciudățenii, normalități, bizarerii, degete. definesc ele ceva?
al doilea prost obicei al meu, aplicabil doar în circulația subterană este să cuplez oameni. random.
caut oameni singuri și încerc să inițiez relații imaginare între ei, bazându-mă pe aspecte fizice, vestimentare sau grimase faciale.
creez chiar și cupluri de gay, însă cel mai frecvent cuplez hetero. încerc să-mi imaginez genul care, cui este și ce tip de relație ar avea unul cu celălalt.
aiurea, huh?

... analizez insistent.
și ce dacă plouă!??! în fiecare zi sunt altcineva. altceva. mereu alta.
număr de identități fără confinii.
azi iubesc insistent: străzile, zgomotul, bujorii roșii, tarta cu mere și înghețată de la tratoria roma, ceștile de ceai albe și fine, limonada cu lămâi verzi și ghimbir, menta, grădinile, parcurile, plimbările-n amurg (de-aseară), săculeții cu iasomie, ghivecele cu mușcate, filmele lui kar wai wong, teatrele, nectarinele coapte, aerobicul și sauna (de astă seară), rochiile vaporoase, sandalele, cearșafurile, haosul și... bărbatul.
mereu am crezut că unele lucruri sunt precum morfina. după ce acul penetrează țesuturile, urmează linistea și în final, plăcerea...

beauty is a must-have

e o chestiune cât se poate de simplă.
și totul începe cu frumusețea. perfecțiunea. simetria.
înainte de a fi femeie, sunt om și nimic din ceea ce este pământesc nu mi-e străin.
cu fiecare an ce trece tânjesc după mai multă înțelepciune, erudiție.
admir ostentativ arta și cei care au darul de-a ne-o reda.
sunt un glob fragil din cristal în fața cuvintelor țesute în forme perfecte.
invidiez și rânvesc la profunzimea și geniul “oamenilor mari”.
însă...
să presupunem că aș prinde peștișorul de aur (dar nu cel care-ți îndeplinește trei dorințe, ci doar una)!
aș avea de ales o dorință. o singură dorință care să mă facă ceea ce vreau să fiu, mai mult decât sunt, mai altcum, mai altceva decât ceea ce sunt.
aș cere tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte? aș cere spiritul etern?
nah!
aș cere putere de muncă însutită?
nah!
nici virtutea unor creații artistice perfecte. nici darul vorbirii erudite.
nici o minte de geniu sau poetică!
nu... n-aș cere nimic din toate astea.

o femeie trebuie să fie, before everything and all, FRUMOASĂ!
e stupid să tot negăm chestia asta!
e penibil să ne tot îmbuibăm cu crap-urile alea total eronate conform cărora sufletul, caracterul sau dedicația sunt „a big turn-on”.
contează și astea, dar înainte de ele trebuie să fii FRUMOASĂ!
e realitatea și cu cât o acceptăm mai repede cu atât ne va fi mai ușor.
frumusețea este condiția intrinsec necesară a unei femei.
abia după ce e stabilit și trasat acest „musai” aspect al ei, al femeii, putem vorbi despre calitățile pe care ar trebui să le aibă ea.
căci, nu! frumusețea nu ar trebui să fie totul!
abia după ce ai stabilit acest amănunt „sine qua non”, poți purcede întru împlinire!
multe o știu și profită de asta. după ce atu-ul a fost pus la punct în cele mai mici nuanțe și detalii, ea obține.
... cu ușurință, totul.

problema se pune, însă, altfel: ce te paște dacă nu ai avut șansa să te naști cu o amprentă genetică blagoslovită?
what’s to do ? what’s to do?
cum să te resemnezi într-o lume în care biletul de acces la fericire este reprezentat de buzele voluptoase, sânii proeminenți, talia „a la Betty Boop” și picioarele din reclama „lufthansa airlines”.
nu altfel... căci nimeni nu iubește denivelările scăpate de sub control, nesimetria, ciudatul.
fiinţe superficiale ce suntem, căutăm armonia, concordanţa, echilibrul, potrivirea, proporţia și simfonia în absolut orice.
toți alegem după aspect!
căci... se poartă frumusețea.

totuși, dacă ar fi să prind peștișorul de aur și aș avea de ales o dorință. o singură dorință care să mă facă ceea ce vreau să fiu, mai mult decât sunt, mai altcum, mai altceva decât ceea ce sunt... aș alege cu nesimțire și trufie, FRUMUSEȚEA.
FRUMUSEȚEA FĂRĂ CUSUR.
voi?

top 15 scene de sex favorite...

15. 'Unfaithful' (2002, Adrian Lyne)
ea este căsătorită cu Richard Gere, un soț letargic pentru care nu mai simte nimic. el este un tânăr misterios, de care ea se lovește alergând după un taxi.
scena de sex din toaleta cafenelei este memorabilă din trei simple motive: Olivier Martinez, chimia de nedescris dintre cei doi și... Olivier Martinez (sau l-am menționat deja??). dar să nu uităm și de întâlnirea cu artificii de pe hol. Diane Lane are un sex-appeal debordant, iar Olivier... deh... Olivier este Olivier...

14. 'Killing me softly' (2002, Kaige Chen)
Alice (Heather Graham) este "one american woman" tipică, plictisită de viața anostă pe care-o duce. Adam (Joseph Fiennes), cățărător de profesie, este cel o inițiază pe tânără gurmadă de plăceri carnale într-ale sexului periculos.
scena de sex hard-core în care joseph îi leagă lui heather niște fâșii în jurul gâtului, pe care le strânge sau le slăbește după poftele-i excentrice, sau celelalte alte momente senzuale în care heather se lasă pradă jocurilor diabolice ale lui joseph, fac deliciul întregului film. legătură bolnăvicioasă, cu pofte sexuale duse la extrem și un joseph finnes extrem de sexy.

13. 'Lucia Y El Sexo' (2001, Julio Medem)
întotdeauna am zis despre Paz Vega că este o femeie de-a dreptul sexy. aici ea este o ospătăriță deprimată, care-ntr-o vacanță în mediteraneeană, își amintește episoadele sexuale romanțoase cu fostul ei iubit ei, un scriitor pe nume Lorenzo.
intereseantă scena în care el doarme și ea-l trezește plimbându-i sânul pe față, sau cea în care își fac poze în timpul sexului, poze cu care apoi se excită reciproc în locuri publice, sau cea în care se leagă la ochi și își sărută zone "surpriză" ale corpului, sau... toate!

12. 'Irréversible' (2002, Gaspar Noé)
cine-ar putea uita memorabila scenă de sex dintre cearșafurile mototolite, care-i are ca protagoniști pe superba Monica Belucci și soțul ei (în realitate) Vincent Cassel?


11. '9 1/2 Weeks' (1986, Adrian Lyne)
ok. nu-mi place mickey rourke. niciodată nu mi-a plăcut. dar...
aventurierii new-yorkezi John (Mickey Rourke) și Elizabeth (Kim Basinger) fac sex, o grămadă de sex. însă în marea parte a scenelor, preludiul este cel care îi înfierbântă pe privitori. căpșuni, măsline, paste, jeleu... toate devin senzuale în eroticul creativ al celor doi.
scena în care mickey o leagă la ochi pe kim și topește cuburi de gheață pe trupul ei gol, crează fără niciun dubiu efectul invers răcirii.

10. 'A History of Violence' (2005, David Cronenberg)
Maria Bello este la apogeul sexualității ei. Vigo Mortensen are mai mult sex-appeal decât în rolul lui Aragorn. superbă scena în care ea se costumează în majoretă și-l convoacă pe vigo la o sesiune de 69-ing (manieră deloc pornografică, ci mai degrabă una dulce și senzuală)! de amintit și scena sexuală (oarecum violentă) de pe scări.


09. 'The Notebook' (2004, Nick Cassavetes)
Ryan Gosling e adorabil. Rachel McAdams este ultra-mega-sexy. între cei doi sar scântei. așadar, pe locul 9, scena de sex care-ncepe-n ploaie, continuă de pe un perete, pe scări și se termină-n pat! nice, huh?!


08. Sea of Love (1989, Harold Becker)
un lucru e cert: între Al Pacino și Ellen Barkin există o puternică atracție.
el este un detectiv care investighează cazul unui criminal în serie care-și caută victimele prin rubrica de matrimoniale. ea este principala suspectă.
cei doi se îndrăgostesc și legătura dintre ei devine una extrem de pasională.
memorabile două scene toride: cea din dormitor și cea din magazinul alimentar. now that's hot!

07. 'Candy' (2006, Neil Armfield)
un Heath Ledger poet, drogat și sexy, dependent de două tipuri de bomboane: o ea, pe nume Candy și heroină. o Abbie Cornish dependentă de libertate. două existențe oarecum similare care se complac între injecțiile pe care și le administrează reciproc, poezie și sex. sub sedare sau nu, scena în care heath și abbie fac dragoste mi-a rămas pe retină.

06. Wild Things (1998, John McNaughton)
scenele de sex sunt multe: cea din piscină dintre Neve Campbell și Denise Richards. cea din living dintre Matt Dillon și Denise Richards, cea dintre cei trei... and so on. însă, fiecare-n parte este realmente one of a kind!

05. 'Y Tu Mamá También' (2001)
buni prieteni, Zapata (Gael García Bernal) și Tenoch (Diego Luna) sunt doi adolescenți de doar 17 ani care visează doar la sex. Luisa (Maribel Verdu), are cu 11 ani mai mult decât ei și profund rănită de bărbatul pe care-l iubea, decide să plece într-o excursie cu cei doi tinerei "înfierbântați".
nu numai că Luisa îi inițiază în arta amorului pe fiecare-n parte, însă, ultima scenă de sex (în trei) ar fi una chiar excitantă, dacă nu am lua în calcul sărutul "extrem" de gay al băieților.

04. 'Eyes Wide Shut' (1999, Stanley Kubrick)
fanteziile sexuale ale fizicianului Bill Harford (Tom Cruise) îi sunt total străine soției sale, Alice (Nicole Kidman). însă, fanteziile ei ilicite cu un străin cunoscut la o petrecere, îi sunt perfect cunoscute lui.
frustrările îl aruncă pe tom în mijlocul unei organizații sexuale secrete. totuși, actul sexual suprem îl are cu soția lui, în fața unei oglinzi.


03. 'Monster's Ball' (2001)
Leticia Musgrove (Halle Berry) și Hank Grotowski (Billy Bob Thornton) găsesc împreună o cale de a alunga sentimentele de vinovăție, tristețe și regret din viața lor. deși el are tendințe vădit rasiste, între cei doi se dezvoltă o relație la început animalică și crudă. însă, nu-s de ignorat scenele de sex sălbatic care se-ntâmplă între cei doi pe covorul din livingul lui billy bob. să nu uităm ca halle a luat un oscar pentru toată treaba asta.

02. 'Eros' (2004 'The Hand Segment', Kar Wai Wong)
Miss Hua (Li Gong) este o respectabilă damă de companie care ajunge să se prostitueze pe străzi. Zhang (Chen Chang), un croitor priceput care-i face rochii de care alți bărbați o dezbracă.
ea se îmbolnăvește, iar, el, deși a iubit-o tot timpul, a fost singurul bărbat care nu i-a cerut niciodată nimic.
povestea-i una tristă, iar personajele-s melancolice. am plasat-o pe locul 2 pentru că-l iubesc pe regizor de când am descoperit "in the mood for love".
deși este o scenă non-sexuală, ea abundă de erotism și emoție.
jocurile camerei, personajele și muzica se îmbină perfect pentru a crea o scenă de dragoste sublimă.
el o vizitează pentru ultima dată, ea este bolnavă, el vrea s-o sărute. ea nu-i dă voie, boala ei este contagioasă. el o atinge stângaci și plânge.
dovadă pură a erotismului, scena este remarcabilă!

and the winner is... 'The End of the Affair' (1999, Neil Jordan)
Sarah (Julianne Moore) este căsătorită cu Henry Miles, un bărbat anost și plictisitor. în urmă cu doi ani ea a avut o relație pasageră cu nuvelistul Maurice Bendrix (Ralph Fiennes). acum se reîntâlnesc și în pragul celui de-al doilea război mondial, cei doi trăiesc o poveste de dragoste intensă.
scena memorabilă: după ce iau masa împreună la un restaurant, cu un preludiu care începe pe scări, cei doi fac dragoste pe canapeaua din casa ei, dincolo de strigătele soțului care tocmai intră pe ușă!
nu știu de ce, dar scena deloc romantică mi se pare sublimă...