totuși, azi am să rămân în pat...
și da, există un Dumnezeu dar și El stă zile întregi între așternuturi.
ursuz și lipsit de chef.
disperarea asta mută și strâmtă îmi face gura pungă ca un pahar de campari fără santal de portocale roșii.
structurile memoriei mi se fisurează de la verbină, fumul de salvie și temeri.
urăsc bananele. pe toate!
și dacă momentele astea n-or să treacă, mă voi scufunda de tot...
îmi doresc o sinucidere cel puțin strălucitoare. intensă, cataclismică, apoteotică.
m-aș izola într-o cameră ticsită de crini și aș aștepta ca cele 3 sepale, 3 petale, 6 stamine și-un pistil ale fiecărei flori să mă sufoce.
păcat că preferații mei sunt macii.
dar ei nu-s făcuți să ucidă.
doar să sângereze.
aștept sunetul victoriei.
acel moment groaznic de efemer când totul este cu acuratețea cea mai profundă tot ce îți dorești!
și nu e nimeni să-mi șoptească în ureche "va veni, va veni, va veni!"
"Those Dancing Days Are Gone" Carla Bruni
"I carry the sun in a golden cup, the moon in a silver bag"
i feel like i´m carring nothing!
only sorrow.