my precioussssss


Respir frenetic gura asta de aer proaspăt și rece care se numește „copil” și realizez că nimic nu are gustul mai bun...
Nici măcar sosul gorgonzola sau tarta cu struguri!
Am tăcut atâta vreme ca să am timp să-l iubesc!
Să-l ating.
Să-l miros.
Să-l văd.
Să-i conturez și să-i adulmec fiecare trăsătură.

Vineri, 13 (mai 2011) s-a născut Andi.
Andi Teodor.

Cineva drag mie spune că nimic nu e întâmplător.
A venit mai devreme. Nu cu mult.
În acea seară l-am rugat să apară mai repede.
Ardeam de nerăbdare să-l cunosc.
Este - incontestabil - cel mai frumos "lucru" pe care l-am făcut vreodată.
În rest, toată existența mea e inutilă.
Fără doar și poate...
Toate dramele și iubirile mele.
Toate temerile și toți demonii.
Și da! Dragostea mea pentru el este instinctuală, necondiționată și pentru totdeauna.

Nu știu cum să-l definesc.
Și totuși, într-un timp atât de scurt și-a conturat o personalitate a lui.
Pe alocuri, comică.
E precum o matrioșkă, în interiorul interiorului lui descopăr în fiecare zi ceva mai mic, mai minunat, perfect!

Iubește muzica fado.
Ascultăm împreună The Cure și Guano Apes.
Tace și mărește ochii când o ascultă pe Lhasa de Sela.
Dansăm pe Sade.
Adoarme fabulos de dulce pe Mozart.
Are fălci incredibil de pufoase și este îndrăgostit aproape obsesiv de suzetă.
Este fascinat de balansoarul lui cu pești și dă din picioare mai vârtos ca un freestyler.
Are cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată.
Are un zâmbet delicios și scoate niște sunete demențiale (atunci când nu plânge).
Avem atâtea locuri frumoase de văzut împreună...
O lume întreagă ne așteaptă!

P.S. Mai jos, 3 rânduri de poze de la botezul îngerașului meu!
Mulțumim, pe această cale, unui fotograf desăvârșit - Cristi Neacșa

22 septembrie 2011

my precioussssss


Respir frenetic gura asta de aer proaspăt și rece care se numește „copil” și realizez că nimic nu are gustul mai bun...
Nici măcar sosul gorgonzola sau tarta cu struguri!
Am tăcut atâta vreme ca să am timp să-l iubesc!
Să-l ating.
Să-l miros.
Să-l văd.
Să-i conturez și să-i adulmec fiecare trăsătură.

Vineri, 13 (mai 2011) s-a născut Andi.
Andi Teodor.

Cineva drag mie spune că nimic nu e întâmplător.
A venit mai devreme. Nu cu mult.
În acea seară l-am rugat să apară mai repede.
Ardeam de nerăbdare să-l cunosc.
Este - incontestabil - cel mai frumos "lucru" pe care l-am făcut vreodată.
În rest, toată existența mea e inutilă.
Fără doar și poate...
Toate dramele și iubirile mele.
Toate temerile și toți demonii.
Și da! Dragostea mea pentru el este instinctuală, necondiționată și pentru totdeauna.

Nu știu cum să-l definesc.
Și totuși, într-un timp atât de scurt și-a conturat o personalitate a lui.
Pe alocuri, comică.
E precum o matrioșkă, în interiorul interiorului lui descopăr în fiecare zi ceva mai mic, mai minunat, perfect!

Iubește muzica fado.
Ascultăm împreună The Cure și Guano Apes.
Tace și mărește ochii când o ascultă pe Lhasa de Sela.
Dansăm pe Sade.
Adoarme fabulos de dulce pe Mozart.
Are fălci incredibil de pufoase și este îndrăgostit aproape obsesiv de suzetă.
Este fascinat de balansoarul lui cu pești și dă din picioare mai vârtos ca un freestyler.
Are cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată.
Are un zâmbet delicios și scoate niște sunete demențiale (atunci când nu plânge).
Avem atâtea locuri frumoase de văzut împreună...
O lume întreagă ne așteaptă!

P.S. Mai jos, 3 rânduri de poze de la botezul îngerașului meu!
Mulțumim, pe această cale, unui fotograf desăvârșit - Cristi Neacșa
 
powered by Blogger