love story (17th scene)

"m-am trântit în pat, dar m-am topit printre cearșafuri și perne,

m-am scurs pe tot parchetul și m-am făcut lac până la picioarele respirânde ale șezlongului din balcon.

m-am prelins pe pereții ivorii ai clădirii și m-am împrăștiat în tot orașul.
m-am trezit desculță pe stânca noastră,
acolo, sub aceeași umbrelă..."

SEND



Mail stupid. Era prea târziu acum, îl trimisese deja!
Un zgomot aproape apocaliptic a făcut-o să tresară.
Totul începuse să se cutremure.
Cărțile cădeau din rafturi.
Cafeaua se vărsa din ceașcă și toate cuvintele răsturnate din cărți pluteau.
Își agramau literele și formau alte cuvinte.
Triste. Urâte. Negre.
Pereții crăpau și scuipau varul alb în toate direcțiile.
Păpușa japoneză din cermică și sticlele de parfum zăceau asasinate pe parchet.
Toate personajele din poze se volatilizau până ce rămâneau doar hârtii lucioase și goale.
Iar șiragul de mărgele roșii, sângera bilă cu bilă.
Toți macii muriseră.
"Este doar un glob de păpădie care s-a lovit de fereastră" i-a spus el.

3 ANI MAI TÂRZIU

INBOX

A avut o tresărire ciudată, ca atunci când regăsești o poză sepia, fără colțuri, cu bunica bunicii tale din 1888, de pe vremea când fotografierea era un procedeu complex.
Un mail de acum 3 ani?
L-a șters cu un singur click, fără să-l citească.
S-a așezat la fereastră cu toate planetele gravitând în jurul lui.
Două rezervoare de revelator curgeau peste mințile lui, developând colecția de negative "untitled"
Rămăsese în el o fotografie cu ea din trecut, așa cum era în noaptea aceea, în lumina absurdă a veiozei, speriată de-un cutremur.
Când îi dispăruseră toate culorile și-i rămăsese doar coraiul artificial de pe unghii.
Iar el citea în fumul scrisorilor scrise și arse de ea.
Un amestec de mentă, fasciculi portocalii și pepene galben.

Era un gând acru.
A vrut să citească mailul.
Însă dăduse empty trash.

Mă gândeam așa...

... cum ar fi dacă nimeni pe acest pământ nu ar mai fi capabil să mintă!
Ca-n The Invention Of Lying!
Aș vrea să trăiesc pentru o zi într-un loc în care nimeni să nu știe ce-i minciuna!
Într-o lume în care minciuna să nu se fi inventat!
Să mă scald în replicile dure, acide și amuzante persistente și în film...


Update:
- acum citesc trilogia erotica 50 shades of Grey, dupa ce-am terminat exceptionalul White Tiger, al lui Aravind Adiga.
- am văzut recent 3 filme bune: To Rome With Love, The Words și Sleep Tight.
- sunt ahtiată după show-ul Tv A Haunting și după serialul Revenge.
- ador aroma exotico-erotică de mandarină cu suc de mango a lui Kenzo Jungle Elephant și delicatețea Lancome-ului, La Vie Est Belle!
- mă dau în vânt după Lana Del Rey, Adam Levine, Asaf Avidan, Florence and The Machines, Norah Jones (as allways) și a ei Happy Pills, Paloma Faith și, evident, The Cure!  Aaaaa... și-mi plac rău copiii ăștia de la Operator Please!


Hmmmmm.... cam atât, nu?

7 aprilie 2013

love story (17th scene)

"m-am trântit în pat, dar m-am topit printre cearșafuri și perne,

m-am scurs pe tot parchetul și m-am făcut lac până la picioarele respirânde ale șezlongului din balcon.

m-am prelins pe pereții ivorii ai clădirii și m-am împrăștiat în tot orașul.
m-am trezit desculță pe stânca noastră,
acolo, sub aceeași umbrelă..."

SEND



Mail stupid. Era prea târziu acum, îl trimisese deja!
Un zgomot aproape apocaliptic a făcut-o să tresară.
Totul începuse să se cutremure.
Cărțile cădeau din rafturi.
Cafeaua se vărsa din ceașcă și toate cuvintele răsturnate din cărți pluteau.
Își agramau literele și formau alte cuvinte.
Triste. Urâte. Negre.
Pereții crăpau și scuipau varul alb în toate direcțiile.
Păpușa japoneză din cermică și sticlele de parfum zăceau asasinate pe parchet.
Toate personajele din poze se volatilizau până ce rămâneau doar hârtii lucioase și goale.
Iar șiragul de mărgele roșii, sângera bilă cu bilă.
Toți macii muriseră.
"Este doar un glob de păpădie care s-a lovit de fereastră" i-a spus el.

3 ANI MAI TÂRZIU

INBOX

A avut o tresărire ciudată, ca atunci când regăsești o poză sepia, fără colțuri, cu bunica bunicii tale din 1888, de pe vremea când fotografierea era un procedeu complex.
Un mail de acum 3 ani?
L-a șters cu un singur click, fără să-l citească.
S-a așezat la fereastră cu toate planetele gravitând în jurul lui.
Două rezervoare de revelator curgeau peste mințile lui, developând colecția de negative "untitled"
Rămăsese în el o fotografie cu ea din trecut, așa cum era în noaptea aceea, în lumina absurdă a veiozei, speriată de-un cutremur.
Când îi dispăruseră toate culorile și-i rămăsese doar coraiul artificial de pe unghii.
Iar el citea în fumul scrisorilor scrise și arse de ea.
Un amestec de mentă, fasciculi portocalii și pepene galben.

Era un gând acru.
A vrut să citească mailul.
Însă dăduse empty trash.

14 ianuarie 2013

Mă gândeam așa...

... cum ar fi dacă nimeni pe acest pământ nu ar mai fi capabil să mintă!
Ca-n The Invention Of Lying!
Aș vrea să trăiesc pentru o zi într-un loc în care nimeni să nu știe ce-i minciuna!
Într-o lume în care minciuna să nu se fi inventat!
Să mă scald în replicile dure, acide și amuzante persistente și în film...


Update:
- acum citesc trilogia erotica 50 shades of Grey, dupa ce-am terminat exceptionalul White Tiger, al lui Aravind Adiga.
- am văzut recent 3 filme bune: To Rome With Love, The Words și Sleep Tight.
- sunt ahtiată după show-ul Tv A Haunting și după serialul Revenge.
- ador aroma exotico-erotică de mandarină cu suc de mango a lui Kenzo Jungle Elephant și delicatețea Lancome-ului, La Vie Est Belle!
- mă dau în vânt după Lana Del Rey, Adam Levine, Asaf Avidan, Florence and The Machines, Norah Jones (as allways) și a ei Happy Pills, Paloma Faith și, evident, The Cure!  Aaaaa... și-mi plac rău copiii ăștia de la Operator Please!


Hmmmmm.... cam atât, nu?
 
powered by Blogger