"Would You Care For a Cup of Tea?"


După niște humus cu moutabal și tabouleh, se cere un ceai.
Da! Altul față de litrul mentolat băut cu fetele la starbuck's.
Abia mi-am culcat copilul și m-am cocoțat în vârful patului.
Buricele degetelor încep să mă mănânce. Tendențios... și mi-am amintit că am un blog.

Noaptea trecută m-am visat într-o rochie spectaculos de pornografică, Haya Al Houti.
Și-o adoram.
De la o vreme am vise, cel puțin, ciudate.
Eram pe Coasta de Azur, la volanul unui Simca Comete, de culoarea untului.
Monaco și în dreapta mea, Jean Dujardin. Je suis malade!
Da, iubesc rochiile Hayei. 
Nu, nu conduc și nici nu cred c-am să conduc vreodată.
Nu, nu mă dau în vânt după Jean Dujardin și nici nu cred că am s-o fac vreodată.
Fanteziile mele din ultima vreme îl includ pe Barry Sloane și accentul lui devastator de english.




















Sunt dependentă. Dependentă de vise.
În ele, evadez.
Acum câteva seri am visat un copil. Un copil frumos și blond.
Acum vreo două săptămâni am visat un dor! Un dor mai vechi, mut și surd. Nevăzut și neîntâlnit.

M-am împrietenit cu rutina și cumva, am ajuns să ținem atât de tare una la cealaltă, încât ne împărtășim secrete.
Este o chestie din specia aia rară, bazată pe dragoste și respect reciproc.
Suntem ca două boabe-ntr-o păstaie.
Mergem la aceeași sală, frecventăm împreună (de cel puțin două ori pe săptămână) aceeași plază și ajungem zilnic în aceeași băneasă. Bem aceleași ceaiuri mentolate, ne lăsăm cuminți pradă, aceleiași plăcinte cu mure și înghețată și savurăm cu evlavie aceleași mâncăruri libaneze. Nimic nou.

Pe lângă "The Wolf Of Wall Street", am văzut, recent, încă trei filme bune: "Blue is the Warmest Color", "Blue Jasmine" și "How I Live Now". 
Ce mă obsedează acum, în materie de muzică? Weeknd și Phaeleh.


23 ianuarie 2014

"Would You Care For a Cup of Tea?"


După niște humus cu moutabal și tabouleh, se cere un ceai.
Da! Altul față de litrul mentolat băut cu fetele la starbuck's.
Abia mi-am culcat copilul și m-am cocoțat în vârful patului.
Buricele degetelor încep să mă mănânce. Tendențios... și mi-am amintit că am un blog.

Noaptea trecută m-am visat într-o rochie spectaculos de pornografică, Haya Al Houti.
Și-o adoram.
De la o vreme am vise, cel puțin, ciudate.
Eram pe Coasta de Azur, la volanul unui Simca Comete, de culoarea untului.
Monaco și în dreapta mea, Jean Dujardin. Je suis malade!
Da, iubesc rochiile Hayei. 
Nu, nu conduc și nici nu cred c-am să conduc vreodată.
Nu, nu mă dau în vânt după Jean Dujardin și nici nu cred că am s-o fac vreodată.
Fanteziile mele din ultima vreme îl includ pe Barry Sloane și accentul lui devastator de english.




















Sunt dependentă. Dependentă de vise.
În ele, evadez.
Acum câteva seri am visat un copil. Un copil frumos și blond.
Acum vreo două săptămâni am visat un dor! Un dor mai vechi, mut și surd. Nevăzut și neîntâlnit.

M-am împrietenit cu rutina și cumva, am ajuns să ținem atât de tare una la cealaltă, încât ne împărtășim secrete.
Este o chestie din specia aia rară, bazată pe dragoste și respect reciproc.
Suntem ca două boabe-ntr-o păstaie.
Mergem la aceeași sală, frecventăm împreună (de cel puțin două ori pe săptămână) aceeași plază și ajungem zilnic în aceeași băneasă. Bem aceleași ceaiuri mentolate, ne lăsăm cuminți pradă, aceleiași plăcinte cu mure și înghețată și savurăm cu evlavie aceleași mâncăruri libaneze. Nimic nou.

Pe lângă "The Wolf Of Wall Street", am văzut, recent, încă trei filme bune: "Blue is the Warmest Color", "Blue Jasmine" și "How I Live Now". 
Ce mă obsedează acum, în materie de muzică? Weeknd și Phaeleh.


 
powered by Blogger