human body and pandora's box (part two)

încerc să-mi așez în stomac vițelul file cu spanac, prosciutto și mozzarella pe care tocmai l-am mâncat (deh... eu si pasiunea mea pentru trattoria) și să continui cu ce-am început aseară.
așadar: pielea, scheletul și mușchii.

(1) pielea. țesutul conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate, epiderma omului.
pielea este alcătuită din dermă și epidermă.
DÉRMĂ, derme, s.f. Ţesut fibros conjunctiv, care constituie partea cea mai groasă şi mai adâncă a pielii vertebratelor, aşezat sub epidermă.
EPIDÉRMĂ, epiderme, s.f. 1. Epiteliu care acoperă corpul omului şi al animalelor superioare, având la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi.
TATÚ s. m. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un ţesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem.

issue no. 4 = moartea
moartea este suprafața pielii subțire și plată, fără vase de sânge sau terminații nervoase.
moartea usucă, mai ales pe tălpile picioarelor și-n palme.
moartea din piele e roasă încet de moartea din noi.
celulele se desprind și alunecă.
marda ține de foame coloniilor de vietăți ce se hrănesc cu pielea pe care n-o mai vrea nimeni.
ca plăcile cornoase de tatu, derma se-nnoiește, formându-și alt strat.
strat de piele, cu gust acru, cu aromă de citrice.
cochilie, carapace, solz, placă osoasă, țep... oricum i-ai spune, cu cît e mai aspră și dureroasă, cu atât mai mult miroase a moarte!
pielea moartă are nuanțe de verde palid. ca de frunze căzute înainte să se usuce.
pielea se lasă, devine lividă ca piatra de var sleită de vreme, lăsând pradă privirii învelișul de ceramică al venelor.
pielea îmbujorată trăiește, respiră, conspiră...
ea e începutul pasiunii, ritmul accelerat al inimii, fierbințeala ce răzbate dinăuntru, respirația agitată, umflarea vaselor de sânge și dilatarea porilor.
doar atunci pielea trăiește.
în rest, e moartă.

(2) scheletul. clavicula este un os lung, dublu curbat. tubul osos e decapat pentru e permite inserția mușchilor. clavicula asigură unica legatură osoasă între extremitatea superioară și scheletul axial.
scheletul feței este alcătuit din treisprezece oase. acestora li se adauga osul frontal.
CLAVÍCULĂ, clavicule, s.f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul.
STERN, sternuri, s.n. Os lung şi plat aşezat în mijlocul părţii anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele şi cele două clavicule.
SCÁPULĂ s.f. Os lat care formează umărul împreună cu clavicula şi cu humerusul; omoplat.

issue no. 5 = frica
frica e-n claviculă.
clavicordul e primul instrument cu coarde și clape.
clavicula e ca un șir de clape.
oasele, precum colții de fildeș ai elefantului.
oasele palatine, osul frontal, osul craniului, oasele nazale, oasele urechii interne, oasele lacrimale, madibula, pomeții și maxilarul.
frica coboară perfect neted, de la stern la scapulă.
și rămâne acolo.

(3) mușchii sau denumirea globală a muşchilor "musculatura", împreună cu scheletul formează sistemul locomotor. Muşchiul reprezintă un ţesut contractil format din celule musculare. Muşchiul are rol în generarea forţei animale şi a întreţinerii locomoţiei. Muşchii pot fi voluntari (acţionaţi la comanda creierului) sau involuntari (care lucrează singuri). ei pot fi clasificaţi după structură în: muşchi striaţi şi muşchi netezi. 500 de muşchi, aşa-nimiţii muşchi scheletici se ataşeaza de oasele noastre.
STERNOCLEIDOMASTOIDIAN, sternocleidomastoidieni, adj. m. (Muşchi) cu originea pe stern şi claviculă, cu rol în înclinarea laterală a capului şi în rotirea acestuia.
DELTOÍD, -Ă adj., s. m. (muşchi) în formă de triunghi, în partea laterală a regiunii scapulare.
SOLEÁR, soleari, s.m. Muşchi situat în partea posterioară a gambei, care leagă tibia şi peroneul de călcâi.

issue no. 6 = tristețea
tristețea apasă între omplat și coaste, ca mușchiul.
apasă, apasă, apasă.
e tot ce știe să facă.
n-are rol de protecție.
se strecoară între deschizăturile dintre fibrele musculare, își creează habitatul și se hrănește din măduvă. fără să ceară voie.
se-mpinge în tendoanele gâtului, își înfige degetele acolo și sugrumă.
când se prinde de omoplați taie adânc.
nu cu atenție, taie o rană, neluând în calcul cât de repede se vindecă.
sternocleidomastoidian, biceps brahial, adductor lung, femural, brahioradial, deltoid, pectoral, gracilis, sartorius, tibial, solear.
un mototol de mușchi.
când simte ghemul de mușchi încordându-se și întinzându-se, tristețea râde malefic.

next - simțurile: auz, miros, gust, văz, simț tactil.
nighty night!

human body and pandora's box (part one)

așa da! aerobic și transpirație pe madonna și michael jackson.
până-n ziua în care o să spargem nuci pe abdomen, cum zice mădă!
a început să mă obsedeze anatomia.

în miezul limbajului clinic găsești întotdeauna trimiteri cât se poate de clare, în care ți-e ușor să te afunzi.
mai intim, și mai intim...
și mai intim... reușind să treci dincolo de uitătura mai puțin ispititoare a sinelui sorbind lacom.
spre exemplu, s-o luăm cu începutul.
another 3 issues... de data aceasta în 3 părți.

prima parte: *sistemele, țesuturile și cavitățile corpului.

(1) multiplicarea celulelor prin intermediul mitozei are loc pe parcursul întregii vieți. ea se desfășoară într-un ritm mult mai alert până la finalizarea procesului de creștere, urmând ca apoi, noi celule să se formeze pentru a le înlocui pe cele moarte. celulele nervoase, însă, sunt o excepție, pentru că ele nu sunt înlocuite niciodată de altele.
TIMUS s.n. Glandă cu secreţie internă, aşezată în partea superioară a toracelui, care influenţează creşterea organismului în primii ani ai copilăriei şi se atrofiază mai târziu.
LIMFĂ, limfe, s.f. Lichid transparent, incolor sau gălbui, care circulă prin vasele şi ganglionii limfatici şi în spaţiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportând diferite substanţe între sânge şi ţesuturi.

issue no. 1 = iubirea
iubirea este limfa care transportă substanțe până-n lăcașurile tainice ale timusului.. ea proliferează (se înmultește prin diviziune) în tot corpul.

(2) țesuturile pot fi văzute cu ochiul liber, însă milioanele de celule care compun țesuturile sunt atât de mici, încât pot fi văzute doar microscopic.
ŢESÚT s. n. complex de celule (şi elemente intercelulare) având aceeaşi origine şi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism viu.

issue no. 2 = durerea
durerea, resimțită doar de organismele vii e ca un țesut, ca un complex de celule.
țesut care se simte, se vede cu ochiul liber.
ochiul este un țesut. el doare cel mai tare.
ochiul liber și lasciv vede piele, coapse, pântece,
el examinează atent.
scanează.
numără incisivi, canini, molari, premolari.
sondează sub piele, în scobituri, se scufundă adânc în organele interne.
se vede pe el în textura pielii altuia, habitând în osatură, dormind în cavități.
milioane de celule ce alcătuiesc țesuturi sunt parcelate pe retină.
ochiul gol cartografiază totul și pune la păstrare.
verde, căprui, albastru, indiferent de culoare, ochiul liber cunoaște și iubește.

(3) corpul omenesc este împărțit în cavități. cavitatea craniană conține creierul, care este cuprins între oasele craniului.
TALÁMUS, talamusuri, s.n. Formaţie anatomică nervoasă cenuşie care constituie o parte a encefalului şi care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitaţiilor senzitive şi senzoriale care merg la scoarţa cerebrală.
HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s.n. Formaţie cenuşie a creierului, care corespunde părţii inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcţiilor vegetative ale organismului.

issue no. 3 = ura
ura este talamusul, e situată la baza creierului și integrează excitațiile senzitive și senzoriale.
ea se furișează în anticamere, așteptând ca un hoț de locuințe, momentul să-și facă loc prin coridoarele largi ale craniului. și când ajunge acolo fură. fură lacom și fără resentimente.
nările freamătă, orbitele se măresc, pupilele se dilată aidoma bureților la apă.
în cutia craniană durerea și aroganța se combină otrăvitor.
înveninează creierul, stăpânul trupului, și-al tuturor, capabil de-atîtea înșelăciuni și rele.

ura, când se amestecă cu iubirea sau se confundă cu ea și trăiesc într-o perfectă simbioză, provoacă durerea.
toate 3 trăiesc în sistemele, țesuturile și cavitățile corpului.
next: 3 issues (part two): pielea, scheletul, mușchii.

3 issues (part four)

(1) mi-am imaginat un dialog schizofrenic cu mine însămi la ceasurile sufocate ale nopții.
 

- aș vrea să am o călătorie până unde a fost caucher cu vulturul lui de aur, departe, departe... acolo unde se duc cuvintele, gândurile. 

mi-am acoperit gura cu mâna blând și am clătinat din cap. 

- așa, ca o eroină gotica? ce stupid! de ce ai vrea să auzi tot ceea ce-a spus oricine vreodată?!! 

- sunt multe lucruri pe care le-am auzit sau cineva drag mi le-a spus și eu le-am uitat! aș vrea să mi le amintesc... 

- chiar și pe alea urâte? 

- nu, pe-alea, nu! o să fac o triere. 

- nu ai cum! ai să le auzi chiar și pe alea pe care nu ți-ai fi dorit vreodată să ți le amintești și pe cele ale acelora care le-au uitat! îți asumi riscul ăsta? las capul în pământ, devastată si descurajată. 

- nu. dar cum fac ca să-mi amintesc ce-am uitat?! 

- nu mai privi prin oameni. uită-te la ei! n-ai să mai uiți niciodată nimic. 

(2) nimeni nu știe care-s acele forțe nevăzute care atrag doi oameni unul spre altul. 

sunt o puzderie de teorii, legi și concepte: atracție chimică, nevoie reciprocă, impuls biologic, astrologie, șansă, karmă, hazard... ce este de fapt? 

(3) întodeauna mi-a plăcut să privesc (din exterior) pe geamurile caselor. 

savoarea voyeurismului ocazional. 

 pentru că în zona în care am crescut, nu am avut parte de prea multe astfel de case, de fiecare dată, când mergeam în vacanță la bunici, eu și dana, verișoara mea, obișnuiam să ne pitulăm ca două hoațe după garduri. colindam satul și inventam povești despre străinii de la lumina veiozelor. 

pentru noi, la vremea aceea era ridicol de delicios, pentru că, înainte de toate, era obraznic și pueril. 

mă simțeam ca la automatele alea din filmele americane, în care, dacă bagi o monedă și-ți lipești ochii de vizorul capitonat, instantaneu, trupe de dansatori încep să danseze și să-ți facă discret cu ochiul. 

și acum îmi place să trec pe lângă ferestre care se oferă atât de ispititor privirii și să arunc un ochi la pulsul de dincolo de ele. de pildă, filmele mute sunt alb negru. 

ce vezi dincolo de gemurile din plexiglas este un film mut, dar color. ai impresia că totul se mișcă ca-ntr-o animație orologică. 

oare de ce doamna aceea aruncă nervoasă cu cheile în domn? de ce domnul ăla dă din mâini ca un smintit? 

doar doi centimetri de sticlă mă țin departe de acea lume mută în care eu nici măcar nu exist. și mai fascinant de-atât este faptul că eu sunt propriul scenarist al acestui film mut. 

le văd buzele mișcându-se și le pot pune în gură orice vorbe poftesc. 

le fac bule cu replici, exact ca-n caricaturile de presă. acum fac asta cu oamenii care se află într-o stație de autobuz sau la o masă-ntr-un restaurant și sunt prea departe de mine ca să-i aud! 

... un foarte bun exercițiu pentru imaginație să născocească mici scenarii și regii pentru acești actori fără voie. 

Ador piesa și acest clip montat integral din fotografii.

Oren Lavie "Her Morning Elegance"

show me how you do that trick...

sunt mai vie ca niciodată după ora de aerobic cu alisia.
o baie cu spumă și tot ce-mi mai doresc acum sunt o carte bună și patul.
eu și mădă am scos "the worst of us" și nici măcar n-am fost nevoite să ne lobotomizăm cu o oră de scooter și "maria i like it loud" (thnx God!!!).
e de-a dreptul îngrozitor să transpiri pe melodia aia. mai bine tiesto.
puțin mai devreme, am auzit o piesă pe care n-am mai ascultat-o de foarte de mult timp.
și timpul parcă s-a oprit în loc.
așadar, cu drag și dor, katie melua și-al ei "just like heaven".
(deși e genială și varianta originală, interpretată magnific de cei de la "the cure")
you were just like a dream...

bătrânul, maxim gorki, nottara

Aseară, împreună cu prețioasele trei: nico, madă și lore am fost să vedem piesa "bătrânul" (de gorki) la nottara, regia semnată catrinel dumitrescu. 

sala horia lovinescu - plină. 

oamenii - de toate categoriile și nu prea. 

piesa - zgomotoasă, dezamăgitoare, pe alocuri interesantă și foarte lungă. 

pe scurt: mult zgomot pentru nimic. 

actorii - mulți dintre ei tineri și neexperimentați, în mare parte agitați. 

cu o mică excepție - nebuna marina (al cărei rol este și de asemenea natură cât să te impresioneze) 

piesa de rezistență - emil hossu (care joacă admirabil) 

sursa principală de amuzament - cotimanis, căruia rolul avarului perfid i se potrivește ca o mănușă, chiar dacă uneori forțează nota comică a situațiilor. 

traducerea și adaptarea - nicidecum senzaționale. 

nu am citit maxim gorki, însă sunt puțin sceptică la capacitatea lui de a plasa comicul în literatura rusă.

scriitori ruși sunt, în general, dramatici... și, să nu uităm că gorki este "fondatorul realismului socialist", avea tendințe sinucigașe și era prieten bun cu stalin. 

replicile - majoritatea țipate, urlate, strigate. 

subiectul piesei - unul rusesco-clasic. 

clesciov, ana, marka, paraska, akulina, evsei si buli sunt șapte tineri săraci care-și caută iubirea și privesc peste gard la ceea ce se întâmplă în curtea bogătașului mastacov. 

până la punctul culminant al piesei, și anume conflictul dintre mastacov și bătrânul (hossu) care vine de la ocna ca să-i amintească primului de trecutul lor comun, trece extrem de mult timp... 

timp în care te plictisești și te întrebi dacă piesa are un subiect cu adevărat. 

spectacolului îi lipsește ritmul și uneori coerența. 

tinerii țipă, urlă și cântă tot timpul, iar rareori au revelații despre lumea bine categorisită în care trăiesc: cea a săracilor și cea a bogaților, despre lumea avară, lipsită de sentimente, emoții și simțul răspunderii. personajul care descrie cel mai bine această lume scăldată-n nepasare (pe lângă hossu), este cotimanis, care într-un moment de rătacire, în încercarea de-a defini dragostea, are un monolog interesant: 

"odată aveam o fată. era frumoasă, deșteaptă și tare bogată. într-una din zile a venit la mine și mi-a spus: 

- eu am să plec departe! nu cred că o sa ne mai vedem. dar dacă ai nevoie de bani, spune-mi! 

eu, mă uit la ea și-i zic: 

- n-am nevoie! 

ea, din nou: 

- dacă ai nevoie de bani, spune-mi! 

eu: - nu, n-am nevoie! 

ea: - spune-mi, spune-mi, spune-mi! 

eu: - nu și nu și nu! 

 acum stau și mă gândesc. 

cred că asta este dragostea, să nu simți nevoia să iei bani de la omul de lângă tine!"

chiar dacă piesa se zbate-n încercarea de-a reuni mai multe generații de actori, părerea mea este că suferă de lipsa unei coordonări firești care le fură câtorva dintre ei câte puțin din măiestria cu care-și interpretează rolul. 

 n-aș zice că-i un "must see", dar nici c-ar trebui ratată. 

cel puțin, sunt doi-trei pentru care piesa merită văzută. 

și-acum, să ne întoarcem la nadal vs federer (căruia-i țin pumnii). 

sunt la setul 4. deocamdată e 2-1. 

nadal conduce. trist!!!