I-am pus lacat pentru a fi sigura
ca nu vei ajunge niciodata la ea.
Dincolo de ocean sunt eu.
In sfarsit... l-am trecut inot,
si m-am spalat de pacatul de a te fi atins,
de a te fi sarutat.
M-am spalat de pacatul de a fi fost a ta.
Mi-e trupul sarat
de drumul lung petrecut inot.
Mi-e creierul sarat
de gandurile negre ce nu-mi dau pace.
Mi-e sufletul sarat
de regretul de a nu te mai avea niciodata.
Mi-e inima sarata
de durerea de a te fi pierdut pentru totdeauna.
Aici, pe acest taram virtual,
Sunt doar o clandestina plina de sare.
Degeaba-mi curat trupul si sufletul.
Ma ustura palmele, papilele gustative.
Ma ustura ochii...
Stau infrigurata si ascult sunetul valurilor sparte la mal.
Am impresia ca vorbesc intre ele, ma hranesc cu secretele lor,
si totusi... nu-mi potolesc foamea.
Calmul, sinistrul si noutatea ma inspaimanta...
Deja... nu mai simt nimic: nici apa sarata, nici nisipul ud,
nici aerul taios si rece, nici macar dragostea ta.
Nu mai simt nimic,
acum,
aici,
dincolo de tine.